Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1259/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7909/256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1259/RCA
Ședința publică din data de 25.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. Moțîrlichie
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă ÎNTREPRINDEREA I. I. F. prin I. F., cu sediul în Medgidia, .. 35, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 600/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ intimat organ constatator fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, de asemenea arată că intimatul a depus prin grefa instanței întâmpinare în dublu exemplar.
Instanța califică întâmpinare ca fiind note scrise, constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului
TRIBUNALUL
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe roulul Judecătoriei Medgidia la data de 09.11.2012 sub nr. unic_, petenta Î.I. I. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C., anularea procesului verbal . nr._/25.10.2012 și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare, petenta arată că numita M. G. lucra la altă societate, și că a convenit cu aceasta să-și înceapă activitatea la magazinul său începând cu data de 17.10.2012, însă nu a putut să-i încheie contract de muncă întrucât nu avea dovada încetării raporturilor de muncă cu societatea la care a lucrat anterior. Mai arată că amenda în cuantum de 10.000 lei aplicată acesteia de intimat este prea mare.
În drept petenta invocă disp. O.G. 2/2001.
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform disp. art. 242 alin. 2 C.proc.civilă.
În susținerea plângerii contravenționale a depus înscrisuri.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale de față pentru faptul că la baza a constatatrii faptei, inspectorii au avut în vedere și declarația părții implicate, respectiv a numitei M. G. care a susținut că presta activitate în funcția de vânzător pentru petentă începând cu data de 17.10.2012, cu o normă de 8 ore/zi, de la ora 07.00 la ora 14.00, că a negociat un salariu de 700 lei și că e în perioada de probă fără contract de muncă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri.
În drept invocă O.G. 2/2001, Legea nr. 53/2003.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conform disp. Art. 242 alin. 2 C.proc.civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Prin sentința civilă nr. 600/25.02.2013 Judecătoria Medgidia a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
La data de 25.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei reținute în procesul verbal contestat, respectiv „ …a primit la muncă începând cu data de 17.10.2012 pe numita M. Gerogeta … pentru care nu a întocmit contract de muncă în formă scrisă …”.
Conform prev. art. 260 alin. 1 lit. e din C.muncii „constituie contravenție și se sancționează … e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Raportând situația de fapt la prevederile legale în materie, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională de față pentru următoarele considerente:
Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție sus menționat, instanța a constatat că, din punct de vedere formal, acesta a fost legal întocmit. De asemenea, instanța a reținut că agentul constatator nu s-a limitat numai la indicarea cadrului general al încriminării care ar putea echivala cu nedescrierea faptei săvârșite, ci a individualizat fapta, persoanele și sancțiunea aplicabilă, prin indicarea tuturor circumstanțelor de loc și de timp necesare.
Față de aspectele reținute de organul constatator în procesul verbal contestat, instanța a reținut că acestea se bucură de prezumția de adevăr până la dovada contrară în măsura în care sunt constatate personal de către agentul constatator. Motivul pentru care acest act administrativ și alte similare sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le a constatat, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd în mod imperativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, nulitate care poate fi invocată și din oficiu. Din interpretarea per a contrario, în situația în care se încalcă alte dispoziții de ordin formal prevăzute de actul normativ sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 C.proc.civilă, respectiv nulitatea relativă. Pentru a proceda la anularea actului trebuie îndeplinite anumite condiții: actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale, actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petenta nu a făcut dovada că actul încheiat i-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, acesta având posibilitatea pe calea plângerii contravenționale să invoce orice aspect necesar soluționării plângerii.
Actul contestat este semnat chiar de reprezentantul petentei, cu precizarea că nu este de acord.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Pentru faptul că existența unui contract individual de muncă se probează cu existența materială a înscrisului în care sunt consemnate drepturile și obligațiile stabilite de părți, a înregistrării acestuia în contabilitatea firmei și în evidența I.T.M. C., rezultă că faptele sunt constatate personal de agentul constatator. Pentru faptul că agentul constatator afirmă un fapt negativ, petenta trebuie să producă proba faptului pozitiv contrar, respectiv să depună contractul individual de muncă încheiat cu salariatul în cauză, cf. prev. art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Urmare celor de mai sus, instanța a constatat că fapta contravențională există și a fost săvârșită de petentă.
Sub aspectul sancțiunii aplicate petentei, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, a apreciat că sancțiunea ce a fost aplicată, respectiv amendă în cuantum de 10.000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta – contravenție la codul muncii, de o însemnătate ridicată atât pentru peroana implicată în cauză cât și pentru bugetul de stat, nr. persoanelor depistate (o persoană), scopul urmărit, urmarea produsă – lipsa colectării unor venituri la bugetul de stat, prejudicierea drepturilor salariaților, circumstanțele personale ale contravenientului, precum și modificarea limitelor cuantumului amenzii prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din C.muncii, intervenite prin Legea 40/2011.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a reiterat motivele invocate în plângere și că amenda este prea mare, fapt pentru care a apreciat că nu este corect individualizată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 9 c.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041 c.pr.civ. se reține că este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 25.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei reținute în procesul verbal contestat, respectiv că a primit la muncă începând cu data de 17.10.2012 pe numita M. Gerogeta pentru care nu a întocmit contract de muncă în formă scrisă.
Față de ansamblul probator existent, se apreciază că între petentă și persoana în cauză a existat unui raport de muncă care impunea obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 al.1 c. muncii, în cauză petenta nefăcând dovada îndeplinirii obligației impusă de lege în acest sens, la data efectuării controlului, aspecte care nu sunt contestate.
Se reține că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, petenta nedovedind, în condițiile art. 1169 c.civ., o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se apreciază în recurs că amenda aplicată prin procesul verbal de contravenție nr._/05.09.2008 este prea mare în raport cu scopul urmărit și urmarea produsă, tribunalul reținând că petenta a întocmit contract de muncă pentru M. G.,imediat după controlul organului constatator, că activitatea intreprinderii a început cu o lună înaintea controlului, dar și situația financiară precară a petentei, și văzând dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 tribunalul apreciază că avertismentul este suficient pentru realizarea rolului sancționator și preventiv.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art.3041 Cod proc. civilă raportat la art.312 Cod proc. civilă instanța va admite recursul și va modifica în tot hotărârea recurată în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta petentă ÎNTREPRINDEREA I. I. F. prin I. F., cu sediul în Medgidia, .. 35, județ C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 600/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ intimat organ constatator fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județ C..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 25.10.2012 de organul constatator.
Înlocuiește sancțiunea amenzii însumă de 10.000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. L. N. C. Moțîrlichie A. J. N.
conf.art.261 alin.2 C.P.C. fiind în
imposibilitate de a semna hotărârea
semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
V. C. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.C.D.
Tehnodact.jud.decizie.A.L.N./09.12.2013
2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1871/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 4288/2013. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
