Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1602/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1602/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 10621/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1602/RCA
Ședința publică din data de 06.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – E. C.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurent petent Z. V., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 33, etaj 2, apt.C4, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5186/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SECȚIA POLIȚIEI RURALĂ M. K., cu sediul în C., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
La ora 915 când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine la a doua apelare, se constată lipsa părților.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Nemaifiind probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.05.2012 sub nr._, petentul Z. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ C. anularea procesului - verbal . nr._/06.04.2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în seara zilei de 06.04.2012 a fost oprit de un echipaj al Poliției și a fost testat în vederea stabilirii alcoolemiei, ocazie cu care a recunoscut că a consumat două pahare de vin și nu are asupra sa permisul de conducere, solicitând agentului de poliție să- i permită să meargă la toaletă. Petentul a învederat instanței că procesul- verbal a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale, nefiind respectată nici forma cerută de lege pentru formularul pe care s-a completat acesta. În plus, a mai apreciat petentul, că poliția rurală nu poate aplica amenzi de circulație pentru că nu are o asemenea atribuție, iar amenda nu a fost legal individualizat.
În drept, contestatorul a invocat prevederile O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a depus copie a procesului- verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat, constând în: raport (fila 15), rezultat alcoltest (fila 28).
În temeiul art. 167 C.pr.civ și art. 33- 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, precum și proba testimonială cu martorul asistent semnatar al procesului- verbal, Cichondel F..
Prin sentinta civila nr.5186 din 10.04.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul Z. V..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut ca prin procesul - verbal de contravenție . nr._/06.04.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 1050 lei, întrucât în data de 06.04.2012, a condus auto Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 222 sub influența băuturilor alcoolice, valoare de 0,36 mg/l alcool pur în aerul expirat, test nr. 93, contravenție prevăzute și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002, și nu avea asupra sa permisul de conducere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va respinge ca neîntemeiate apărările petentului în sensul că nu a fost respectată forma cerută de lege pentru formularul pe care s-a completat procesul- verbal, iar poliția rurală nu poate aplica amenzi de circulație pentru că nu are o asemenea atribuție, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că procesul- verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 și art 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerile că amenda nu a fost legal individualizată, întrucât a fost aplicată o singură amendă, instanța apreciază că o asemenea prevedere este reglementată de dispozițiile OG nr 2/2001 sub sancțiunea nulității relative, iar atât timp cât nu s-a făcut dovada vreunei vătămări a petentului, nu poate conduce la anulare procesului- verbal.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea alcoolemiei s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un etilotest.
Din analiza testului de alcoolemie rezultă că la data de 06.04.2012, ora 23.00, petentul prezenta un procent de 0.36 mg/l alcool în aerul expirat (f. 38).
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune .
Prin indicele de alcoolemie obținut în urma testării cu un aparat verificat metrologic, împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesita explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28). Prin urmare, petentul, trebuia să se prezinte pentru recoltarea de probe biologice, pentru a dovedi cu probe științifice incorectitudinea testului efectuat și netemeinicia constatărilor personale ale agentului constatator.
Instanța constată că procesul-verbal are la bază probe concrete, fiind legal și temeinic întocmit, de altfel petentul însuși recunoscând că a consumat două pahare de vin.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în faptul de a conduce autoturismul având o alcoolemie de 0.36 mg/l alcool pur în aerul expirat, constituie contravenție și se sancționează de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. 195/2002.
În ceea ce privește fapta contravențională de a nu avea asupra sa permisul de conducere, instanța constată că petentul nu contestă fapta.
Martorul asistent, Cichondel F., a declarat în fața instanței că a semnat procesul- verbal pentru a confirma refuzul contravenientului de a semna.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, care a nesocotit dispozițiile legale. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă consumul de alcool pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
In termen legal, petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta.
Recursul nu a fost motivate.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare la cererea de recurs.
Analizând hotărârea atacată, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a petentului a fost angajata prin procesul verbal . nr._/6.04.2012 prin care a fost sanctionat cu amenda de 1050 lei, retinandu-se ca la data de 6.04.2012 a condus auto Opel cu nr._ pe DJ222 sub influienta bauturilor alcoolice, valoare de 0,36 mg/l alcool pur in aerul expirat, test nr.93, contraventie prevazuta si sanctionata de art.102 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 si nu avea asupra sa permisul de conducere.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se mai apreciaza de către instanta de control judiciar, ce are in considerare si practica CEDO din cauza A. contra României, - prin care s-a retinut că in materie contravențională instanta de judecata este obligata să respecte garantiile procesuale cuprinse in art.6 din CEDO care se refera, in principal la respingerea prezumtiei de vinovatie, incidenta principiului in ‘’in dubio pro reo’’, existenta unei prezumtii relative de reflectare a adevarului in favoarea continutului actului sanctionator, că aceasta este incalcata prin retinerea ca dovedita a stării de fapt din cuprinsul actului sanctionator.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra concludenței, pertinenței și utilității probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal .
In contextul probatoriilor administrate si raportat la dispozitiile legale incidente Tribunalul apreciaza ca nu sunt fondate criticile recurentului.
Prin prisma dispoz.art.304 ind.1 C., examinand cauza sub toate aspectele, se constata ca nu exista motive care sa conduca la lipsirea de eficienta a actului sanctionator, cata vreme procesul verbal cuprinde mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art.17 din OG nr.2/2001, fapta retinuta in sarcina recurentului-petent exista si este temei al raspunderii contraventionale, iar sanctiunea-efect al acesteia a fost corect stabilita, cu respectarea principiului legalitatii si a criteriilor de individualizare statuate prin art.21 din OG 2/2001.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurent petent Z. V., cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 33, etaj 2, apt.C4, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5186/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – SECȚIA POLIȚIEI RURALĂ M. K., cu sediul în C., județ C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. E. C. M. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.M.B.
tehnoredact.decizie.jud.E.C./2 ex./6.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1658/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1697/2013.... → |
|---|
