Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 4436/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4436/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 4839/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4436 /CA
Ședința publică din 27.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. D. L., cu domiciliul ales în București, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., sector 5 la CA C. M. Vicentiu, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, ..13, sector 3, chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MECTS), cu sediul în București ..28-30, sector 1, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2013 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de fata constata :
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta - Sectia de C. Administrativ si Fiscal, inregistrata sub nr._ , reclamanta C. D. L. in contradictoriu cu U. S. Haret a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna obligarea paratei la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma.
In motivarea arata reclamanta ca a indeplinit procedura prealabila, invocand in sustinere disp. art. 8 al.1 din legea 554/2004 si art. 60 al.1 si 3 din legea 84/1995, art. 2,5,11,20 si 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin OMECT 2284/2007. Totodata, precizeaza ca a urmat cursurile organizate de universitatea parata, specializarea contabilitate si Informatica de Gestiune, promotia 2009, forma de invatamant FR, indeplinind toate obligatiile care ii reveneau in aceasta calitate si a promovat examenul de licenta astfel cum atesta adeverinta de studiu eliberata.
Prin urmare, se apreciaza, ca atata vreme cat parata USH recunoaste ca reclamanta a urmat cursurile pe care le-a organizat, iar paratul MEN nu a invocat nelegalitati in organizarea de catre parata a studiilor reclamantei, cererea apare ca intemeiata.
In drept au fost invocate Constitutia Romaniei, Legea 1/2011, legea 84/1995, legea 554/2004, OMEN 3404/2006, OMEN 2284/2007, CEDO, iar in sustinere a fost solicitata administrarea probei cu inscrisuri (filele 11 -26)
Pârâta U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care solicită a se constata îndeplinirea obligațiilor față de reclamant, în sensul că după finalizarea studiilor a fost eliberată acestuia adeverința de absolvire, cu consecința obligării pârâtului MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diplomă de licență, sub sancțiunea prevăzută de disp. art. 24 din legea 554/2004.
În referire la tipărirea și livrarea formularelor tipizate, arată pârâta că a informat compania producătoare asupra necesității livrării acestor tipizate, această companie făcând cunoscut faptul că nu poate efectua această operațiune decât cu aprobarea pârâtului MEN. Mai mult, se arată de către aceeași pârâtă că au fost efectuate demersuri în acest sens și față de MEN, însă nu a fost primit din partea autorității administrative un răspuns oficial, necesarul de tipizate fiind aprobat parțial.
Se mai precizează că la data înscrierii reclamanților la cursurile organizate de universitate, pârâtul MEN avea posibilitatea potrivit sarcinilor stabilite de art. 116 și 141 din legea 84/1995 să invoce nelegalități în organizarea studiilor, însă nu fost sesizate nereguli.
În motivarea cererii de chemare în garanție apreciază pârâta că prin raportare la disp. art. 60 al.1 din legea 84/1995, art. 2 din HG 366/2007, specializarea urmată de reclamanti la forma de învățământ menționată, a fost confirmată de MEN prin aprobarea în parte a tipizării a formularelor solicitate.De asemenea, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales MEN, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a universității prevăzută de disp. art. 8 din legea 443/2002, nici după emiterea HG 676/2007, a HG 635/2008 sau a OUG 75/2005.
Apreciază de asemenea, că aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea de către MEN a faptului că a funcționat într-un cadru legal care a permis organizarea formei de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, iar imposibilitatea emiterii către reclamantă a diplomei rezidă în inexistența aprobării de către MEN a tipăririi formularelor.
În drept au fost invocate disp. art. 72-74 c.proc.civ, art. 18 și 28 din legea 554/2004, iar în susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 36 – 43)
Chematul în garanție M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de exceptie inadmisibilitatea, iar pe fond a solicitat respingerea cererii motivat de următoarele considerente:
Adeverinta care se afla in posesia reclamantei nu este un act de studii si este un act eliberat prin vointa unilaterala a paratei care nu a fost recunoscut de minister, astfel incat de poate naste un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul sau, adeverinta fiind eliberata pe baza raporturilor contractuale dintre reclamant si parat.
Pretinsa inducere in eroare a absolventilor cu privire la acreditarea institutiei de invatamant reprezinta un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul rapunderii contractuale si nu poate naste in sarcina unui tert, respectiv MEN, obligatia corelativa de emitere a unui act de studii.
Se impune, apreciaza chemata in garantie verificarea aspectului relativ la forma de invatamant parcurse si indreptatirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare, in conditiile in care nu a fost formulata o cerere de acreditare, iar forma de inavatamant nu se regaseste ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata.
Invoca in sustinere prevederile art. 10 al.2 din legea 84/1995, art. 19 din HG 1214/2000, art. 17 din HG 1011/2001, apreciind ca institutia de invatamant superior are obligatia de a se supune procedurii de evaluare in vederea autorizarii sau acreditarii acestei forme de invatamant,conducerile institutiilor de invatamant superior avand intreaga responsabilitate pentru organizarea si desfasurarea examenului de admitere pentru fiecare ciclu de studii universitare.
F. de prevederile legale potrivit carora MEN aproba eliberarea tipizatelor in raport cu numarul legal de studenti scolarizati, universitatea parata nu a demonstrat numarul de studenti scolarizati legal, astfel incat MEN nu este in masura sa aprobe achizitionarea unor tipizate cu un anumit numar estimat, numar care nu este exact raportat la studentii scolarizati.
Pentru promotia 2009, se arata, MEN a emis in 2010 in lunile iunie, octombrie si noiembrie, avize in vederea ridicarii de catre parata a tipizatelor, pentru actele de studii si pentru specializarile care au functionat legal, aprobate prin hotarare de guvern.
Aceste avize emise de MEN, se apreciaza, nu implica recunoasterea programelor de studii/specializari cu forme de invatamant care au functionat in afara cadrului legal. In speta pentru forma de invatamt urmata de reclamant unitatea parata nu avea o acreditare speciala, iar dispozitiile art. 60 invocate in sustinere nu ar putea fi interpretate in sensul inlaturarii unui proces de evaluare academic, astfel cum este el prevazut de art. 3 din HG 1011/2001, raportat la disp legii 88/2001 si OUG 75/2005.
De asemenea, se apreciaza in sensul ca cererea de chemare în garanție apare ca neîntemeiată întrucât între M.E.N. și pârâtă nu există un raport juridic care ar putea determina admiteterea acesteia, aceasta în condițiile în care partea și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce-i privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către pârată.
Faptul că pârâta a emis reclamantei o adeverință provizorie care atestă parcurgerea unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul adeverinței, în mod automat un drept la eliberarea diplomei de studii, aceasta în condițiile în care actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare.
În drept au fost invocate disp. art. 205 c.proc.civ, Legea 84/1995, legea 88/1993, nr.443/2002, HG 1011/2001, HG 536/2011, OUG 75/2005, Lege 288/2004, HG 1418/2006, OMECT 2284/2007, HG 676/2007, HG 635/2008, HG 1175/2006, HG 749/2009.
Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul retine urmatoarele :
Potrivit înscrisurilor atașate la dosa, reclamanta este absolvent al examenului de licența organizat de U. S. Haret și s-au adresat pârâtei universitate cu cerere pentru eliberarea diplomei de licența, parata exprimandu-si punctul de vedere potrivit adresei atasata la fila 25.
U. S. Haret este instituție de învățământ superior înființata prin Legea 443/2002 astfel încât era necesar sa respecte dispozițiile legii învățământului în vigoare la data la care trebuia să își îndeplinească obligația.
Condiția pe care trebuie să o îndeplinească solicitantul este aceea a absolvirii studiilor universitare si a examenului de licența ceea ce in cauza s-a dovedit, apreciindu-se asupra existenței dreptului recunoscut de lege de a se elibera diploma de licența, act doveditor al finalizării studiilor superioare.
Reclamantaare calitatea de licențiat ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență organizat în sesiunea 2009, iar MEN nu a solicitat în instanță anularea adeverințelor emise și nici nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamanților.
Potrivit art.1 din Legea 554/2004:” (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Cum reclamanta a făcut dovada promovării examenului de licență, fapt atestat și prin adeverința eliberată de Universitate, iar diplomele fac dovada parcurgerii formei de învățământ superior,instanța apreciază că în raport de dispozițiile art.1 din Legea 554/2004 partea justifică un drept legal ce trebuie recunoscut de către pârâtă prin emiterea diplomei de licență.
In ceea ce privește cererea de chemare in garanție formulată de pârâtă instanța retine ca pârâta U. S. Haret a efectuat dovada existenței demersurilor necesare obținerii tipizatelor in vederea eliberării diplomelor de licență.
Astfel, prin adresele 769/25.08.2009, 31/21.06.2010, 568/18.10.2010, 573/26.10.2010, U. comunică MEN necesarul de tipizate pentru diplomele de studii destinate absolvenților promoției 2009 și întrucât M. nu si-a îndeplinit aceasta obligație U. revine cu adresele nr.960/08.10.2009, 278/05.08.2010 și ulterior cu adresa nr. 1054/03.02.2011 și, arătând necesarul de tipizate, menționează faptul ca absolvenții a doua promoții respectiv 2009-2010 nu au primit actele de studii.
Întrucât obligația pârâtei de a elibera diplomele este corelativă obligației Ministerului de a aproba tipizarea formularelor, instanța va admite cererea de chemare în garanție sub acest aspect, admiterea acesteia asigurând efectiv punerea în executare a obligației de eliberare a diplomei de licență de către autoritatea competentă.
Nu în ultimul rând, se reține că existența obligației legale a Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor tipizate, constând diploma de licență a fost recunoscută în mod constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, soluția din prezenta cauză impunându-se și ca o aplicare a principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
F. de considerentele expuse si motivele invocate in sustinere, exceptia indmisibilitatii formularii cererii de chemare in garantie apare ca neintemeiata urmand a se dispune in consecinta.
In temeiul art.274 Cod proc.civila, constatând culpa procesuală, instanța va obliga parata la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru. De asemenea, se va reține, în același temei, în sarcina chematului în garanție obligația de plată către pârâta a cheltuielilor de judecata aferente prezentului demers judiciar, reprezentând taxe judiciare de timbru si onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite cererea, formulată de reclamant C. D. L., cu domiciliul ales în București, Calea Rahovei nr.266-268, clădirea 60, ., sector 5 la CA C. M. Vicentiu, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, ..13, sector 3, chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MECTS), cu sediul în București ..28-30, sector 1.
Obligă pârâta să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă către reclamantă.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând in diploma de licența si a suplimentului de diploma.
Obligă parata să achite reclamantei 8,3 lei cheltuieli de judecata.
Obligă chematul în garanție să achite pârâtei 632,6 lei cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red/tehnored jud. CN/06.01.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1496/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4433/2013. Tribunalul... → |
|---|
