Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1590/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1590/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 11608/211/2012
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 3184
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1590/R/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-F. B.
Judecător I. P.
Judecător G. O. O.
Grefier C.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe recurent B. D. T.-CU DOMICILIUL PROCESUAL ALES și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 829/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. D. T. în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, cu sediul în Cluj-N., T., nr.27, jud. Cluj si a fost menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.04.2012 încheiat de către intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.04.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 603 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile, reținându-se in sarcina sa că in data de mai sus, a condus autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Florești, jud. Cluj, cu viteza de 120 km/h, faptă prevăzută de art.121 alin.1 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul-verbal cu mențiunea că nu sunt observații.
Conform art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 26.04.2012, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța de fond a arătat că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a arătat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Instanța de fond a reținut că starea de fapt consemnată de către agentul constatator este temeinică, aceasta fiind constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, din înregistrarea radar, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 120 km/h, pe o porțiune de drum pe care viteza era limitată la 50 km/h. Măsurarea vitezei s-a făcut în condițiile prevăzute de lege, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Apărarea petentului în sensul că nu a depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h nu pot fi primite, având în vedere că aceasta a fost contrazisă de înregistrarea radar.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv de 630 lei, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social. Pentru a aprecia în acest mod, instanța de fond a arătat că depășirea vitezei legale constituie una din principalele cauze ale accidentelor de circulație. În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța nu poate să nu observe că acesta a formulat mai multe apărări invocând împrejurări care s-au dorit a fi circumstanțe atenuante și anume, faptul că se deplasa cu o fetița mică, de câteva luni, înspre clinica de cardiologie pediatrică Cluj, aceasta fiind cu probleme medicale de la naștere. Or, petentul s-a aflat în eroare cu privire la procesul-verbal pe care în contesta ori acesta a dat dovadă de rea-credință cu ocazia formulării plângerii contravenționale deoarece acesta nu se deplasa înspre Cluj-N. la clinică, așa cum a susținut ci din direcția Cluj-N. spre Huedin, iar ora era 5:34. În ceea ce privește viteza de deplasare, acesta era una foarte mare, și anume 120 km/h, față de limita de 50 km/h, cu o depășire de 70 km/h.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs B. D. T. solicitând admiterea recursului în sensul anulării procesului-verbal de contravenție, si schimbarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertisment.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele în condițiile art.3041 C.pr.civ., tribunalul apreciază că recursul este nefondat, urmând să-l respingă constatând că prima instanță a efectuat o analiză completă asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, inlăturand motivat argumentele recurentului-petent. De asemenea, dispozițiile legale incidente au fost corect identificate, interpretate și aplicate de către instanța de fond.
Astfel, fapta recurentului se circumscrie unei conduite contravenționale in raport de dispozițiile art 121 alin. 1 și art 102 alin. 3 lit. e din OUG nr 195/2002 .
Cu toate că recurentul a afirmat atât in fața instanței de fond cât și in fața instanței de recurs intervenția stării de necesitate drept cauză care inlătură caracterul contravențional al faptei ,constând ., ribunalul reține că recurentul a produs nicio probă in susținerea celor afirmate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse se va reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în cauză nefiind incident niciunul dintre motivele de casare de ordine publica ,în consecință în temeiul art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat în cauză si va mentine in tot sentința civilă nr. 4829/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de B. D. T., în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, împotriva Sentinței civile nr. 4829/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2014.
Președinte, M.-F. B. | Judecător, I. P. | Judecător, G. O. O. |
Grefier, C.-C. T. |
Red.M.F.B.
Tehn. V.A.M.
2 ex./08.10.2014
Jud. fond: I. G.
Judecătoria Cluj-N.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1050/2014. Tribunalul... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
