Pretentii. Sentința nr. 4642/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4642/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 4405/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4642
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 38, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C., chemata în garanție fiind ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat B. F., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale de la 16.05.2013 până la data restituirii efective. Totodată solicită admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de chemare în garanție și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal la data de 19.04.2013 sub nr._, reclamantul G. G. in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, a solicitat obligarea paratei la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule in cuantum de 2375 lei pe care a platit-o cu titlu de taxa de poluare, achitarea dobanzii legale in materie fiscala de la data de 16.05.2013 si pana la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca, la data de 15.09.2010 a cumparat un autoturism second hand, fabricat in 1996 din Germania unde a fost inmatriculat prima data la data de 5.08.1996.
Prin chitanta . nr._ din 20.09.2010 a achitat suma de 2375 lei cu titlu de taxa de poluare.
Apreciaza reclamantul ca prin instituirea taxei de poluare s-a creat o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism adus din Uniunea Europeana, incalcandu-se art.110 TFUE.
S-a invocat jurisprudenta CEJ precum si aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar.
In drept, cererea a fost intemeiata pe Leg.554/2004., TFUE, Cod fiscal, Leg.9/2012, OUG 1/2012, leg.185/2012.
In probatiune a solicitat proba cu inscrisuri, sens in care a atasat cererii inscrisuri.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei si timbru judiciar de 0,5 lei.
Parata AJFP Constanta a formulat intampinare si cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
Prin intampinare, parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin cererea de chemare in garantie, parata a aratat ca taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, si doar se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent teritorial .Pe cale de consecinta chemata in garantie trebuie sa plateasca atat taxa incasata cat si dobanzile aferente precum si cheltuielile de judecata.
In drept, cererea de chemare in garantie a fost intemeiata pe art.72-74 Cod proc.civila.
Instanta a admis in principiu cererea de chemare in garantie a AFM.
Instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisurile aflate la dosar.
Chemata in garantie AFM, desi legal citata, nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autovehicul marca Opel C., nr.de identificare WOLOOOO51T2791726, an fabricatie 1996, achizitionat din Germania, unde a fost inmatriculat prima data la data de 5.08.1996, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat, cu chitanta . nr._/20.09.2010, suma de 2375 lei, taxă de poluare, conform O.U.G. nr. 50/2008 .
Reclamantul, la data de 4.04.2013 a adresat paratei o cerere de restituire a acestei sume cu dobanda fiscala, invocand incompatibilitatea reglementarii interne prin care este instituita taxa de poluare cu dreptul comunitar.
Parata a raspuns cererii reclamantului prin adresa nr._/8.04.2013 aratand ca taxa a fost calculata conform OUG 50/2008 si ii aduce la cunostinta prev.art.117 Cod proc.fiscala.
Considerand raspunsul paratei ca fiind un refuz de restituire a taxei, reclamantul a promovat prezenta actiune in justitie.
Instanta constata ca desi reclamantul nu a indicat temeiul de drept al cererii adresate paratei, aceasta se incadreaza in dispoz.art.117 alin.1 lit.d c.pr. fiscala, potrivit caruia debitorului i se restituie la cerere, sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, reclamantul reclamand in fapt aplicarea eronata a dispozitiilor interne, ca acestea ar fi incompatibile cu dreptul UE, care face parte din dreptul intern si are caracter prioritar.
Faptul ca parata a inteles sa raspunda evaziv reclamantului, nu schimba natura juridica a cererii, astfel ca, in realitate, pozitia paratei reprezinta un refuz de restituire a taxei.
Potrivit art.8 alin.1 teza a II a din lege.554/2004, se poate adresa instantei de contencios administrativ cel care se considera vatamat . interes legitim al sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri. ., procedura prealabila nu este obligatorie, conform art.7 alin.5 din Leg.554/2004.
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, forma în vigoare la data formulării de către reclamant a cererii de înmatriculare a autovehiculului, există obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 . Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG 50/2008 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Astfel, Curtea Europeana de Justitie a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Instanta retine pe fond ca, potrivit unei jurisprudente constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european ( cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudentei Curtii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu incalcarea dreptului comunitar sunt regulile nationale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei ( pentru cererile de rambursare bazate pe incalcarea dreptului european nu pot si instituite conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii ( regulile nationale nu trebuie sa faca excesiv de dificila sau practic imposibila exercitiul drepturilor conferite de dreptul european) ( cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotararii pronuntate de CJUE in cauza Metallgesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii la momentul efectuarii platii, mai ales atunci cand practica administrativa era in sensul respingerii contestatiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea mentioneaza faptul ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli nationale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudenta mai sus indicata, se constata ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obtine rabursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritatile fiscale nationale cu incalcarea dreptuli comunitar.
In aceste conditii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art.148 alin 2 si 4 din Constitutia Romaniei si art.117 alin.1 lit.d cod proc.fiscala, sa solicite restituirea taxei de poluare prelevate prin aplicarea eronata a dispoztiilor legale .
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite cererea reclamantului si va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 2375 lei achitata cu chitanta . nr._/20.09.2010.
In vederea recuperarii integrale a prejudiciului cauzat reclamantului ,instanta va obliga parata la plata catre reclamant si a dobanzii legale in materie fiscala calculata astfel cum a solicitat reclamantul, in temeiul art.70 din Cod proc.fiscala, de la data de 16.05.2013 si pana la data restituirii integrale.
Data fiind solutia asupra cererii principale, instanta, in temeiul art.72 Cod proc.civila, va admite cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu formulata de catre parata si va obliga chemata in garantie la restituirea catre parata a sumei de 2375 lei precum si a dobanzii legale in materie fiscala calculata de la data de 16.05.2013 si pana la data restituirii efective.
Avand in vedere dispozitiile prevazute in art.1 din OUG nr.50/2008, in sensul in care, sumele de bani colectate prin intermediul administratiilor finantelor publice, cu titlu de taxa de poluare, se fac venit si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu, instanta apreciaza ca, chemata in garantie este tinuta de obligatia de a restitui sumele incasate prin intermediul paratei.
In temeiul art.453 Cod pr.civ. instanta va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 359 lei reprezentand cheltuieli de judecata, si in acelasi temei, va obliga chemata in garantie-AFM la plata catre parata a sumei de 359 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul G. G., cu domiciliul procesual ales în C., ., nr. 38, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ., nr. 18, jud. C..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2375 lei achitată cu chitanța TS7 nr._/20.09.2010 reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda fiscală calculată de la data de 16.05.2013 și până la data restituirii.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 359 lei.
Admite cererea de chemare în garanție a AFM, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, București.
Obligă AFM să restituie pârâtei suma de 2375 lei reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda fiscală calculată de la data de 16.05.2013 și până la data restituirii.
Obligă AFM la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în valoare de 359 lei
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C.
06.01.2014 / 5 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3295/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2055/2013.... → |
|---|
