Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1329/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1329/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 22098/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1329/RCA
Ședința publică din data de 02.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent V. I., cu domiciliul în C., . nr. 92, ., apt.80, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2300/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – B.R., cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei le ordine, se constată lipsa părților.
La a doua apelare a cauzei făcută în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesuale.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.08.2012 sub nr._, petentul V. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. - BIROUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.08.2012.
În motivarea cererii, petentul a contestat situația de fapt, arătând că nu a traversat nici un pieton pe sensul său de mers, pe care sunt trei benzi de circulație și a patra pentru parcare, iar lângă banda a treia există un scuar, pe care stătea un pieton, fără intenția de a traversa. De asemenea, petentul a invocat faptul că este imposibil ca minutul întocmirii să fie același cu cel a săvârșirii faptei și că nu există martori la săvârșirea faptei.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, dovada de circulație, act de identitate, fără a propune probe.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petentă este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare, dar a depus transcrierea mecanică a procesului-verbal, raportul agentului constatator.
În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri, petentul fiind audiat la termenul din data de 18.01.2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/26.08.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 280,00 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că la data de 26.08.2012, ora 21.28, petentul a condus auto nr. CT027504 pe . P. Butelii, iar când a ajuns la trecerea de pietoni dinaintea sensului giratoriu de la . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului, pe același sens de mers cu autoturismul, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. 195/2002.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia că este imposibil ca minutul întocmirii procesului-verbal să fie același cu cel a săvârșirii faptei instanța reține că este un aspect excesiv de formalist, iar petentul nu a invocat nicio nulitate sau vătămare în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În acest sens, instanța subliniază că, potrivit art. 1169 Cod civil, revine petentului să probeze criticile aduse, pentru a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf cu privire la neacordarea priorității de trecere unui pieton, însă nu a propus probe în acest sens Astfel, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, acesta bucurându-se de prezumția de legalitate pentru aspectele constatate de agent prin propriile simțuri (f. 13), respectiv pentru faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, menținând ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._/26.08.2012, constatând – în conformitate cu art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 – că sancțiunile sunt legal aplicate.
În termen legal petentul a formulat recurs împotriva sentinței civile 2300/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului, petentul invocă motivele de netemeinicie expuse în plângere.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului se reține:
Conform procesului verbal de contravenție și a raportului agentului constatator se reține că fapta a fost constatată cu propriile simțuri de agent care a arătat că aflându-se cu motocicleta MAI_ pe . C. la aproximativ 10 m în spatele autoturismului condus de petent a observat că acesta nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat angajat în traversare regulamentară pe același sens de mers cu autoturismul.
Petentul a fost oprit regulamentar la circa 50 m de trecerea de pietoni.
În procesul verbal petentul a consemnat la obiecțiuni „Nu a fost niciun pieton pe trecere și am fost oprit la aproximativ 500 m de trecere.”
Procesul verbal este semnat de agentul constatator și petent nefiind identificat pietonul aflat pe trecere și nici alt martor.
Se constată că, într-adevăr situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, situație în care, în principiu, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevătută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor, iar în materie contravențională, de exemplu, art 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție:
În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.
Cu privire la acest aspect, instanța de recurs apreciază că una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată persona, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie. Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisociala, să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată.
În cauză, petentul a contestat fapta încă din momentul încheierii procesului verbal, analizând raportul agentului constatator și obiecțiunile petentului, se reține că există o neconcordanță cu privire la locul în care a fost oprit în trafic petentul.
D. fiind obiectul contravenției, Tribunalul apreciază ca simpla intocmire a procesului verbal nu constituie în sine o prezumție relativă de adevăr, cu atât mai mult, cu cât față de motivele invocate,
În această situație era necesar din partea agentului constatator obligația asigurării unui plus de probațiune în favoarea celor constatate.
Or, în lipsa unei probe suplimentare în susținerea situației de fapt descrisă în cuprinsul actului sancționator, instanța de recurs, constatând că fapta reținută în sarcina petentului are un caracter penal în sensul C.E.D.O. și că intimata-petenta beneficiază în speță concretă dedusă judecății de o prezumție de nevinovăție, în temeiul art 312 alin 1 Cod procedură civilă urmează a admite ca fondat recursul formulat, a modifica hotărârea recurată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurent petent V. I., cu domiciliul în C., . nr. 92, ., apt.80, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2300/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – B.R., cu sediul în C., județ C..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.08.2012 de organul constatator.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.08.2012 de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.V.
Red.decizie.jud.M.C./29.10.2013
Dact.gref.I. Török /01.11.2013/2 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4666/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1583/2013. Tribunalul... → |
|---|
