Contestaţie la executare. Decizia nr. 373/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1967/235/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Cod operator de date cu caracter personal 3184
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 373/2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. O. O.
Judecător V. B.
Grefier I.-M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva Sentinței civile nr. 63/2014 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimata H. A., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul din oficiu își verifică competența, astfel stabilește că este competentă, general, material și teritorial in soluționarea apelului de fata .
De asemenea, se constată că apelul este declarat in termen, motivat, comunicat.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune tribunalul, încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe apel.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 63/22.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a CAS Cluj în ceea ce privește demararea executării silite, invocată de contestatoarea H. A., s-a respins ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Cluj, invocată de aceasta, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea H. A., CNP_ domiciliată în G., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimata ANAF-AFP G. cu sediul în G., ., jud. Cluj și în consecință: s-a anulat parțial titlul executoriu nr._/10.05.2013 și somația 12/_ /_ din aceași dată emise în dosarul execuțional al contestatoarei cu privire la decizia accesorie nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei, document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei, s-a respins ca neîntemeiată contestația în privința amenzii judiciare de 300 lei, a deciziei accesorii nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 238 lei, decizia accesorie nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 418 lei și a documentului nr._ din data de 06.02.2013 în sumă de 18 lei și a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin tilul executoriu nr._/10.05.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 2.936 lei reprezentând amenzi judiciare de 300 lei și contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente pentru diferența de sumă.
Conf. art. 248 din C.pr.civ. instanța de fond s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei.
În cauză s-au invocat de către contestatoare excepția lipsei de interes a CAS Cluj în ceea ce privește demararea executării silite și de către CAS Cluj excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Cluj.
În privința excepției lipsei de interes a CAS Cluj în ceea ce privește demararea executării silite contestatoarea a invocat faptul că nu este asigurată CAS Cluj și în consecință aceasta din urmă nu poate calcula și percepe contribuții FNUASS.
Instanța de fond a reținut că aceste apărări ale contestatoarei sunt de fond cu privire la titlul de creanță iar contestatoarea avea calea specială de atac prev. de art. 205 și urm. din OG 92/2003 pentru a rezolva problemele de fond, calea contestației la executare fiind rezervată neregularităților privind executarea silită.
Având în vedere că, actele privind contribuții FNUASS ale contestatoarei nu au fost desființate pe calea administrativă prev. de art. 205 și urm. din OG 92/2003, CAS Cluj a avut interes în demararea executării silite, interes pe care îl are și intimata deoarece prin OUG 125/2011, începând cu data de 01.07.2012 AFP s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile CAS Cluj, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a CAS Cluj în ceea ce privește demararea executării silite.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Cluj, instanța a reținut că aceasta nu este parte în proces având în vedere că nu a fost citată în calitate de intimată ci doar s-a emis o adresa pentru a comunica dacă a existat contract încheiat între ea și contestatoare.
Astfel, instanța a respins ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Cluj reținând că doar părțile din proces pot ridica excepții.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Conform tilului executoriu nr._/10.05.2013, contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente este datorată de contestatoare conform:
A) deciziei accesorii nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 238 lei,
B) deciziei accesorii nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 418 lei,
C) deciziei accesorii nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei,
D) document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei,
E) document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei,
F) document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei,
G) document nr._ din data de 06.02.2013 în sumă de 18 lei.
Conf. art. 172 din OG 92/2003: „ Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare” iar art. 173 lit. a din acest act normativ prevede că: „ Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.”
Potrivit art. 44 din OG 92/2003: „ (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.”
Astfel, instanța de fond a reținut că decizia accesorie nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 238 lei și decizia accesorie nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 418 lei au fost comunicare contestatoarei la data de 28.01.2013, conf. art. 44 alin. 2 din OG 92/2003, după cum rezultă din confirmarea de primire semnată de contestatoare de la f. 80 (verso), iar pentru documentul nr._ din data de 06.02.2013 în sumă de 18 lei s-a parcurs procedura comunicării prin publicitate, conf. art. 44 alin. 3 din OG 92/2003, după cum rezultă din anunțul colectiv de la f. 84 din data de 14.03.2013.
Astfel, conf. art. 207 din OG 92/2003 contestatoarea avea la dispoziție 30 de zile pentru a contesta aceste titluri de creanță, conf. procedurii administrative prev. de art. 205 din OG 92/2003, unde să invoce apărările de fond referitoare la lipsa contractului cu CAS Cluj și la prescripție, însă nu a făcut acest lucru, motiv pentru care aceste titluri de creanță au devenit titluri executorii, conf. art.110 alin.3 lit.a), coroborate cu art.141 din Codul de procedură fiscală și art.35 alin.1) și 2) din Ordinul C.A.S. nr.617/2007, iar instanța va respinge ca neîntemeiată contestația cu privire la acestea.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată contestatoarea a solicitat anularea titlului executoriu nr._/10.05.2013 emis de urmăritoare ca nelegal, însă acest titlu cuprinde și o amendă judiciară de 300 lei, pe lângă contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. Contestatoarea nu a precizat care ar fi motivele pentru care titlul executoriu ar fi nelegal cu privire la amendă, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată contestația cu privire la aceasta.
În privința deciziilor accesorii nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei, document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei, intimata nu a putut să facă dovada comunicării conf. prev. art. 44 din OG 92/2003, deși a fost citată cu această mențiune.
Astfel în adresa de f. 78-79 din dosar intimata recunoaște că pentru decizia accesorie nr._ din data de 19.02.2013 nu deține dovada de comunicare către contestatoare. În aceași adresa intimata susține că documentul nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, documentul nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei, au fost comunicate prin publicare pe portal, însă această modalitate nu este prevăzută de lege, art. 44 alin. 3 din OG 92/2003, prevăzând care este modalitatea de comunicare prin publicitate a actelor administrative, iar intimata nu a putut face dovada respectării acestei proceduri.
Văzând dispozițiile art.110 alin.3 lit.a), coroborate cu art.141 din Codul de procedură fiscală și art.35 alin.1) și 2) din Ordinul C.A.S. nr.617/2007, rezultă că titlul de creanță – decizia de impunere – devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În speță nr._/10.05.2013 afost emis pentru contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente în baza titurilor de creanță: decizie accesorie nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei, document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei, potrivit celor înscrise în acest titlu executoriu, însă intimata nu a depus la dosarul execuțional aceaste decizii și nici dovada că au fost comunicate către contestatoare pentru a putea deveni titlu executoriu conf. art. 141 alin. 2 din OG 92/2003, motiv pentru care instanța a anulat parțial titlul executoriu nr. _/10.05.2013 și somația 12/_ /_ din aceași dată emise în dosarul execuțional al contestatoarei.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a CAS Cluj în ceea ce privește demararea executării silite, a respins ca inadmisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Cluj, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea H. A. în contradictoriu cu intimata ANAF-AFP G., a anulat parțial titlul executoriu nr. _/10.05.2013 și somația 12/_ /_ din aceași dată emise în dosarul execuțional al contestatoarei cu privire la decizia accesorie nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei, document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei, a respins ca neîntemeiată contestația în privința amenzii judiciare de 300 lei, a deciziei accesorii nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 238 lei, decizia accesorie nr._ din data de 31.12.2012 în sumă de 418 lei și a documentului nr._ din data de 06.02.2013 în sumă de 18 lei.
Conf. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, iar alin. 2 prevede: „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Contestatoarea a făcut dovada achitării taxei de timbru de 200 lei, însă având în vedere că acțiunea sa este admisă numai în parte instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a formulat apel împotriva Sentinței Civile nr. 63/2014 solicitând admitea apelului schimbarea Sentinței Civile nr. 63/2014 in sensul respingerii în totalitate a contestației la executare ca neîntemeiata, si exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Apreciază ca in mod nelegal a fost admisa in parte contestația având in vedere următoarele aspecte de fapt ale cauzei si care nu au fost incadrate in mod corect de către instanța in normele legale incidente întrucât:
- în fapt, prin contestația la executare formulata de către contestatoarea H. A. a solicitat anularea titlului executoriu nr._/10.05.2013 precum si a tuturor actelor de executare îndeplinite in dosarul executional nr. 12/_ /._ cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecata .
In motivele contestației aceasta contestatoare a invocat faptul ca titlul executoriu este lipsit de temei legal apreciind ca « potrivit ari. 208 alin 3 din Legea nr. 95/2006 « Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si funcționează ca un sistem unitar ».
Motivele pentru care contestatoarea a solicitat anularea titlului nu sunt legale si apte sa fie invocate pe calea contestației la executare deoarece acestea nu corespund temeiului legal al emiterii actului.
Astfel, asa cum se poate observa din cuprinsul titlului executoriu contestat, temeiul legal al emiterii titlului este O.G. nr. 92/2003 astfel ca invocarea unui alt temei de drept cum este Legea nr. 95/2006 nu constituie temei legal de promovare a contestației deoarece instanța nu poate fi chemata sa se pronunțe pe legalitatea unui act prin prisma altor texte legale decât cele care au stat la baza emiterii actului atacat.
Problemele invocate de către contestatoare ca Legea nr. 95/2006 ( care asa cum am mai invocat nu reprezintă temei al executării si nu are legătura efectiva cu actul de executare a cărei verificare se solicita prin prezenta) « reglementează principii in baza cărora funcționează sistemul de asigurări de sănătate printre care alegerea libera de asigurați a casei de asigurari, reprezintă argumente care, asa cum a mai arătat nu sunt admisibile sa fie cercetatate de instanța de executare .
Astfel, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 « Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege>, ori, in speța, constată apelanta ca in concret contestatoarea nu invoca motive privind legalitatea titlului si invoca motive legate de nașterea obligației de plata la o alta instituție - Casa de asigurări de sănătate iar contenciosul administrativ ii deschide calea verificării la instanța de contencios administrativ. Menționează ca a consultat site-ul instanței competente, respectiv Tribunalul Cluj si a constatatca in fapt, contestatoarea cunoaște acest aspect si a chiar uzat de dreptul sau înregistrând o acțiune in contencios administrativ la Tribunalul Cluj sub număr de dosar_ soluționat la data de 07.06.2013 in sensul ca a fost anulata cererea.
Solicitarea de a fi obligată apelanta la cheltuieli de judecata reprezintă o solicitare nelegala, nefiind în culpă procesuala iar executarea silita este conforma legii.
In motivele soluției date de instanța de fond in mod nelegal aceasta a reținut motive contradictorii cu privire la parații in cauza, respectiv pe de o parte instanța retine ca are calitate procesuala pasiva CAS Cluj iar pe de alta parte retine ca obligația in legătura cu comunicarea actelor privind individualizarea obligațiilor de plata emise de aceasta parata, cum ca aceasta ar reveni paratului- Serviciul Fiscal Municipal G.. In aceasta interpretare instanța da o soluție vădit nelegala, de anulare a unor titluri executorii- acte de sine stătătoare care privesc executarea silita, emise in baza actelor CAS Cluj- acte administrative care nu pot fi supuse controlului judecătoriei, deoarece Judecătoria nu are competenta materiala in anularea actelor administrative constând in decizii de calcul accesorii a obligațiilor de asigurări de sănătate. Asadar, deși a făcut apărări cu privire la obligațiile organului de executare si a arătat expres ca actele de executare sunt legale si temeinice prin prisma dispozițiilor OG nr.92/2003, instanța nu a ținut seama de aceste apărări si a menținut poziția contestatoarei creatoare de confuzii cu privire la cercetarea de instanța de executare a titlurilor de creanța- deciziile de accesorii emise de CAS si respectiv procedurii de comunicare a acestora de către CAS, deși Judecătoriei nu ii revenea aceasta competenta asa cum rezulta explicit din art. 172 Cod procedura fiscala.
Mai mult decât atât, culpa reținută in sarcina intimatei cu privire la litigiul de fata, invocata de contestatoare este vădit artificiala motiv pentru care obligarea la cheltuieli de judeacata este nelegala, nefiind întrunite condițiile legale ale art. 453 NCPC.
Analizând probele administrate,prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză,instanța reține următoarele
Prin titlul executoriu nr._/10.05.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei H. A. obligația de plată a sumei de 2.936 lei, din care suma de 300 lei reprezentând amenzi judiciare, iar restul sumei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente pentru diferența de sumă.
În baza acestui titlu executoriu a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei, fiind emisă somatia nr.12/_ /_ prin care i se solicita să achite suma de 2.936 lei anterior menționată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că mai multe dintre deciziile de impunere, ca titluri de creanță, în baza cărora a fost emis titlul executoriu contestat (decizia accesorie nr._ din data de 19.02.2013 în sumă de 56 lei, document nr._ din data de 15.03.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 15.06.2012 în sumă de 373 lei, document nr._ din data de 30.11.2012 în sumă de 1160 lei), nu au fost comunicate în mod legal contestatoarei, astfel că nu a început să curgă termenul de plată a sumelor prevăzute în aceste acte administrative și, în consecință, în mod nelegal a fost emis de către intimată titlul executoriu nr._/10.05.2013, emiterea acestuia făcându-se cu încălcarea dispozițiilor art.110 alin.3 lit.a), coroborate cu art.141 din Codul de procedură fiscală și art.35 alin.1) și 2) din Ordinul C.A.S. nr.617/2007.
Prin apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, apelanta a susținut că nu erau apte să conducă la admiterea contestației la executare motivele invocate de contestatoarea H. A., intimată în prezenta cale de atac, privitoare la nelegalitatea titlului executoriu, conform cărora dispozițiile art.208 al.3 din Legea nr.95/2006 prevăd că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar. Această susținere nu este întemeiată în contextul apelului declarat întrucât argumentul contestatoarei, menționat anterior, nu a fost validat de prima instanță, ci aceasta și-a fundamentat soluția de admitere în parte a contestației la executare pe nelegalitatea titlului executoriu ca urmare a necomunicării deciziilor de impunere în conformitate cu prescripțiile legii. Combaterea de către apelantă, prin calea de atac declarată, a argumentului contestatoarei, care nu a fost găsit ca întemeiat de prima instanță, este așadar nefondată, putând fi valorificate pe calea apelului doar critici împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, iar nu argumente sau apărări invocate la fond pe care prima instanță nu le-a apreciat ca întemeiate.
Contrar celor susținute de către apelantă, contestatoarea intimată a invocat motive privind legalitatea titlului executoriu, indicând în cuprinsul contestației faptul că s-a emis pe seama sa titlul executoriu atacat, fără ca în prealabil să fi fost emis un titlu de creanță, prin care să i se fi comunicat sumele datorate, stabilite în sarcina sa, titlu pe care să fi avut posibilitatea de a-l contesta în conformitate cu prevederile art.205-207 Cod procedură fiscală. Aceste motive au fost de altfel reținute de către prima instanță, aceasta constatând faptul că o parte a deciziilor de impunere menționate în titlul executoriu nu au fost comunicate contestatoarei anterior emiterii titlului executoriu, ceea ce a condus la nelegalitatea titlului menționat. Imprejurarea că au fost invocate de către contestatoare și alte argumente, care privesc însăși nașterea obligației de plată, respectiv absența unui raport juridic cu CAS Cluj, argumente care puteau fi valorificate numai pe calea unei contestații formulate în temeiul prevederilor art.205 Cod procedură civilă, nu atrage nelegalitatea sentinței pronunțate de către instanța de fond, întrucât aceasta nu a validat aceste argumente și nu s-a pronunțat asupra legalității deciziilor de impunere emise în sarcina contestatoarei, ci s-a pronunțat exclusiv asupra legalității titlului executoriu, cu respectarea prevederilor art.172 din OG nr.92/2003.
Nu sunt întemeiate nici afirmațiile apelantei cu privire la motivele contradictorii reținute de prima instanță referitoare la pârâții din cauză. Este real că prima instanță a reținut faptul că CAS Cluj nu are calitate procesuală pasivă, soluție corectă, de altfel, având în vedere împrejurarea că executarea silită contestată pe calea contestației la executare a fost demarată de intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ N., astfel că raportul juridic litigios a fost stabilit cu acest organ de executare, iar nu cu CAS Cluj care a emis deciziile de impunere ce constituiau titluri de creanță. În ceea ce privește obligația de comunicare a actelor prin care erau individualizate creanțele fiscale, s-a precizat de către prima instanță, de asemenea în mod just, că intimata nu a reușit să facă dovada comunicării tuturor deciziilor de impunere emise pe seama contestatoarei, deși a fost citată cu această mențiune. Obligația de probare a comunicării, iar nu de comunicare propriu zisă a acestor acte cu caracter administrativ, revenea intimatei . intimata avea interesul de a dovedi că titlurile de creanță au fost legal comunicate contestatoarei, astfel că în mod legal, în cazul neachitării creanțelor fiscale, a fost emis titlul executoriu atacat pe seama contestatoarei. Nu există vreo contradicție între considerentele menționate mai sus, din perspectiva celor anterior prezentate.
În ce privește însă aspectul privitor la cheltuielile de judecată stabilite în sarcina intimatei, apelul exercitat de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ N. este fondat.
Astfel, prin sentința civilă apelată, a fost admisă în parte cererea contestatoarei și s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Această soluție pronunțată asupra cheltuielilor de judecată este nelegală, din perspectiva prevederilor art.45 al.1 lit.f din OUG nr.80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Acest text de lege, cu caracter special și derogatoriu de la dreptul comun în materia cheltuielilor de judecată, stabilește că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pentru promovarea unei contestații la executare vor fi restituite contestatorului în ipoteza admiterii contestației respective. Rațiunea textului constă în intenția legiuitorului de a nu pune în sarcina părților în litigiu cheltuieli privitoare la taxele judiciare de timbru aferente unei contestații la executare, atunci când contestația este admisă, fiind astfel sancționate și înlăturate erori comise de executorul judecătoresc, așadar de un organ al statului cu atribuții în materia executării silite. Într-o asemenea situație, contestatorul avansează suma stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru, beneficiind însă de restituirea acesteia la finalizarea cu succes a procedurii urmate, independent de poziția procesuală a intimatului în cauză. În ce îl privește pe intimat, nu există vreo rațiune pentru obligarea acestuia la plata taxei judiciare de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât acesta nu are vreo culpă pentru erorile comise, prin ipoteză, de organul de executare, iar în cazul în care intimatul nu s-ar opune admiterii contestației la executare, ar exista riscul ca taxa judiciară de timbru să rămână în sarcina contestatorului, ceea ce nu poate fi admis.
Norma legală menționată derogă așadar de la prevederile art. 453 Cod procedură civilă și se aplică cu prioritate față de acestea. Or, solicitarea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru se impune a fi interpretată drept o manifestare de voință în sensul acordării taxei judiciare de timbru, adică de restituire a taxei achitate anterior promovării contestației la executare.
Prin prisma celor mai sus expuse, apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CLUJ N. este fondat și va fi admis, urmând a se dispune în temeiul prevederilor art.480 al.2 Cod procedură civilă schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul înlăturării obligării intimatei la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și restituirea către contestatoarea H. A. a sumei de 150 lei din totalul sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru cu chitanța nr._ din data de 16.10.2013 emisă de Primăria G. – Impozite și Taxe Locale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de AJFP Cluj cu sediul in Cluj-N., P-ta A. I. nr. 19, jud. Cluj, cont RO12TREZ__ împotriva sentinței civile nr. 63/22.01.2014 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că dispune înlăturarea obligării intimatei la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestatoare a cuantumului de 150 lei din totalul sumei achitate cu titlu de taxă de timbru cu chitanța nr._ din data de 16.10.2013 emisă de PRIMĂRIA G. – IMPOZITE SI TAXE LOCALE.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2014.
Președinte, G. O. O. | Judecător, V. B. | |
Grefier, I.-M. P. |
Red.V.B.
Tehn.V.A.M.
4 ex./10.07.2014
Jud. fond: R.-V. T.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Decizia nr.... → |
|---|
