Contestaţie la executare. Decizia nr. 2131/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2131/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 27875/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2131/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. B.
Judecător I. N. B.
Judecător S. T.
Grefier C.-L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII DIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ împotriva sentinței civile nr.3335/19.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ /2011 al Judecătoriei Cluj-N. privind și pe intimat B. E. JUDECĂTORESC C. M. R., intimat . ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că, dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 26 noiembrie 2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3 decembrie 2014 și apoi la data de 10 decembrie 2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3335/19.02.2013 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă contestația la executare formulata de contestatoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII prin DGFP Cluj, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I., nr. 19, jud. Cluj, împotriva intimatei . , cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată la data de 27 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabilii Mijlocii din Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. C. M. R. și ., anularea în parte a procesului-verbal de cheltuieli de executare emis la data de 15.11.2012 de B. C. M. R. în dosarul de executare nr. 989/2012 și reducerea cuantumului cheltuielilor de executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că în dos. ex. nr. 989/2012 al B. C. M. R. s-a pus în executare titlul executoriu constând în dec.civ. nr. 5867/2009 a ICCJ privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2975 lei, fiind emis și procesul-verbal de cheltuieli de executare pentru suma de 510,2 lei. Contestatoarea apreciază executarea silită nelegală raportat la încălcarea principiului executării voluntare prevăzut de at.371 ind. 1 c.pr.civ. care stipulează în mod expres faptul că cererea de executare silită, însoțita de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, daca legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-l în copie cererea de executare și titlul respectiv. În speța, creditoarea nu se afla în posesia unui script care să reflecte vreo opoziție în îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina contestatoarei, dimpotrivă, imediat după ce a fost sesizată de către executorul judecătoresc, contestatoarea a efectuat demersuri pentru deschiderea de credite bugetare de către ordonatorul principal de credite.
De asemenea, cuantumul cheltuielilor de executare a fost stabilit cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/2000 și H.G. nr. 2/2007, dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 prevăzând un algoritm de calculul progresiv în funcție de actul de executare îndeplinit. În speță, executorul a emis doar somația de executare, iar potrivit H.G. nr. 2/2007 care reglementează cheltuielile de executare silită, acestea sunt următoarele: Înregistrare dosar până la: 1,00 leu; Formare dosar până la: 10,00 lei; Redactare adresă până la: 10,00 lei; Proces-verbal de îndeplinire a procedurii până la:20 lei; Emiterea somației până la: 10,00 lei. F. de aceste prevederi, suma de 124 lei cuprinsa la cheltuielile de executare conform H.G. nr. 2/2007 este parțial justificata, acestea putând ajunge până la 41 lei. În ceea ce privește suma de 365 lei înscrisa cu titlu de onorariu, contestatoarea a arătat că această suma a depășit onorariul maxim care este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite (conform art. 39 alin (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,) întrucât suma din acest procent, ar putea ajunge, aplicând algoritmul de calcul la maximul de 297,5 lei (fără a avea importanta dacă acesta cuprinde sau nu TVA, așa cum s-a statuat în practica Tribunalului Cluj) și care s-ar putea stabili de către executor dacă s-ar trece la aplicarea formelor și modalităților deexecutare silita. Pentru aceste motive, se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de executare de la suma de 510,20 lei la cuantumul acestor cheltuieli astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile legale în vigoare și care în speța poate fi de maxim 338,5 lei.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 188/2000 și HG nr. 2/2007.
Intimata . a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că anterior investirii cu formula executorie a dec.civ. nr. 5867/2009 pronunțata de ICCJ creditoarea a formulat mai multe cereri de restituire a sumelor datorate, cereri concretizate prin adresa cu nr. 9433/22.12.2009 și înregistrata la DGFP - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj sub nr._/23.12.2009, adresa nr. 1025/17.02.2010 și înregistrată la DGFP - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj sub nr. 2215/18.02.2010, adresa nr. 1139/23.02.2010 și înregistrata la DGFP - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj sub nr. 2746/23.02.2010, însă debitoarea nu a dat curs solicitărilor creditoarei. Mai mult, creditoarea nici nu avea o asemenea obligație, raportat la dispozițiile art. 3711 alin. 1 c.pr.civ. "Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie."
Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 387 Cod pr. Civ., rezultă că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedura civila. Nota specifica acestui tip de executare consta în impunerea creditoarei S.C. N. C. S.A. a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publica, în speța Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj, se afla în imposibilitate obiectiva de a plăți, din lipsa de fonduri. Așadar, având în vedere realitatea constituțională a statului de drept, în tot acest interval, creditoarea a așteptat din partea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj executarea de bună voie a obligației pecuniare. Ori, procedura de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie sa pornească de la anumite principii inerente statului de drept și anume: interpretarea cu buna-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate. Chiar dacă debitoarea este o instituție publică, necesitatea executării voluntare și/sau silite a titlului executoriu trebuie să aibă în vedere un termen rezonabil. Dispozițiile legale prevăd ca, în cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite. Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constituția României. Art. 6 alin. 1 din CEDO prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunțate în cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza executării silite a hotărârii judecătorești întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu.
D. în contextul în care Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj nu avea fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu, conform art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea silită, începută prin somația emisă de organul de executare la data de 15.11.2012, va fi oprită 6 luni de zile, perioadă în care Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj, este obligată să depună din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligației prevăzute în titlul executoriu.
Prin chiar somația emisa de B.E.J. CIMPIAN M.-R. la 15.11.2012, s-a prevăzut ca S.C. N. C. S.A. are în vedere prevederile legii nr. 110/2007 pentru modificarea și completarea OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv în cazul în care Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu, conform art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea silită, începută prin somația emisă de organul de executare la data de 15.11.2012, va fi oprita 6 luni de zile, perioadă în care Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj, este obligată să depună toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligației prevăzute în titlul executoriu.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, intimata a arătat că nu există dispoziție expresă, similară art. 274 alin 4 c.pr.civ. care să permită reducerea cuantumului onorariului de avocat. De asemenea, susținerile contestatoarei în sensul că volumul cheltuielilor de executare și al onorariul perceput de către executorul B. CIMPIAN M.-R. nu se încadrează în limitele maxime admise de lege nu sunt întemeiate. Totodată, față de valoarea creanțelor, cuantumul cheltuielilor de executare silita și al onorariului executorului nu apar ca fiind disproporționate, încadrându-se în limitele prevăzute de legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, HG nr. 2/2007 și Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006.
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în acest calcul este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul Ministerului nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de fată: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, se poate constata că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2250/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoarea Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin D.G.F.P. Cluj
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 115 și urm., art. 3731 alin. (1), art. 399 alin (2), art. 4051 din Cod Proc. Civ., Art. 2534 și urm. Noul Cod Civil, Art. 37 alin (1), art. 39 alin (1), art. 55 Legea 188/2000 republicata, HG 2/2007, Ordinul ministrului justiției nr. 2550/2006.
La solicitarea instanței s-a depus dos. ex. nr. 989/2012 al B. CIMPIAN M.-R. (f. 12-41).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin somația de executare emisă la data de 15.11.2012 în dos. ex. nr. 989/2012 al B. CIMPIAN M.-R. contestatoarea a fost somată să achite suma de 3485,2 lei, din care suma de 2975 lei, reprezentând debit datorat în temeiul titlului executoriu - dec.civ. nr. 5867 pronunțată de ICCJ la data de 16.12.2009 în dos. nr._ și suma de 510.2 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal emis în data de 15.11.2012.
În ceea ce privește argumentul de nelegalitate a executării silite, raportat la executarea directa a debitorului contestator, în lipsa unui refuz explicit de plată a sumelor datorate, instanța a reținut că executarea benevolă a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu este stabilită cu titlu de principiu cf. art. 371 ind 1 c.pr.civ. Astfel cum rezultă din adresele înregistrate la DGFP - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj sub nr._/23.12.2009, 2215/18.02.2010, nr. 2746/23.02.2010, creditoarea a solicitat debitoarei plata sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate acesteia. Ori, dec.civ. nr. 5867/2009 pronunțată de ICCJ în dos. nr._ a rămas irevocabila la data de 16.09.2009 dată de la care debitorul nu a făcut dovada vreunui demers efectiv pentru plata despăgubirilor.
Mai mult, executarea voluntară poate fi efectuată de către debitor oricând - înainte de executarea silită și pe tot parcursul executării silite - până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. Astfel cum mai sus s-a reținut, debitorul nu a efectuat nici un demers voluntar pentru stingerea obligației de plată, fiind somat la data de 15.12.2012 în cadrul dosarului de executare silita constituit la cererea creditoarei.
Cât privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 365 lei, susținerea contestatoarei referitoare la depășirea plafonului maximal prevăzut de art. 37 lit. a din Legea nr. 188/2000 prin calculul T.V.A. este neîntemeiată, executorii judecătorești fiind obligați să calculeze și să rețină T.V.A., T.V.A.-ul fiind un impozit indirect încasat de stat, pe care executorul nu îl reține pentru el, ci îl virează imediat la bugetul de stat, astfel încât, acesta nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silita. De altfel, T.V.A. –ul nu se plătește decât de aceia care au înregistrat un venit brut anual peste un anumit barem, fiind inechitabil ca executorii neplătitori de T.V.A să perceapă un onorariu de 10%, iar cei plătitori de T.V.A. să perceapă un onorariu de 10% minus T.V.A.
Față de dispozițiile art. 37 alin 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 rezulta că onorariul executorului judecătoresc este corect stabilit prin aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de lit. a, plus TVA (24%).
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare silită acestea se raportează la cuantumul precizat pentru fiecare act și operațiune în parte cf. disp. HG nr. 2/2007, respectiv înregistrare dosar 1 leu, formare dosar – 10 lei, emitere somație – 10 lei, redactare adresa încuviințare executare silită -10 lei, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare somație - 2x20 lei, restul fiind cheltuieli inerente procedurii de comunicare (transport, cheltuieli de transmitere prin poșta etc.) și care justifică diferența până la 124 lei.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că suma pretinsă cu titlu de cheltuieli de executare este justificată în raport de actele de executare silită efectuate în dos. ex. nr. 989/2012 al B. CIMPIAN M.-R. și nu se impune reducerea acestora, motiv pentru care a respins contestația la executare formulată de către contestatoare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj - prin A.F.P.C.M. Cluj, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 3335/19.02.2013 în sensul admiterii contestației la executare, anulării executării silite înseși în dosarul execuțional judecătoresc nr. 989/2012 și anulării procesului verbal al Biroului executorului judecătoresc Cimpean M. R. emis la data de 15.11.2012 în dosarul execuțional nr. 989/2012.
În motivare arată că:
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7
- în mod nelegal instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că debitoarea nu a efectuat demersuri începând cu 16.09.2009 pentru plata despăgubirilor, însă nu a ținut seama de faptul că plata nu a putut fi efectuată la acea data deoarece creditorul nu a prezentat titlul, în speță Decizia Civila nr. 5867/16.12.2009 ;
- așa cum rezultă din actele de executare, intimata - creditoare a solicitat să-i fie achitată suma constând în cheltuieli de judecată dar prezentarea titlului cu privire la acest tip de obligație nu a fost realizată decât cu ocazia executării silite. Așadar debitoarea-contestatoare este în imposibilitate sa efectueze plata acestor tipuri de creanțe fără prezentarea titlului deoarece ar fi înfrânte principiile cu privire la plată.
- consideră că pentru a se da eficiență principiilor cu privire la plată creditoarea trebuia să depună titlurile și doar la un astfel de moment se poate pune în discuție o cerere pentru plata voluntară. Menționarea dispozițiilor art. 371 ind. 1 Cod procedură civilă nu sunt apte să susțină legalitatea hotărârii judecătorești sub aspectul respingerii contestației la executare deoarece executarea silită nu este legală;
- în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare consideră că instanța de fond a reținut motive legate de aplicarea TVA asupra onorariului executorului deși asupra problemei legate de cuantumul de baza al onorariului și algoritmul de calcul instanța nu s-a pronunțat.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă hotărârea este data cu aplicarea greșită a legii este susținut, în opinia recurentei, de următoarele considerente:
- sub aspectul executării silite învederează că executarea silită demarata este nelegală întrucât, prin aceasta a fost încălcat principiul executării voluntare prevăzut de at.3711 alin. 1 din codul de procedură civilă care stipulează în mod expres faptul că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu prevederile cu caracter special din cuprinsul Legii nr. 110/25.04.2007 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și cu OMFP nr.2.626/2010 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului R.. Prin dispoziții legale exprese legiuitorul a instituit un termen rezonabil în care se poate efectua plata întrucât, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva ;
- sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare și solicitarea de anulare a Procesului verbal al Biroului executorului judecătoresc emis la data 15.11.2012 în dosarul execuțional nr. 989/2012 arată că acest titlu este nelegal întrucât onorariul specificat este de 365 lei (inclusiv TVA), constată așadar că acesta este stabilit fără niciun fundament întrucât în concret nu a fost justificat în niciun fel, apoi executorul nu a îndeplinit vreun act de executare silită și este nelegal având în vedere dispozițiile din Legea nr. 188/2000 coroborat cu Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției;
- potrivit ordinului nr. 2550/2006 invocat, pentru fiecare formă de executare silită indirectă - urmărire mobiliară a creanțelor, urmărire imobiliară a creanțelor, poprire - poate fi perceput separat un onorariu care să se încadrează între limite minime și maxime definite precis. Acest onorariu se calculează după un algoritm de calculul progresiv în funcție de actul de executare îndeplinit, însă în speță nu a fost îndeplinit niciun act de executare silită;
- faptul că se pretinde un onorariu fără a fi îndeplinite forme de executare silita constituie motiv de nelegalitate a acestuia întrucât în speță a fost emisă doar somația - care nu este act de executare silită iar pentru emiterea acesteia se putea percepe doar suma de 10 lei așa cum rezulta din HG nr. 2/2007;
- starea de fapt concretă este legată de faptul că plata obligației stabilită în titlul executoriu a fost deja efectuată prin O.P nr. 181/22.03.2013 (anexat) astfel că sunt nejustificate orice alte cheltuieli care țin de executarea silită și care în concret nici nu au fost aduse la îndeplinire, așa cum rezultă explicit din cuprinsul dosarului de executare, deci executorul nu a efectuat niciun act de executare silită;
- cu privire la TVA arată că ceea ce a reținut instanța de fond nu este nici temeinic și nici legal aceasta întrucât baza de calcul nu este corect stabilită nefiind efectuat vreun act de executare silită și oricum potrivit interpretării corecte a textului legal cuprins în Legea nr. 188/2000 nu există nicio distincție cu privire la faptul dacă onorariul conține sau nu TVA astfel că nu se poate adăuga la lege pe calea niciunei interpretări date de instanță.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este parțial fondat, respectiv cu privire la onorariul executorului judecătoresc.
Reținem că prin decizia civilă nr. 5867/16.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost obligate Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj la plata în favoarea . Cluj-N. a sumei de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Deși parte în proces AFP pentru Contribuabili Mijlocii Cluj, la data respectivă administrație din cadrul DGFP Cluj, nu a înțeles să achite benevol această sumă în favoarea părții care a câștigat procesul, deși era în posesia „titlului” încă de la data la care acesta a fost emis. Cu toate că până la data de 18.10.2012, când creditoarea a adresat cererea de executare silită B. C. M. R., au trecut aproape 3 ani, timp în care debitoarea nu a fost interesată de plata benevolă a obligației, în mod ciudat invocă tocmai nerespectarea art. 3711 alin. 1 din Codul de procedură civilă anterior, referitor la plata benevolă a obligației. La fel de ciudat este și faptul că invocă neprezentarea titlului în condițiile în care, din corespondența părților aflată în copie la dosar (f. 36-41 d. f.) rezultă că . a solicitat direct debitoarei încă în anul 2009 achitarea obligației, a depus titlul solicitat (decizia) și a făcut demersurile solicitate de debitoare pentru a-i fi achitată obligația. În plus, atâta timp cât recurenta era parte în proces, iar obligația se executa în principiu de bunăvoie, nu era necesară nici învestirea cu formulă executorie a deciziei, acest demers fiind necesar doar pentru o eventuală executare silită.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a unui termen rezonabil în care debitoarea putea să facă plata de bunăvoie, considerăm că perioada de aproape 3 ani depășește termenul rezonabil la care s-a făcut referire și aceasta deoarece, atunci când obligația nu s-ar putea executa din lipsă de fonduri, OG 22/2002 stabilește un termen de 6 luni în care instituția publică datoare este obligată să facă demersurile ca să efectueze plata. Cu alte cuvinte, în accepțiunea legiuitorului termenul rezonabil de efectuare a plății de către instituția publică este de 6 luni, nicidecum de aproape 3 ani, și asta în ipoteza în care nu sunt fonduri pentru plată, nu în aceea în care astfel de fonduri existau – cum pare să fi fost cazul din speță.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită (fără onorariul executorului judecătoresc), Hotărârea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești emisă de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești indică sumele maximale pentru fiecare tip de operațiune realizabilă în cadrul executării silite, printre altele sunt indicate: formarea dosarului – maxim 10 lei, redactarea adresei până la 10 lei, emitere somație – până la 10 lei, arhivare dosar până la 30 de lei, cheltuieli poștale – în funcție de valoarea timbrelor necesare față de modalitatea de transmitere, în cazul în speță 40 lei. Toate aceste cheltuieli adunate sunt de 100 lei în cazul în speță, la care se adaugă TVA de 24%, în total 124 lei, sumă care, raportat la hotărârea menționată este legal stabilită, neimpunându-se admiterea recursului nici pentru acest motiv.
În schimb recursul este întemeiat în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta neputând depăși valoarea de 10% din suma care se execută silit dacă aceasta este mai mică de 50.000 lei, în speță nu poate fi mai mare de 297,5 lei. În condițiile în care legea nu distinge – cu sau fără TVA, nici interpretul nu trebuie să distingă, prin urmare onorariul nu poate depăși sub nicio formă 10% cu TVA inclus. De altfel, nici într-un magazin prețul unui bun nu este considerat cel fără TVA ci cel cu TVA inclus.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite în parte recursul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-N. împotriva Sentinței civile nr. 3335 din 19.02.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o va modifica în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de D.G.R.F.P. Cluj-N. și va anula în parte procesul verbal de executare 989/15.11.2012 emis de B. C. M. R. și va reduce cheltuielile de executare de la 510,20 lei la 442,7 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., Piața A. I. nr. 19, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 3335 din 19.02.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația la executare formulată de D.G.R.F.P. Cluj-N. și anulează în parte p.v. de executare 989/15.11.2012 emis de B. C. M. R. și reduce cheltuielile de executare de la 510,20 lei la 442,7 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10.12.2014.
Președinte, A.-M. B. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, C.-L. B. |
Red. 2 ex./S.T.D.M.
Jud.fond: G. I. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 834/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2014.... → |
|---|
