Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1696/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1696/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 49/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1696/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.11.2013
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de recurenta petentă . SRL cu sediul în Constanta, ., . cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AJFP C. cu sediul în CONSTANTA, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7267/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima cât și la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Totodată arată că la dosarul cauzei recurenta petentă a depus prin registratura instanței răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei C. cu numărul_, petenta contravenientă a solicitat instanței ca in contradictoriu cu intimata să dispună anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/14.12.2012, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment .
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat motive de nelegalitate indicând faptul că petenta are întreruptă activitatea fără a o declara la ORC C. din 01.01.2010 și nu a reluat activitatea din lipsă de comenzi, nerealizând venituri care să acopere cel puțin cheltuielile, iar cu decizia nr._/02.08.2012 AFPM C. a anulat din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA deoarece nu au fost evidențiate în semestrul anterior operațiuni, în ultimul decont de TVA din iunie 2012 declarând TVA negativ în valaore de 6721 lei.
Se mai arată că în anul 2012 s-a prezentat cu decontul lunii septembrie 2012 dar organul fiscal a refuzat înregistrarea acestui decont și nu a depus decontul din luna iulie 2012 deoarece a aflat de scoaterea de la TVA pe 29 decembrie 2012 și știa că depune declarația D 300 la trimestru și nu la lună .
Se mai arată că pericolul social este minim .
Plângerea a a fost întemeiată în drept pe disp OG nr.2/2001.
Petenta a depus copia procesului-verbal de constare a contravenției care reprezintă obiectul plângerii .
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și a depus documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile .
Prin sentința civilă nr. 7267/23.05.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea,reținând că prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată contravențional conform art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru nedepunerea declarației 300 aferentă lunii iulie 2012, conform art. 81-83 din OG nr.92/2003 .
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, având în vedere materialul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că în acesta sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora și se sancționează cu amendă 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice .
Conform Instrucțiunilor pentru completarea formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" stabilite prin Anexa nr.2 la OPANAF nr.3665/2011: “ Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Codul fiscal.
Persoanele impozabile care conduc evidența contabilă, potrivit legii, pentru operațiunile realizate pe bază de contract de asociere în participațiune declară inclusiv datele și informațiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operațiuni.
Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:
a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;
b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 din Codul fiscal;
c) semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a titlului VI "Taxa pe valoarea adăugată" din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice;
d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 80 alin. (4) din Normele metodologice și de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 1561 alin. (7) din Codul fiscal și ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;
e) până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiași trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală și care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde și operațiunile realizate în prima lună a acestuia. în situația în care exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile lit. a) din prezentul paragraf.„
Potrivit art. 1561 alin.1 și 2 cod fiscal: “(1) Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operațiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere și/sau neimpozabile în România conform art. 132 și 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depășit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepția situației în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziții intracomunitare de bunuri.”
Astfel, prin raportare la disp. art.1561 alin.1 și 2 Cod fiscal și Instrucțiunile pentru completarea formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" stabilite prin Anexa nr.2 la OPANAF nr.3665/2011, instanța a reținut că petenta avea obligația depunerii Declarației 300 lunar .
Instanța a constat că petenta nu a probat depunerea formularului 300 aferent lunii iulie 2012 la organul fiscal, astfel, față de aceste împrejurări, fiind întrunite condițiile de legalitate și temeinicie ale procesului-verbal contestat, instanța a constat că nu există nici un motiv de anulare a acestuia și urmează să respingă această cerere.
Cu privire la cererea formulată in subsidiar de a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr.2/2001” Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite .”
Potrivit art. 7 din OG 2/2001 1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune .
F. de dispozitiile art. 21, alin.3 din OG 2/2001, gradul de pericol social al faptei, imprejurarile in care a fost savarsita, instanta a apreciat ca scopul sanctiunii poate fi atins doar prin mentinerea masurii, ca atentionarea petentei asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale nu este suficienta pentru restabilirea ordinii de drept incalcate, astfel incat sanctiunea amenzii contraventionale aplicate acestuia este intemeiata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că avea obligația de a depune declarația lunar deoarece societate nu mai avea activitate de mai mulți ani și a depus declarația 300 trimestrial nu lunar, iar potrivit OPANAF 3665/2011 societățile care depun decont de TVA pe două trimestre consecutiv cu zero, sunt scoase din evidența de plătitor de TVA din oficiu.
Prin întâmpinare, intimatul organ constatator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că societății i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA de la data de 01.08.2012, astfel, avea obligația depunerii declarației lunar până la 25.08.2012.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată nefondat recursul.
Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată contravențional conform art.219 alin.1 lit. b și 219 alin.2 lit.d din OG nr.92/2003, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru nedepunerea declarației 300 aferentă lunii iulie 2012, conform art. 81-83 din OG nr.92/2003 .
Judecătoria a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că petenta se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Susținerea recurentei petente, în sensul că nu mai era obligată să depună declarația 300 fiind anulată înregistrarea în scopuri de TVA, nu poate fi reținută prin prisma dispozițiilor art. 5 lit. e din Ordinul nr. 700/2012, potrivit cu care „Anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA a contribuabililor se efectuează de la data de 1 februarie sau 1 august, după caz, pentru persoanele impozabile care utilizează luna sau trimestrul ca perioadă fiscală pentru TVA și care, în deconturile aferente celor 6 luni sau celor două trimestre, după caz, din semestrul calendaristic anterior, nu au declarat achiziții de bunuri/servicii și nici livrări de bunuri/prestări de servicii realizate în cursul acestor perioade de raportare”.
Astfel, față de aceste dispoziții legale și văzând că societății i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA de la data de 01.08.2012, tribunalul constată că aceasta avea obligația depunerii declarației lunar până la 25.08.2012.
Prin prisma art.304/1 c.pr.civ., examinarea cauzei sub toate aspectele relevă că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, fapta reținută în sarcina recurentei-petente întrunește elementele constitutive ale contravenției care este temei al răspunderii, iar sancțiunea – efect al acesteia a fost corect aplicată, cu respectarea principiului legalității și a regulii proporționalității cu gradul de pericol social.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 c.pr.civ., va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta petentă . SRL cu sediul în Constanta, ., ., . cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - AJFP C. cu sediul în CONSTANTA, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 7267/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. A. J. N. A. B. S.
GREFIER,
A. G.
Red. Jud. fond. C.D.I
Tehnored. Jud. A.L.N/17.02.2014
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1377/2013.... | Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința... → |
|---|
