Anulare act administrativ. Sentința nr. 4290/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4290/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 3376/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4290
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul N. L., domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta U. O. C., cu sediul în constanța, ., județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 12.11.2013, când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
1. Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea înregistrată la 25 martie 2013 pe rolul Tribunalul C.- Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul N. L. a chemat în judecată U. „O.” din C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- constatarea nulității absolute a Hotărârii Senatului Universității nr.1288/5.12.2012;
- constatarea nulității absolute a Hotărârii Senatului Universității nr.71/22.01.2013;
- anularea Hotărârii nr.3/12.12.2012 a Comisiei de etică a Universității „O.”
- enunțarea explicită în motivare a faptului că anularea unui act administrativ produce și efecte ex tunc;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de proces
- obligarea pârâtei la plata de daune morale, la aprecierea insatnței.
Prin „Precizări” la cerere, reclamantul cuantifică daunele morale la suma de 5000 lei.
În motivarea în fapt a demersului judiciar, reclamantul arată, în esență, că în urma alegerilor din 27.03.2012 a fost investit cu calitatea de reprezentant al studenților în cadrul Consiliului facultății de Farmacie, iar la cererea unor cadre didactice membre ale Consiliului cu privire la presupusa conduită neacademică a sa și a unui al reprezentant al studenților, M. S., Senatul Universității a decis, prin Hotărârea nr.1229/20.11.2012, înființarea unei comisii de analiză a incidentelor semnalate, comisie care prin raportul nr._/27.11.2012 a recomandat sesizarea Comisiei de Etică și a organizațiilor studențești legal constituie care să decidă o eventuală sancțiune.
Menționează reclamantul că prin Hotărârea Senatului Universității nr.1288/ 5.12.2012, s-a decis sesizarea entităților invocate în concluziile raportului, că la 12.12.2012 a fost audiat atât el, cât și celălalt reprezentant al studenților de către Comisia de etică care prin Hotărârea nr.3/12.12.2012 a decis sancționarea cu avertisment scris în lipsa unor dovezi concludente.
În ședința Senatului din 22.01.2013, prin Hotărârea nr.71, „ se aprobă, cu unanimitate, procedura urmată de comisiile numite de Senat în urma situației creată la Facultatea de Farmacie”, deși motivele în baza cărora a fost sesizată Comisia de etică nu erau temeinice, acțiunea de sancționare a sa fiind declanșată cu scopul de a-l scoate din Consiliu pentru opoziția elegantă ce o făcea conducerii Facultății în vederea promovării intereselor studențești.
Apreciază reclamantul că Hotărârea Comisiei de etică este netemeinică, iar Hotărârile Senatului nr.1288/5.12.2012 și nr.71/22.01.2013 sunt nelegale, fiind nesocotite atât aspecte ce țin de oportunitatea, cât și de legalitatea adoptării acestora, fiind încălcate dispoziții imperative din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de etică a Universității „O.” din C..
Astfel, Hotărârea nr.71/22.01.2013 a fost adoptată cu nesocotirea disp.art.25 alin.2 cu ref. la art.44 din Codul de etică și deontologie profesională universitară, în raport cu care, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor, Senatul trebuia să aprobe decizia comisiei de etică pentru ca rectorul sau decanul să poată în termen legal să le pună în aplicare. D. fiind că hotărârea Comisiei de etică a fost adoptată la 12.12.2012, Hotărârea Senatului din 22.01.2013, este tardivă.
Susține reclamantul că fiind membru ales, nu se putea dispune revocarea sa, măsură care prin prisma art.12 alin.5 al Anexei Ordinul MECTS nr.3666/2012 privind aprobarea Codului drepturilor și obligațiilor studentului poate fi dispusă de asociația studențească doar pentru un membru delegat, iar nu și pentru cel ales. Mai mult, în sensul revocării sale nu s-a pronunțat nici o asociație studențească care l-a susținut și îl susține, ci alte ligi de la nivelul universității, care nu au nici o implicare în susținerea și alegerea sa în Consiliul facultății.
Prin Hotărârea nr.1288 este sesizată Comisia de etică la 5.12.2012, fiind astfel încălcate prevederile art.46 alin.1 din codul de etică și deontologie profesională universitară, sesizarea spre sancționare fiind făcută în afara termenului de prescripție de 30 de zile de la săvârșirea faptelor propuse analizei.
Se impune lipsirea de eficiență juridică a hotărârilor contestate, sancționarea sa și excluderea din Consiliu fiind dispusă nu doar cu nerespectarea dispozițiilor legale ci și în considerarea unor acuzații nejustificate, relevant în acest sens fiind cuprinsul scrisorii pe care a adresat-o Comisiei de etică, în care este expusă pe larg reala situație de fapt.
Deși a fost de acord cu prezentarea unor scuze față de eventualele cadre didactice care s-ar fi putut simți ofensate, chiar în condițiile în care apreciază că nu exista nici un motiv, s-a refuzat acest lucru, s-a procedat la selectarea spre audiere a unor martori pentru a înclina balanța în favoarea celor ce au depus sesizarea, fiindu-i aplicate două pedepse (avertisment scris, revocare mandat) pentru o singură faptă.
Deși a expus în cuprinsul plângerilor prealabile toate inadvertențele legale cu privire la hotărârile contestate, demersul administrativ a rămas fără rezultat.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea martorului V. A., dar și a două înregistrări audio.
1.2.Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.58-62), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta susține că în adoptarea hotărârii de sancționare a reclamantului cu „avertisment scris”, Comisia de etică a Universității „O.” din C. – care-și desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr.1/2011 și cu Codul de etică și deontologie universitară a Universității „O.” din C. a acționat în condiții de deplină legalitate, respectând întocmai dispozițiile art.306-310 și art.318-322 din legea nr.1/2011, act normativ în baza căruia a fost adoptat Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității „O.”.
Invederează pârâta că sesizarea Comisiei de etică a fost realizată nu prin Hotărârea Senatului Universității nr.1288/5.12.2012, ci urmare a raportului nr._/27.11.2012 întocmit de Comisia de analiză constituită urmare a sesizării făcute de membrii Consiliului Facultății de Farmacie, că prin Hotărârea nr.1288/5.12.2012, Senatul a luat act de recomandările Comisiei de analiză.
Chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că sesizarea Comisiei de etică a fost făcută prin Hotărârea nr.1288/5.12.2012, termenul de o lună - de care se prevalează reclamantul, a fost respectat, căci acesta curge de la data la care Comisia de analiză și-a exprimat punctul de vedere în sensul că fapta există și aduce atingere eticii universitare..
În opinia pârâtei, Hotărârea Comisiei de etică nr.3/12.12.2012 este legală și temeinică, sancționarea reclamantului cu „ avertisment scris” a fost dispusă - în baza art.319 lit.”a” din Legea nr.1/2011 coroborat cu art.48 din Copul de etică universitară, urmare a observării actelor și lucrărilor dosarului întocmit de Comisia de analiză și a audierii reclamantului care a avut loc la 12.12.2012.
În ceea ce privește Hotărârea Senatului nr.71/22.01.2013, pârâta invederează că aceasta nu are nici o legătură cu etica universitară, astfel că extrasele din Regulamentul de funcționare a Comisiei de etică și din Codul de etică, invocate de reclamant, nu au relevanță în cauză.
Nu în ultimul rând, pârâta solicită a se observa că singura sancțiune aplicată de Comisia de etică a fost cea a avertismentului scris, iar în excluderea reclamantului din Consiliul Facultății, U. „O.” nu are nici un amestec, fiind dispusă de către organizațiile studențești în activitatea cărora instituția de învățământ superior nu se poate interfera.
Cu referire la daunele morale solicitate, pârâta solicită a se observa că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, Comisia de etică nu a acționat ilicit, nefăcând altceva decât să dispună de o prerogativă legală, analizând și soluționând o sesizare care viza existența unei abateri de la etica universitară.
În apărare, pârâta solicită proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantului precum și orice alt mijloc de dovadă a cărui necesitate a administrării ar reieși din dezbateri.
2. Probațiunea administrată în cauză.
În considerarea disp.art.258 cu ref. la art. 254 c.pr.civ. a fost încuviințată probațiunea solicitată de părțile litigante.
A fost administrat interogatoriul propus de pârâtă reclamantului, luându-se act de renunțarea acestuia la administrarea probei testimoniale.
La cererea introductivă de instanță, reclamantul a anexat, în copie, înscrisuri: Hotărârea Senatului nr.1288/5.12.2012 și nr.71/22.01.2013, Hotărârea Comisiei de etică nr.3/12.12.2012, plângerile prealabile înregistrate la instituția pârâtă sub nr.52/7.01.2013 și nr.1783/6.03.2013, răspunsul la plângerea prealabilă împotriva Hotărârii nr.3/2013, extras din Ordinul MECTS 3666/30.03.2012, din Regulamentul de funcționare a Comisiei de etică și din Codul de etică și deontologie profesională universitară, practică judiciară.
Pe parcursul cercetării judecătorești, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri ce materializează corespondența cu instituția pârâtă, transcrieri ale înregistrărilor Comisiei de analiză și Regulamentul de alegere a reprezentanților studenților în structurile de conducere ale Universității „O.” .
La întâmpinare, pârâta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: Referatul nr._/27.11.2012 întocmit de Comisia de analiză constituită în baza Hotărârii Senatului nr.1229/20.11.2012, procesul verbal al ședinței Comisiei de etică din 12.12.2012,, raportul final al Comisiei de etică și Hotărârea nr.3/2012, Codul de etică și deontologie profesională universitară.
3. Tribunalul,
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
3.1. Situația de fapt.
Prin Hotărârea Senatului Universității „Ovidus” din 20.11.2012 a fost înființată o Comisie de analiză pentru verificarea memoriilor formulate de reprezentanții studenților care reclamă abateri de la modul de apreciere și examinare a studenților prevăzute de Legea nr.1/2011 și OMETCS nr.3666/2012 a emis la 27.11.2012, raportul nr._ (f.70-71), respectiv de cadrele didactice din Consiliul facultății de farmacie care reclamă conduita neadecvată a studenților N. L. și M. S.
Prin Raportul nr._/27.11.2012, în urma analizei persoanelor audiate (studenți și profesori), Comisia a stabilit că nu se verifică cele reclamate în memoriul formulat de reprezentanții studenților, însă se confirmă susținerile cuprinse în memoriul formulat de cadrele didactice din Consiliul Facultății de Farmacie, constându-se comportamentul neadecvat al studenților N. L. și M. S., a căror atitudinea în ședințele Consiliului este contrară eticii universitare.
Comisia a recomandat Senatului Universității să sesizeze organizațiile studențești care să decidă asupra unei eventuale sancționări a reprezentanților săi, precum și sesizarea Comisiei de etică a Universității „O.”.
Prin Hotărârea nr.1288/5.12.2012, Senatul Universității a luat act de Recomandările Comisiei de analiză.
Comisia de etică - întrunită în ședința din 12.12.2012, a procedat la ascultarea persoanelor implicate (studenți și profesori), a căror prezență a fost asigurată urmare a citării din 7.12.2012, iar în urma analizei a hotărât cu unanimitatea de voturi a celor 7 membrii că studenții M. S. și N. L. au încălcat normele deontologiei universitare, respectiv au nesocotit disp.art.34 alin.2 din Codul de etică și deontologie universitară al Universității „O.”.
Cu majoritate de voturi (5 voturi pentru), în temeiul art.38-40 din Codul de etică, prin Hotărârea nr.3/12.12.2012 s-a hotărât sancționarea studenților M. S. și N. L. cu „avertisment scris”, în vreme ce doi membrii ai Comisiei au opinat pentru prezentarea „scuzelor în scris, persoanelor afectate din partea pârâților”.
Hotărârea a fost comunicată reclamantului care, la 7.01.2013, a formulat plângerea prealabilă ce a fost înregistrată la instituția pârâtă sub nr.52, răspunsul negativ fiind comunicat prin adresa nr.419/17.01.2013.
Concomitent cu activitățile desfășurate de Comisia de etică, reprezentanții organizațiilor studențești legal constituite din cadrul Universității „O.”, au hotărât, în ședința din 11.12.2012, cu unanimitate de voturi, excluderea studentului N. L. din Consiliul Facultății de Farmacie.
Senatului Universității, în ședința din 22.01.2013, a adoptat Hotărârea nr.72, prin care „ aprobă, cu unanimitate, procedura urmată de comisiile numite de Senat în urma situației creată la Facultatea de Farmacie”.
Reclamantul, prin cererea adresată președintelui Senatului Universității, înregistrată sub nr.1783/6.03.2013 (f.24), solicită anularea Hotărârii nr.71/22.01.2013, cererea la care nu a primit răspuns.
Cum demersurile inițiate prin plângerile prealabile formulate în temeiul art.7 din legea nr.554/2004 nu au condus la revocarea hotărârilor contestate, reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
3.2. Normele juridice incidente situației faptice astfel cum a fost stabilită prin probațiunea administrată în cauză . Soluția instanței.
Prin art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 se dispune:
„Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii”.
Act administrativ în accepțiunea art. 3 alin.2 lit.”c” din Legea nr.554/2004 este Hotărârea nr.3/12.12.2012 emisă de Comisia de etică a Universității „O.” C., prin care a fost aplicată reclamantului sancțiunea „avertisment scris”, validată prin Hotărârea Senatului nr.71/2013, în vreme ce Hotărârea Senatului Universității nr.1288/5.12.2012 este un act premergător, ce a stat la baza emiterii actului administrativ.
Conform art.18 din Lege:
(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Cu referire la cererea reclamantului – de constatare nulitate absolută a Hotărârilor Senatului și respectiv de anulare a Hotărârii Comisiei de etică, extrapolând constantele doctrinei la nulitatea unui act administrativ, se impune precizarea că regimul juridic al anulării actului administrativ nu distinge, sub aspectul efectelor, între nulitatea absolută și nulitatea relativă.
Cenzura actului administrativ supus controlului judiciar, prin prisma criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamant, relevă caracterul nefondat al acestora.
Sub un prim aspect, se impune precizarea că aspectele ce țin de oportunitatea adoptării unui act administrativ nu pot face obiectul analizei instanței de judecată.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Comisia de Etică, în virtutea competențelor și atribuțiilor stabilite prin lege, respectiv prin art.306 alin.3 din Legea nr.1/2011, care la lit .”a” dispune: „analizează și soluționează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etică și deontologie universitară”
Prin procedura desfășurată la nivelul instituției pârâte, în urma căruia reclamantul fost sancționat cu „avertisment scris” nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și nici ale Codului de etică și deontologie universitară al Universității „O.”.
Conform art. 309 din legea nr.1/2011
„În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică și deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare. Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării și îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora”,
iar potrivit art.319 din lege:
„Sancțiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenților și studenților-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
a)avertisment scris;
b)exmatricularea;
c)alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară”.
Prin art.48 din Codul de etică și deontologie universitară, sunt stabilite sancțiunile ce pot fi aplicate studenților pentru încălcarea eticii universitare.
Comisia de etică universitară - abilitată să aplice sancțiunile își desfășoară activitatea potrivit regulilor instituite prin art.36-46 din Codul de Etică și Deontologie Profesională Universitară – parte integrantă a Cartei Universității „O.”, iar nu potrivit celor după care funcționează Comisia de analiză constituită pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic, potrivit art. 314 din Legea nr.1/2011.
Contrar susținerilor reclamantului, Tribunalul apreciază că nu se justifică lipsirea de eficiență a actelor contestate pentru aspectele de ordin formal procedural sesizate prin invocarea emiterii „tardive”, cu nerespectarea termenului de prescripție de 30 de zile prev.de art.46 alin.1 din Codul de etică.
Sesizarea Comisiei de etică a fost realizată urmare a memoriului cadrelor didactice din Consiliul Facultății de Farmacie, memoriu depus la 20.11.2012, la registratura Universității, pentru faptele reclamantului - apreciate ca fiind neconforme cu rigorile mediului academic,din ședința Consiliului din 1.11.2012, și al cărui conținut a făcut obiectul verificărilor Comisiei de analiză, constituită prin Hotărârea Senatului nr.1229/2012.
Nu se poate susține cu temei că faptele ar fi fost sesizate Comisiei de etică de către Senatul Universității, fiind evident că de conduita reclamantul s-au plâns cadrele didactice din C. Consiliului Facultății de Farmacie, iar nu membrii Senatului Universității.
Hotărârea Senatului Universității nr.1288/5.12.2012 (f.72) a omologat concluziile Comisiei de analiză și constituie formal actul de investire al Comisiei de etică cu soluționarea sesizării din 20.11.2012, respectiv de sesizare a organizațiilor studențești legal constituite.
Hotărârea nr.3/12.12.2012 a fost adoptată de Comisia de etică, întrunită în ședința din 12.12.2012, în baza Raportului final (f.73-75) cu respectarea dispozițiilor prev. de art.43 din Codul de etică și deontologie universitară, sancțiunea a fost dispusă conf. art.48 din același cod, în considerarea analizei declarațiilor persoanelor audiate, iar întreaga procedură a fost aprobată prin Hotărârea Senatului nr.71/22.01.2013.
Faptul că sancțiunea stabilită prin Hotărârea nr.3/12.12.2012 nu a fost pusă în aplicare de rectorul universității, în termen de 30 de zile, după cum se dispune prin art.44 din codul de etică, nu se poate constitui într-un motiv de anulare, fiind îndeobște cunoscut că analiza legalității unui act administrativ se realizează în raport de cauze anterioare sau concomitente emiterii, iar nu de aspecte ulterioare, ce țin practic de executarea actului.
Nu se poate susține cu temei că faptele sesizate de cadrele didactice din Consiliul Facultății de Farmacie, prin memoriul din 20.11.2012 nu au fost dovedite, iar sancțiunea aplicată (avertisment scris) a fost corect individualizată în raport de disp.art.48 din Codul de etică, care nu prevede soluția preconizată de membrii ce au optat pentru „exprimarea de scuze în scris, persoanelor afectate din partea pârâților”.
În fața Tribunalului, reclamantul nu a probat o altă situație de fapt decât cea reținută de Comisia de etică, nefiind suplinită cerința probațiunii, în acord cu art.249 c.pr.civ., care dispune că „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
În egală măsură, nu se poate reține nelegalitatea Hotărârii nr.71/2013, sub motivul invocat de reclamant, respectiv al aprobării procedurii nelegale urmate de ligile studențești și al faptului că a primit două sancțiuni (avertisment scris, revocare mandat) pentru o singură presupusă faptă.
Se verifică apărările pârâte potrivit cu care instituția de învățământ nu s-a interferat în activitatea reprezentanților organizațiilor studențești, care au decis cu unanimitate de voturi excluderea reclamantului din cadrul Consiliului Facultății de Farmacie.
Față de cele ce preced, Tribunalul apreciază ca nefondată pretenția reclamantului de a lipsi de eficiență juridică hotărârile contestate, urmând a fi respinsă, ca atare.
Potrivit logicii juridice, respingerea cererii principale va avea drept consecință și respingerea cererii accesorii, de acordare a daunelor morale, soluție impusă și prin prisma disp.art.18 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, care statuează asupra acordării despăgubirilor, la cerere, în situația în care se dispune anularea actului administrativ sau obligarea autorității la emiterea unui act, la eliberarea unui înscris sau la efectuarea unei anumite operațiuni administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, formulată de reclamantul N. L., domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta U. O. C., cu sediul în constanța, ., județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./13.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1525/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4465/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
