Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1377/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1377/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 20830/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1377/RCA
Ședința publică din data de 09.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
JUDECĂTOR – M. C.
JUDECĂTOR – E. C.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă .. G. HEART SRL BUCUREȘTI, cu domiciliul în București, .. 3, ., etaj 3, apt.57,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4729/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind C. G. AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentei să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 09.10.2013, dată când a decis următoarele;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, petenta S.C. D.E.C. G. HEART S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.07.2012, întocmit de intimata C. G. AL GĂRZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARĂ C., ca fiind netemeinic și nelegal și să dispună exonerarea de plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei, aplicată prin procesul-verbal sus-menționat, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută pentru următoarele motive: -lipsa asigurării reprezentantului subscrisei de a formula obiecțiuni; lipsa menționării locului în care a fost încheiat procesul-verbal și a datelor de identificare a locației în care a fost sovârșită fapta;inexistența faptelor prevăzute ca fiind săvârșite la data de 24.03.2008 de către petentă, lipsind temeiul de drept al aplicării sancțiunii.
A mai precizat petenta că în situația în care nu vor fi reținute motivele de nelegalitate indicate anterior, se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Prin sentința civilă nr. 4729/02.04.2013 Judecătoria C. a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată, reținând următoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.07.2012 întocmit de către comisarii Comisariatului G. al Gărzii Financiare, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat în data de 23.07.2012 la punctul de lucru din Eforie Nord sector plajă, subsector 7, s-a constatat că operatorul economic nu a eliberat bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal pentru suma de 476 lei, sumă ce provenea din încasările obținute din activitatea comercială la bech barul punctului de lucru, nefiind respectate dispozițiile art 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.
De asemenea, agenții constatatori au constatat că pe luna iulie 2012, nu era completat raportul de gestiune zilnic, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din Legea 82/1991.
Agentul constatator a stabilit că această faptă constituie contravenție prevăzută de dispozițiile legale mai sus indicate și a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea avertisment.
În temeiul art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 476 lei.
De asemenea, în temeiul art. 14 din OUG nr. 28/1999, rep. s-a dispus suspendarea activității societății pe o perioadă de 3 luni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.05.2010, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1, 6 și 7, art. 17 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar contestatoarea prin plângerea sa nu a invocat și alte motive de nelegalitate.
Având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și putea face dovada contrară celor reținute în procesul-verbal indicat.
Referitor la susținerea petentei, că din procesul-verbal de constatare lipsește menționarea locului în care este încheiat procesul-verbal, instanța o găsește neîntemeiate, întrucât în cuprinsul procesului-verbal contestat este indicat în mod clar locul, respectiv la punctul de lucru din Eforie Nord sector plajă, subsector 7.
În ceea ce privește susținerea petentei că nu a fost indicat temeiul de drept al aplicării sancțiunii, instanța reține că nici acest aspect nu este de natura să ducă la anularea procesului-verbal de contravenție contestat, agentul constatator a descris în detaliu cele două fatpe contravenționale reținute în sarcina petentei și a indicat dispozițiile legale ce sunt aplicabile pentru fiecare faptă contravențională în parte.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Prin plângere, petenta S.C. SIMACO IMPEX S.R.L. nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal atacat.
Susținerea făcută în fața instanței cum că practica era ca bonurile fiscale să fie emise pentru fiecare client la momentul în care se închidea comanda nu face ca petenta să fie absolvită de răspunderea contravențională pentru această faptă. Pentru cealaltă faptă contravențională reținută în sarcina petentei, nu poate fi reținută nici susținerea că nu erau completate rapoartele de gestiune întrucât acestea se aflau la contabil la București, petenta având obligația să dețină și să completeze raportul de gestiune zilnic și pentru punctul de lucru din C..
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale în ceea ce o privește pe petentă, intimata reținând în mod corect că petenta a încălcat prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, rep. respectiv „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurilor livrate sau serviciilor prestate (…)”, cât și prevederile art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, respectiv „ Constituie contravenție următoarele fapte: 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.”
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța având în vedere toate cele reținute anterior, modul și împrejurările în care a fost comise contravențiile, în raport și cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, reține că amenda contravențională aplicată petentei în cuantum de 8.000 lei, pentru una dintre faptele contravenționale reținută de către agenții constatatori, cât și avertisment pentru altă faptă contravențională, în cuantumul prevăzut de lege, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, ceea ce justifică aplicarea sancțiunilor contravenționale în cuantumul aplicat de către agentul constatator. De altfel, agenții constatatori au aplicat pentru una dintre fapte avertisment, iar pentru cealaltă minimul prevăzut de lege.
Referitor însă la sancțiunea complementară a suspendării activității, instanța arată că potrivit art. 14, alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile-efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Această dispoziție legală impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.
Instanța are posibilitatea să individualizeze și sancțiunile complementare la fel ca și pe cele principale, însă doar în cazurile în care această individualizare este posibilă.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța arată că trebuie să se
facă distincția între individualizarea legală a sancțiunilor și individualizarea
judiciară a acestora.
Individualizarea legală este cea realizată de legiuitor cu ocazia elaborării legii, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura și limitele generale ale fiecărei sancțiuni, natura și limitele speciale ale sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte, etc.
Individualizarea judiciară a sancțiunii este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând seama de diversele criterii de individualizare.
In cadrul fiecărei forme de individualizare sancțiunea este individualizată prin activitatea anumitor organe, în anumite limite și cu anumite mijloace, iar sub raportul forței lor obligatorii, formele de individualizare prezintă o anumită ierarhie, individualizarea legală fiind obligatorie și impunându-se în fața individualizării judiciare.
In cauza de față, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit că sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni este obligatorie în cazurile prevăzute de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.
Instanța, cu ocazia individualizării judiciare nu are posibilitatea înlăturării, acestei sancțiuni (considerată ca obligatorie de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1, alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Pentru aceste motive, instanța urmează să mențină dispozițiile procesului-verbal și, în consecință, să respingă plângerea contravențională formulată, ca nefondată.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs petenta solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și în urma rejudecării admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție contestat . Motivează recursul formulat arătând că instanța a înlăturat fără a motiva susținerile sale precum și probele administrate și nu a arătat în ce temei avea obligația completării raportului de gestiune, în condițiile în care avea contabil. De asemenea,instanța nu a arătat de ce procesul-verbal nu a fost încheiat la sediul societății, și nu a s-a pronunțat asupra discrepanței dintre amenda aplicată și suma găsită ca neînregistrată .
Față de recursul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost produse înscrisuri noi în fața instanței de recurs .
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formualte dar și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/23.07.2012 întocmit de către comisarii Comisariatului G. al Gărzii Financiare, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei întrucât, în urma controlului efectuat în data de 23.07.2012 la punctul de lucru din Eforie Nord sector plajă, subsector 7, s-a constatat că operatorul economic nu a eliberat bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal pentru suma de 476 lei, sumă ce provenea din încasările obținute din activitatea comercială la baech barul punctului de lucru, nefiind respectate dispozițiile art 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.De asemenea, agenții constatatori au constatat că pe luna iulie 2012, nu era completat raportul de gestiune zilnic, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din Legea 82/1991.
Agentul constatator a stabilit că această fapte constituie contravenție prevăzută de dispozițiile legale mai sus indicate și a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei și sancțiunea avertisment.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale:
(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
(…)
Potrivit art. 10 lit b din același act normativ constituie contravenție neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Potrivit art. 11 alin.3 din același act normativ:
Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.
În hotărârea pronunțată judecătorul fondului a răspuns pe larg acelor critici de nelegalitate invocate prin plângerea introductivă de instanță . Astfel, se observă că prin plângerea formulată petentul nu a înțeles să critice procesul-verbal de contravenție sub aspectul locului încheierii acestuia, și nici în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 6 din Legea 82/1991, cu privire la care s-au formulat critici abia cu ocazia concluziilor pe fond . Se constată că, deși nu avea acesată obligație, instanța de fond s-a pronunțat și asupra acestora, arătând că în cuprinsul procesului-verbal contestat este indicat în mod clar locul, respectiv la punctul de lucru din Eforie Nord sector plajă, subsector 7 .
De asemenea, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, niciodată nu s-a invocat de către petent lipsa obligației sale de a completa registrul de gestiune, pentru a se putea reține că instanța de fond nu a motivat în ce temei completării raportului de gestiune revenea administratorului societății, în condițiile în care avea contabil . Este evident că reglementările ministerului Finanțelor publice sunt obligatorii pentru Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și altor persoane juridice, împrejurarea că recurenta ar avea angaja un contabil neputând deplasa răspunderea contravențională asupra acestuia.
. De asemenea, judecătorul fondului arătat că prin plângere, petenta S.C. SIMACO IMPEX S.R.L. nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal atacat, și că susținerea făcută în fața instanței cum că practica era ca bonurile fiscale să fie emise pentru fiecare client la momentul în care se închidea comanda nu face ca petenta să fie absolvită de răspunderea contravențională pentru această faptă.
Se reține în plus de către instanța de recurs că săvârșirea contravențiilor a fost recunoscută explicit de către administratorul societății la momentul controlului, care a arătat fără nici o altă augire că a omis să elibereze bonuri fiscale. Această declarație are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare, care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, eroare care nu a fost însă invocată și dovedită în cauză .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, față de scopul instituirii normei sancționatoare, de a preveni evaziunea fiscală dar de a proteja și consumatorii, care numai prin prezentarea bonului fiscal își pot valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare, față de împrejurarea că fapta contravențională este săvârșită de către un comerciant persoană juridică ,adică de către un profesionist pentru care săvârșirea actelor de comerț constituie chiar scopul ființării, văzând și în ziua de 23,07.2012, în plin sezon estival, recurenta-petentă nu eliberase nici un bon fiscal până la orele 14,15, că durata suspendării activității nu este influențată de cuantumul sumelor încasate fără a fi înregistrate, se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate.
D. pentru care, constând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de recurs în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul formulat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta petentă .. G. HEART SRL BUCUREȘTI, cu domiciliul în București, .. 3, ., etaj 3, apt.57,îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4729/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind C. G. AL GĂRZII FINANCIARE – GARDA FINANCIARĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. B. S. M. C. E. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.A.
Tehnoredact.jud.A.B.S./2 ex./18.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1858/2013. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1696/2013.... → |
|---|
