Contestaţie la executare. Decizia nr. 1858/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1858/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 242/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1858/RCA
Ședința publică din data de 28.11.2013
Completul constituit din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – I. Török
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare, promovat de recurentele-intimate DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. –ANAF - AIF CONSTANTA SERVICIUL INSPECTIE FISCALA- PERSOANE JURIDICE 3, cu sediul în G., ., județ G., și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. –ANAF - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 4981/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în C., . 79, J. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 26.11.2013 și la 28.11.2013 când, după ce a constatat că intimata-contestatoare a depus concluzii scrise, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata, retine urmatoarele.
Prin cererea inregistrata sub nr._ contestatoarea .. a solicitat anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii_/11.12.2012 si actelor subsecvente in temeiul art.172-173 Cod pr.fiscala.
In motivarea in fapt arata ca nu sunt intrunite elementele necesare ale unei decizii, conform art.46 Cod pr.fiscala, respectiv nu sunt detaliate bunurile asupra carora se instituie masura asiguratorie. Mai arata ca nu instituie nici un fel de obligatii, ca nu exista dispozitivul deciziei. Mai arata contestatoarea ca decizia a fost emisa in baza unui raport de inspectie fiscala prin care au concluzionat ca societatea s-a sustras de la plata TVA si impozit pe venituri.
In sustinerea contestatiei a propus proba cu inscrisuri.
La data de 24.02.2013 intimata a depus intampinare in care arata ca in urma controlului s-a constatat ca societatea nu a calculat, inregistrat si declarat corect profitul impozabil,nu a tinut cont de deductibilitatea limitata a unor cheltuieli de protocol, a inregistrat documente fara justificare.
Mai arata ca masurile asiguratorii pot fi dispuse si in situatia in care urmeaza ca fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative de impunere si s-a constatat ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la plata creantelor datorate.
In aparare a depus inscrisuri.
Prin Sentinta civila 4981/04.04.2013, Judecatoria Constanta a dispus in sensul admiterii contestației la executare si anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr._/11.12.2012 si adresa de infiintare a popririi asiguratorii nr._/12.12.2012.
Pentru a dispune aceasta masura a retinut prima instanta ca potrivit art.129 alin.2 din OG nr.92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietatea debitorului,precum si asupra veniturilor acestuia cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la 10.12.2012-fila 8 in temeiul art.129 alin.4 este motivata cu „incasarea contravalorii obligatiilor bugetului de stat consolidat ce vor rezulta in urma finalizarii inspectiei fiscale generale la societate”, precum si cu faptul ca s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale.
In cuprinsul deciziei sunt enumerate o . bunuri mobile-mijloace fixe-fila9, fiind menționat faptul ca suma estimata a fi datorata in baza procesului verbal din 10.12.2012 este de_ lei compusa din impozit pe profit si TVA.
Procesul verbal de sechestru asigurator din 13.12.2012 cuprinde in anexa 1 bunurile mobile identificate de executorul fiscal, iar prin procesul verbal din 10.12.2012 incheiat de inspectorii fiscali din cadrul SAF Activitatea de inspectie fiscala Constanta se atesra efectuarea controlului incrucisat pentru perioada 1.07._11 cu constatarile descrise si concluzionandu-se ca societatea s –a sustras de la plata unui impozit pe profit de cel putin_ lei, iar echipa de control propune efectuarea unei inspectii fiscale generale pe perioada prescriptiei conform art.98 alin.1 din OG nr.92/2003.
In declaratia data de P. A. la 6.12.2012 se atesta aptul ca a pus la dispozitia organelor de inspectie fiscala toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale, instanta constatand astfel ca intimata nu a facut dovada existentei pericolului ca societatea sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
In primul rand, retine instanta nu s-a emis nici o decizie de impunere cu nici o suma si in al doilea rand nu s-a dovedit cu nici un mijloc de proba pericolul ca societatea contestatoare ar incerca sa se sustraga, sa isi ascunda patrimoniul sau sa il risipeasca pericilitand in mod considerabil colectarea.
Colectarea, se retine, se face in temeiul unui act administrativ fiscal ce nu a fost emis la data emiterii masurii asiguratorii si oricum si acest act administrativ fiscal poate fi contestat in contencios administrativ, fiind dreptul fiecarui contribuabil sa conteste un act administrativ fiscal.
Acest drept, apreciaza instanta, nu trebuie interpretat in sensul ca un contribuabil s-ar sustrage sau si-ar risipi patrimoniul pentru a periclita in mod considerabil colectarea, aceste conditii trebuie sa fie dovedite de organul fiscal, iar in speta nu s-a facut aceasta dovada.
Impotriva acestei solutii, in termen legal a declarat recurs intimata, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 27.06.2013.
In motivarea recursului apreciaza recurenta asupra caracterului nelegal si netemeinic al sentintei recurate motivat de urmatorele considerente:
Instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze daca sunt intrunite cerintele prevazute de art. 129 din OG 92/2003 privind instituirea masurilor asiguratorii si ale Ordinului ANAF 2065/2010 privind Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de OG 92/2003,cu referire la existenta pericolului ca debitorul sa sustragă de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa risipeasca patrimoniul, apreciere care trebuie justificata prin raportare la continutul declaratiilor fiscale si a situatiei financiare a debitorului astfel cum rezulta din prevederile art. 5.1.1. si 5.6 lit.f din OANAF 2065/2010. Or, in speta se atesta efectuarea unui control încrucișat, concluziile conducând la faptul ca societatea s-a sustras de la plata unui impozit pe profit si TVA, astfel incat s-a procedat in deplina concordanta cu prevederile art. 129 al. 2-4 din OG 92/2003 la emiterea deciziei pentru instituirea masurilor asiguratorii si ulterior instituirea popririi asiguratorii.
Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept consecinta juridica limitarea dreptului de dispozitie al proprietarului asupra bunului respectiv, importanta acestei masuri fiind de necontestat in vederea punerii in executare ulterioara a titlului executoriu ce va fi obtinut de creditor. In speta faptele prin care s-au incalcat de catre creditoare dispozitiile fiscale in materie cu referire directa la obligatiile stabilite imbraca pericolul social al unor actiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asiguratorii, masuri ce constituie o obligatie pentru organele fiscale si nu o optiune, masura necesara garantarii executarii creantei catre bugetul de stat.
In sustinere a fost solicitata administrarea probei cu inscrisuri.
Intimata, legal citata si-a exprimat pozitia procesuala asupra recursului in sensul respingerii, prin concluziile scrise atasate la dosar.
Analizand recursul promovat prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul retine urmatoarele :
Prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la 10.12.2012 sub nr._ s-a dispus in temeiul disp. art. 129 al.2 si 4 din OG 92/2003 instituirea acestor masuri urmare a constatarii existentei pericolului ca debitorul sa se sustraga de la plata obligatiilor fiscale, respectiv incasarea contravalorii obligatiilor bugetului general consolidat, ce rezulta in urma finalizarii inspectiei generale in societate.
Ulterior prin adresa s-a dispus in temeiul disp. art. 129 al.2 din OG 92/2003 infiintarea popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti ale contestatoarei si a fost incheiat Procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._-7/13.12.2012.
Potrivit dispozitiilor avute in vedere la emiterea actelor administrativ fiscale contestate:
(1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.
(3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.
(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.
(6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.(...)
De asemenea, potrivit art. 5.5. din Anexa 1 din Procedura de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii aprobata prin OANAF 2605/2010:
5.5. Pe baza informatiilor obtinute, organul de control/organul de executare va întocmi „Referatul justificativ al masurilor asiguratorii", în care se motiveaza, de drept si de fapt, necesitatea dispunerii si instituirii masurilor asiguratorii si se estimeaza sumele, dupa caz, referat care va sta la baza emiterii „Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii".
5.6. „Referatul justificativ al masurilor asiguratorii" va contine urmatoarele elemente minimale: a) datele de identificare ale contribuabilului;b) temeiul de drept;c) prezentarea starii fiscale de fapt a contribuabilului, constatata în urma documentarii si/sau a unei inspectii fiscale ori ca urmare a cercetarii la fata locului;d) cuantumul obligatiilor bugetare restante/stabilite în urma inspectiei fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmeaza a se stabili prin inspectie fiscala/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmeaza sa se dispuna atragerea raspunderii solidare ori cuantumul obligatiilor bugetare stabilite prin titluri de creanta care nu au ajuns la scadenta;e) activele patrimoniale asupra carora pot fi instituite masurile asiguratorii;f) motivarea necesitatii dispunerii masurilor asiguratorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, tinând cont si de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentantilor legali si al asociatilor/actionarilor majoritari (mod de declarare si plata, situatii de atragere a raspunderii solidare, situatii de insolventa sau de insolvabilitate etc).
5.7. In continutul „Referatului justificativ al masurilor asiguratorii", activul patrimonial al contribuabilului identificat pentru instituirea masurilor asiguratorii va cuprinde urmatoarele: a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra carora pot fi instituite masuri asiguratorii;b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectiva a masurilor asiguratorii potrivit pct. 5.8.
Din analiza disp. art. 129 din OG 92/2003 rezulta ca cerinta esentiala pentru a se dispune masuri asiguratorii este existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, aspecte care insa trebuie probate in concret pentru a justifica masura dispusa in acest temei.In speta in cuprinsul deciziei pentru instituirea masurilor asiguratorii este mentionat in mod generic faptul ca a fost constata existenta pericolului ca debitorul sa se sutraga de la plata obligatiilor fiscale, fara insa a indica in mod concret care sunt faptele si imprejurarile in discutie, apreciindu-se astfel ca cerinta motivarii actului administrativ fiscal prevazuta de disp. art. 129 al. 5 din OG 92/2003, sub acest aspect, nu este indeplinita.
Motivarea actului administrativ constituie o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești și totodată, un principiu al procedurii de emitere a actelor administrative. Amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, jurisprudența comunitară echivalând o motivare insuficientă sau greșită cu lipsa motivării, fiind necesar in aprecierea legalității actului administrativ evidențierea motivelor de fapt si de drept care au stat la baza emiterii sau adoptării acestora.
Astfel a reținut și CJCE în hotărârea pronunțată la 26 martie 1987 în cauza Comisia Europeană contra Consiliului CE, statuând că „actele comunitare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării lor, astfel încât Curtea să-și poată exercita controlul și astfel încât statele membre și persoanele interesate să poată cunoaște condițiile în care instituțiile comunitare aplică dispozițiile tratatului”. S-a remarcat totodată că „în cadrul sistemului de competențe al comunității, alegerea temeiului juridic al unui act nu poate să depindă exclusiv de convingerea unei instituții în ce privește scopul urmărit, ci trebuie să se întemeieze pe factori obiectivi, care să poată fi supuși controlului judiciar”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-o decizie de speță (decizia nr. 482 din 26 ianuarie 2007) că „motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate”.
Mai mult, desi dispozitiile menționate anterior, impun întocmirea in prealabil, a unui referat justificativ al masurilor asiguratorii, în care se motivează, de drept si de fapt, necesitatea dispunerii si instituirii masurilor asiguratorii si se estimeaza sumele, dupa caz, referat care va sta la baza emiterii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, acest inscris nu se regaseste in cuprinsul inscrisurilor atasate la dosar si de asemenea, nu este mentionat in cuprinsul deciziei contestate, emiterea deciziei contestate fiind aparand, sub acest aspect, ca nelegala. Desi este atasat in sustinere un proces verbal de control in data de 10.12.2012, ca urmare a efectuarii unei inspectii fiscale partiale se constata ca organul fiscal a propus ca masura administrativa efectuarea unei inspectii generale pentru perioada prescripției.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse Tribunalul apreciază asupra caracterului neintemeiat al criticilor formulate de recurent, urmând a dispune in temeiul disp. art. 312 al.1 c.proc.civ, respingerea recursului dedus judecații.
Văzând si dispozițiile art. 274 c.proc.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurentele-intimate DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. –ANAF - AIF CONSTANTA SERVICIUL INSPECTIE FISCALA- PERSOANE JURIDICE 3, cu sediul în G., ., județ G., și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. –ANAF - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 4981/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr_, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în C., . 79, J. C.
Obligă recurentul la plata sumei de 2728 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică din 28.11.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
I. Török
jud.fond. I.C. B.
red./dact.jud.C. N./ 07.01.2014/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 11/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1377/2013.... → |
|---|
