Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1697/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1697/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 113/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1697/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurentul petent I. I. N. G., cu sediul în C., . 38, jud C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CONSTANTA,cu sediul în C., ., jud C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. -4353/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul N. G., legitimat cu CI, ., nr._, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța încuviințează în probațiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal contestat. Precizează că procesul verbal a fost trimis prin poștă, în urma unui control făcut la sediul societății, iar cu o lună în urmă aceeași inspectori au trimis prin poștă procesul verbal prin care a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 1000 lei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.4353/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petent „Întreprindere Individuală N. G.” împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 11.12.2012 de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 încheiat de către intimatul I. T. DE MUNCĂ C., petenta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ N. G. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că a primit la muncă, în perioada 16.08._12, pe numita Fezi T. S., fără încheierea cu aceasta a unui contract individual de muncă.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit ca urmare a unor plângeri formulate de martora Fezi T. S. (filele 19 și 21), prin care aceasta aducea la cunoștința intimatei că a lucrat la petentă în perioada 16.08._12 fără a i se încheia contract individual de muncă. Celei de-a doua sesizări martora a atașat o fișă de cheltuieli (fila 22-23) și proces-verbal de consum (fila 24).
Reprezentantul petentei nu a recunoscut faptul că martora a desfășurat activitate de muncă pentru întreprinderea individuală (declarație fila 27).
Cu privire la susținerile petentei privind lipsa semnăturii martorului asistent, instanța reține că procesul-verbal de contravenție poate fi legal întocmit conform art. 19 din OG nr. 2/2001 și în lipsa contravenientului iar în cuprinsul procesului-verbal contestat este precizat motivul pentru care procesul-verbal de contravenție nu a putut fi semnat de un martor asistent.
În ce privește susținerile petentei privind necontactarea reprezentantului acesteia înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât există declarația dată în data de 09.11.2012 chiar de reprezentantul întreprinderii individuale (fila 27).
În urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care instanța a trecut la analiza susținerilor petentei privind netemeinicia procesului-verbal, în conformitate cu art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Analizând motivele de netemeinicie invocate în plângere prin prisma probelor administrate în cauză și prin raportare la dispozițiile normative incidente, instanța le găsește neîntemeiate.
Conform prevederilor Codului Muncii:
Art. 16 Legea nr. 53/2003 republicată – (1) „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.”
Art. 260 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată – „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la_ lei la_ lei pentru fiecare persoană identificată.”
Petenta nu a făcut dovada încheierii martorei Fezi T. S. a contractului de muncă în formă scrisă și nici nu a susținut că ar fi încheiat un astfel de contract, singurul aspect în discuție în cauza de față fiind acela dacă în realitate martora a prestat activitate de muncă pentru întreprindere, așa cum s-a reținut în procesul-verbal de contravenție, sau nu.
În condițiile în care contravenția nu a fost constatată prin propriile simțuri de inspectorii ITM, instanța reține că procesul-verbal de contravenție nu se bucură de prezumția de temeinicie, astfel că sarcina probării săvârșirii contravenției îi revine intimatului.
În acest sens, instanța reține că intimatul în mod corect și-a întemeiat convingerea că petenta a săvârșit contravenția reținută, pe declarațiile martorei Fezi T. S., coroborate cu înscrisurile depuse de acesta. Fișa de cheltuieli din 10.09.2012 depusă de martoră la dosarul ITM precum și procesul-verbal de citire contor apă la imobilul de la sediul petentei, creează presupunerea rezonabilă că martora nu avea cum să se afle întâmplător în posesia acestor înscrisuri decât dacă se afla în raporturi de muncă cu petenta.
Petenta nu a reușit să demonstreze că martora ar fi reținut vreo dușmănie la adresa reprezentantului acesteia, pentru a decredibiliza demersul acesteia de a sesiza ITM-ul. Declarațiile martorei în fața instanței se coroborează cu cele date în fața inspectorilor ITM, iar din acestea reiese că motivul pentru care a depus plângere este strict legat de relațiile de muncă ale acesteia cu petenta.
Declarațiile martorilor propuși chiar de petentă nu fac decât să contureze și mai clar faptul că martora a desfășurat activitate de muncă pentru petentă. Astfel, din declarațiile acestora reiese că martora nu se afla întâmplător în acea locație ci locuia cu voia patronului petentei la etajul imobilului iar din declarația martorului T. R. reiese că martora schimba scrumierele de la mesele barului și le spăla, or această activitate se circumscrie unei activități de muncă.
Instanța mai reține că declarațiile reprezentantului petentei au fost nesincere și în fața inspectorilor ITM, acesta încercând să ascundă contravenția prin susținerea că ar fi deschis locația din .. 38 doar din 01.10.2012, or chiar martorii propuși de acesta, clienți fideli ai localului, au arătat că îl cunosc pe reprezentantul petentei ca patron al localului de aproximativ patru ani.
Față de toate aceste considerente, instanța reține că martora Fezi T. S. a desfășurat activități de muncă pentru petentă, fără ca petenta să încheie cu aceasta contract individual de muncă.
Prin urmare, instanța constatând că existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită, că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat iar sancțiunea contravențională a fost legal aplicată, va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Recurenta invederează instanței de control judiciar că „cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu sunt adevărate deoarece controlul a fost efectuat în lipsa reprezentantului societății”, că instanța de fond a interpretat greșit mijloacele de dovadă administrate în cauză.
Susține recurenta că martora audiată la instanța de fond, Fezi T. S. nu a fost angajata societății – care-și desfășoară activitatea cu respectarea legislației în vigoare, ci locuia în incinta locației, la etaj, datorită faptului că nu deținea o locuință în plină iarnă, iar datorită bunei credințe și înțelegerii de care a dat dovadă reprezentantul societății, i-a obținut acordul în acest sens.
În egală măsură, în opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a dat valență probatorie celor două înscrisuri depuse la dosarul cauzei /fișa de cheltuieli și procesul verbal de constatare consum și nu a dat eficiență prezumției de nevinovăție ce operează în materie contravențională.
Legal citată, intimata- organ constatator a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat recursul.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.12.2012 încheiat de către intimat,” ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ N. G.” a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei, conf. art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, în sarcina sa reținându-se că a primit la muncă, în perioada 16.08._12, pe numita Fezi T. S., fără încheierea cu aceasta a unui contract individual de muncă.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Judecătoria C., prin sentința supusă controlului judiciar, a respins ca neîntemeiată plângerea dedusă judecății.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată ca fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută.
În situația de speță, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit cu care probele administrate în cauză ar fi condus la concluzia susținută de aceasta și că în aprecierea lor, în mod greșit, judecătorul fondului s-a oprit la soluția contrară celei susținute și preconizate prin plângere, respectiv anularea procesului verbal de contravenție.
Probele administrate în cauză vin să susțină faptele consemnate în procesul verbal contestat, a cărui lipsire de eficiență juridică nu poate fi dispusă în condițiile în care recurenta se face vinovată de abaterea contravențională reținută în sarcina sa de inspectorii de muncă, urmare a verificărilor efectuate de acești la sesizarea numitei Fezi T. S..
Hotărârea judecătorească recurată suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., fiind corolar al unei corecte analize și interpretări a mijloacelor de dovadă administrate în cauză.
Judecătorul fondului nu și-a întemeiat soluția pe cele două înscrisuri invocate în motivarea recursului, ci a conținutul acestora ( Fișa de cheltuieli din 10.09.2012 depusă de martoră la dosarul ITM precum și procesul-verbal de citire contor apă la imobilul de la sediul petentei) coroborat cu mențiunile din cuprinsul petiției adresate intimatei de numita Fezi T. S..
În mod corect a apreciat instanța de fond faptul că acestea creează presupunerea rezonabilă că martora nu avea cum să se afle întâmplător în posesia acestor înscrisuri decât dacă se afla în raporturi de muncă cu petenta, după cum în mod judicios a concluzionat că declarațiile martorilor propuși chiar de petentă nu fac decât să contureze și mai clar faptul că martora a desfășurat activitate de muncă pentru petentă.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentei petente întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, instanța – în temeiul disp.art.312 (2) c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent I. I. N. G., cu sediul în C., . 38, jud C. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CONSTANTA,cu sediul în C., ., jud C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4353/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. A. J. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond.N. F.
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./11.12.2013
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1602/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1116/2013.... → |
|---|
