Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1433/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 772/256/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8470
., C.
TEL. 0241._;_; 0241._; FAX._
DOSAR CIVIL NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1433/RCA
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.10.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR – D. R. C.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurent petent I. V., cu domiciliul în București, ., ., sector 4, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3615/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA ORAȘ CERNAVODĂ, cu sediul în .Cernavodă, județ C..
La apelul nominal făcut în ședință publică la ora 850 , când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.
În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual, de asemenea arată că apărătorul recurentului a depus prin grefa instanței cerere prin care își precizează sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
Instanța, constată că la dosar există o cerere de repunere pe rol formulată de apărătorul recurentului, cerere pe care o încuviințează, ia act că au fost comunicate motivele de recurs către intimat și rămâne în pronunțare asupra recursului.
După apelarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar în înainte de finele ședinței de judecată se prezintă recurentul prin av. A. C. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și arată că numele corect al recurentului este I. V. și nu I. V., greșeală ce a plecat de la Judecătoria Medgidia, unde au fost depuse înscrisuri în acest sens, respectiv actul de identitate al petentului.
Deliberând, instanța constată că greșeala cu privire la numele petentului a plecat chiar de la acesta și lasă cauza la sfârșitul ședinței dând posibilitatea intimatului să asigure prezența în instanță.
Înainte de terminarea ședinței de judecată, reprezentantul recurentului depune la dosar jurisprudență în materie, reprezentând cauza A. împotriva României și formulează concluzii de admitere a recursului conform motivelor de recurs depuse la dosar, în principal casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două excepții invocate, respectiv excepția absolută a procesului verbal pentru lipsa mențiunilor și excepția nulității relativă pentru incorecta și incompleta descriere a faptei, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii și anularea procesului verbal. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul_, petentul I. V. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.01.2012 al Poliției Orașului Cernavodă.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că nu se face vinovat de reținerea faptei descrise în procesul-verbal, astfel că nu se justifică sancționarea sa.
Legal citată, intimata a anexat documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal.
Prin sentinta civila nr. 3615/29.10.2012, pronuntata de Judecatoria Medgidia, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.01.2012 al Poliției Orașului Cernavodă, petentul a fost sancționat contravențional, în sarcina petentului reținându-se că a circulat cu autoturismul pe DN 22C, iar la km 12 a efectuat manevra de depășire în mod neregulamentar.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului, la care se adaugă indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent. S-a retinut ca fapta a fost corect încadrată în raport de situația de fapt reținută, amenda contravențională fiind aplicată în conformitate cu textul de lege care sancționează contravenția.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, trebuie menționat în primul rând că acesta are o dublă natură juridică: act administrativ și act de drept procesual. Ca act administrativ, face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Conform adresei emise de DRDP, la km 12 marcajul longitudinal este linie continuă.
Instanța a reținut că petentului îi revenea obligația de a dovedi netemeinicia procesului-verbal de contravenție, probă pe care acesta însă nu a făcut-o, astfel ca procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect aplicată și individualizată în raport cu criteriile menționate la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată.
Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.
In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul ca hotararea pronuntata este nelegala si netemeinica, intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de catre petent, cu privire la procesul-verbal de contraventie, respectiv exceptia nulitatii absolute si a nulitatii relative a procesului-verbal de contraventie. A mai aratat si ca motivarea instantei de fond este evaziva si eronata, instanta trecand cu usurinta peste aspectele invederate de catre petent, anulandu-i acestuia dreptul la un proces echitabil si dand crezare fara temei organului constatator, cu privire la cele mentionate in procesul-verbal, desi acesta din urma nu a dovedit cu niciun mijloc de proba existenta contraventiei.
Intimata nu a depus intampinare.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C., Tribunalul retine ca recursul recurentului-petent este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.01.2012 al Poliției Orașului Cernavodă, petentul a fost sancționat contravențional, în sarcina petentului reținându-se că a circulat cu autoturismul pe DN 22C, iar la km 12 a efectuat manevra de depășire în mod neregulamentar.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, s-a retinut in mod corect ca acesta, ca act de drept administrativ, este supus unor exigențe legate de respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere a actului, la care se adaugă indicarea corectă a actului normativ aplicabil, cu regimul sancționator aferent.
S-a retinut corect ca fapta a fost corect încadrată în raport de situația de fapt reținută, amenda contravențională fiind aplicată în conformitate cu textul de lege care sancționează contravenția.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, retinandu-se că acesta are o dublă natură juridică: act administrativ și act de drept procesual, in mod corect s-a avut in vedere ca acesta face prin el însuși proba situației de fapt reținute de agentul constatator, bucurându-se de o prezumție de legalitate, valabilitate și autenticitate.
Instanța de fond in mod corect a reținut că petentului îi revenea obligația de a dovedi netemeinicia procesului-verbal de contravenție, probă pe care acesta însă nu a făcut-o, astfel ca procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect aplicată și individualizată în raport cu criteriile menționate la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care instanța a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala. Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
Cu privire la criticile din recurs formulate de catre petent, in sensul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiilor de nulitate absoluta si relativa a procesului-verbal, instanta de recurs retine ca aceste critici nu sunt intemeiate. Astfel, textul de lege are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele invocate de catre petent, iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt totdeauna subsumate motivului pe care îl sprijină. Desigur, instanța de judecata este în drept să grupeze argumentele expuse de catre petent în susținerea motivelor din plangerea contraventionala, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța să arate considerentele pentru care a găsit motivul neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor petentului. Or, se constata de catre instanta de recurs, ca instanta de fond a analizat legalitatea procesului-verbal sub toate aspectele, astfel ca se subintelege ca exceptiile de nulitate absoluta si de nulitate relativa invocate de catre petent au fost analizate implicit de catre instanta de judecata, atunci cand a conchis ca procesul-verbal de contraventie a fost in mod legal intocmit.
Mai mult, procedand la verificarea legalitatii procesului verbal contestat, în conformitate cu dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor imperative ale art. 17 din acelasi act normativ.
Instanta de recurs apreciaza ca exceptiile de nulitate absoluta invocate de petent nu pot fi retinute si solutionate ca veritabile exceptii, deoarece nu privesc procedura, ci vizeaza aspecte care au în vedere fondul plangerii, prin invocarea lor petentul urmarind sa obtina anularea procesului verbal. Desi petentul a invocat motivele de nulitate absoluta pe cale de exceptie, instanta de recurs apreciaza ca nu este vorba de veritabile exceptii procesuale, ci de aparari de fond formulate de petent pentru a motiva anularea procesului verbal de contraventie.
În ceea ce priveste primul motiv de nulitate invocat de petent, respectiv faptul ca în procesul verbal nu este mentionat numele contravenientului, instanta are în vedere faptul ca in procesul-verbal exista mentionat numele contravenientului, ., insa acesta nu poate fi motiv de nulitate a procesului-verbal, cata vreme din celelalte date inserate in procesul-verbal, respectiv CNP-ul contravenientului si domiciliul acestuia, rezulta ca este vorba de una si aceeasi persoana, contravenientul fiind astfel, suficient individualizat. De asemenea, pentru a opera sanctiunea nulitatii relative invocate de catre petent, acesta ar fi trebuit sa faca dovada vatamarii pe care i-a produs-o aceasta omisiune, dovada care, însa, nu a fost facuta în cauza.
De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C., motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurent petent I. V., cu domiciliul în București, ., ., apt. 47, sector 4, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3615/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, intimat organ constatator fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – POLIȚIA ORAȘ CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă, județ C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
I.-L. O.-D. D. R. C. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.V.V.
Tehnoredact.decizie jud.I-L O.-D./08.11.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1860/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2065/2013. Tribunalul... → |
|---|
