Anulare act administrativ. Sentința nr. 1094/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1094/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 6984/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1094
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta I. G. în contradictoriu cu pârâtul P. C. PECINEAGA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta prin apărător A. P., pârâtul fiind reprezentat de avocat R. A., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei extras Ecris cu soluția pronunțată în dosarul nr._ având aceleași părți și același obiect.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară terminata cercetarea judecătoreasca.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reclamantei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii cu consecința anulării dispoziției nr. 244/2012 . Solicită ca instanța să aibă în vedere motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Arată că decizia atacată este lovită de nulitate întrucât măsura dispusă nu este motivată, întemeindu-se doar pe înscrisuri extrinseci. Apreciază că actul atacat este nelegal întrucât este întemeiat pe un temei de drept ce nu își găsește aplicabilitatea în cazul reclamantei, întrucât aceasta nu a deținut calitatea de funcționar public reglementată de Legea 188/1999, ci pe aceea de ales local reglementată de Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Mai arată că reclamanta nu a primit niciodată prima de Paști sau Prima de C.. Reținerea a fost dispusă asupra unei sume care nu este certă, dată fiind împrejurarea că în anul 2012, aleșilor locali de la acea vreme, le-a fost reținută lunar suma de 20 lei pentru perioada ianuarie – aprilie 2012 în baza Deciziei Curții de Conturi nr. 84/2011. Mai arată că în cursul anului 2012 reclamanta a achitat suma de 800 lei iar reținerea sumei de 5025 lei este nelegală, reclamanta neputând să cunoască certitudinea acestei sume și neputând fi obligată la actualizarea pentru întreaga sumă.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca nefondată. Precizează că dispoziția emisă este legală fiind emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C., abilitată să controleze Primăria Pecineaga. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra prezentei cereri.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal sub nr_ , reclamanta I. G. a solicitat in contradictoriu cu paratul P. C. Pecineaga – Jud Constanta, ca in baza probelor administrate sa se dispuna ANULAREA DISPOZITIEI NR 244/8.12.2012 emisa de P. C. Pecineaga privind implementarea masurilor dispuse prin Decizia nr 82/14.12.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a Judetului Constanta, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In motivare se arata ca, la data de 20.06.2013 a luat cunostinta de actul a carui anulare o solicita si prin care s –a dispus retinerea unor sume de bani reprezentand drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca, Prima de Pasti, Prima de C., in cuantum de 500 lei brut lunar, pana la concurenta sumei de_ lei, actualizata cu indicele de inflatie de devalorizare a preturilor pentru perioada 1.01._10, recuperarea fiind stabilita in cuantum de 20 lei / persoana /luna, stabilita urmarea emiterii Deciziei nr 82/14.12.2013 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a Judetului Constanta .
Invoca urmatoarele aspecte de nelegalitate si netemenicie a actului administrativ contestat:
- Dispozitia atacata este lovita de nulitate intrucat masura dispusa nu a fost motivată .
Astfel, din preambulul dispozitiei se retine ca la baza emiterii acesteia au stat Decizia nr 82/14.12.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a Judetului Constanta, Procesul – Verbal de constatare nr 2003/2011 si Raportul de control nr 2033/14.11.2011 si este intemeiata in drept de prev OG 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilire a salariilor acestora, precum si unele masuri in domeniul bugetar, art 40 din Legea 330/2009 actualizata privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, art 32,84,85 din Lg 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, modif si completata si pe prevederile art 63 si 68 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale actualizata si republicata .
In esenta, se arata ca pentru a putea fi exercitata atributia de control al legalitatii actelor administrative, potrivit art 18 din Legea 554/2004, instanta de judecata trebuie sa cunoasca ratiunea pentru care emitentul actului, in indeplinirea puterii sale discretionare, a ales solutia criticata de cel vatamat, iar aceasta motivare trebuie sa fie intrinseca actului administrativ .
Simpla trimitere la actele normative sau la acte administrative care nu au fost comunicate persoanei interesate, nu poate substitui obligatia de motivare a masurii dispuse, si nu asigura informarea completa a persoanei interesate cu privire la temeiurile de fapt concrete care au condus la retinerea sumelor de bani mai sus aratate .
- Actul atacat este nelegal intrucat este intemeiat pe un temei de drept care nu – si gaseste aplicabilitatea in cazul pendinte .
Arata ca, fata de neincadrarea juridica concreta a situatiei reclamantei la ipotezele reglementate de art 84 din Legea 188/1999 nu poate opinia decat ca se afla in situatia juridica reglementata de lit b a aceluiasi articol, insa aceasta ar presupune o cunoastere a obligatiei de restituire si un termen legal in care ar fi trebuit sa restituie sumele imputate, situatie in care se poate vorbi despre o Dispozitie emisa prematur, atata timp cat nu I –a fost comunicata nici imprejurarea ca trebuie restituita o suma de bani, nici temeiul potrivit cu care trebuie sa restituie suma si niciun termen legal in care trebuia executata obligatia de restituire .
Mai mult, actele normative pe care se intemeiaza dispozitia atacata nu – I sunt aplicabile intrucat nu a detinut calitatea de functionar public, ci a avut calitatea de ales local – reglemetata de Legea 393/2004 privind Statutul alesilor locali .
- Invedereza reclamanta ca nu a primit niciodata Prima de Pasti si nici Prima de C., neputandu – se face dovada cu inscrisuri in acest sens .
- Retinerea s –a dispus asupra unei sume care nu este certa, dat fiind ca, in cursul anului 2012, alesilor locali de la acea vreme le –a fost retinuta luna suma de 20 lei in perioada ianuarie – aprilie 2012, in baza Deciziei Curtii de Conturi nr 84/14.12.2011, in egala masura necomunicata .
In acest context, in cursul anului 2012 a achitat suma de 800 lei din debitul pretins, fiind in egala masura nelegala retinerea sumei de 5025 lei, a carui certitudine nu o cunoaste si care in egala nu poate fi obligate la actualizare pentru intreaga suma .
In considerarea celor aratate, solicita admiterea actiunii, cu consecinta anularii dispozitiei nr 244/8.12.2012.
In drept, art 13 din Legea 544/2004 .
In dovedire: inscrisuri ( f 12-19).
In conformitate cu dispoz art 201 alin 1 cu ref la art 205 C proc civ, paratul a formulat si depus intampinare ( f 23-26), prin care solicita respingerea actiunii ca nefondata .
In esenta ,arata ca in urma auditului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a Judetului Constanta a fost emisa decizia nr 82/29.01.2013, in care s –a constatat ca: “ in perioada 2009 si 2010, in baza art 31 alin 1 din Contractul / Acordul colectiv de munca incheiat la data de 06.02.2009, primarul si viceprimarul institutiei auditate … au primit in anul 2009 drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, in cuantum de 500 lei impozabili. In acest context s –a impus UAT Pecineaga recuperarea prejudiciului cauzat .
A anexat: inscrisuri ( f 27-31).
Au fost depuse documentele ce au stat la baza emiterii dispozitiei (f 43- 67).
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dovezilor administrate, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia nr 82/14.12.2011 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi Constanta la pct 4 s –a retinut ca “ in perioada 2009 si 2010, in baza art 31 alin 1 din Contractul /Acordul colectiv de munca incheiat la data de 6.02.2009, primarul si viceprimarul institutiei auditate, d – nl S. N. – primar, respective d –na I. G. – viceprimar, au primit in anul 2009, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, in cuantum de 500 lei /lunar, neimpozabil .
Prin dispozitia nr 244/8.12.2012 Primaria C. Pecineaga a dispus, in baza deciziei 82/14.12.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Conturi a Judetului Constanta, a OG 1/2010, art 40 din Legea 330/2009, art 32, 84,85 din Legea 188/1999 si art 63 si 68 din Legea 215/2011, retinerea sumelor reprezentand drepturi speciale in cuantum de 500 lei / lunar, pentru perioada 1.01._10, suma actualizata cu indicele de devalorizare a preturilor comunicat de Comisia N. de statistica la data platii ; Prima de Pasti echivalent cu un salariu minim brut pe tara pentru perioada 1.01._09 si un salariu minim brut pe tara pentru perioada 1.09.2009 – 31.12.2009 si cu un salariu minim brut pe tara pentru perioada 1.01.2010 – 31.12.2010 ; Prima de C. echivalent cu un salariu minim brut pe tara pentru perioada 1.09.2009 – 31.12.2009 si un salariu minim brut pe tara pentru perioada 1.09.2010 – 31.12.2010 acordate, conform Deciziei 84/14.12.2011 a Curtii de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi a Judetului Constanta .
Potrivit alin 1 paragraful 2 - se va retine ca in ceea ce o priveste pe reclamanta, autoritatea a cuantificat obligatia de plata a obligatiei stabilite a fi restituite prin dispozitia nr 244/2012 cu ref la Decizia nr 82/2011 si Decizia nr 84/2011 .
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004- „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Prin art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
In raport cu motivele de nelegalitate invocate de reclamanta, Tribunalul va retine ca, in calitatea sa de ales local al Primariei Pecineaga la data avuta in vedere de controlul efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi Constanta, ii sunt aplicabile in ceea ce priveste plata dispozitiile Legii 393/2004 privind statutul alesilor locali:
Potrivit art. 34” (1)Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Președinților și vicepreședinților consiliilor județene nu li se acordă indemnizație de ședință.
(2)Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului București, după caz.
(3) Numarul maxim de sedinte pentru care se poate acorda indemnizatia, potrivit alin 2, este o sedinta de consiliu si 1-2 sedinte de comisii de specialitate pe luna .
…
(4) Plata indemnizatiilor stabilite potrivit prevederilor alin 2 si 3 se efectueaza exclusive din veniturile proprii ale bugetelor locale, respective judetene .
….
Potrivit art 35 din acelasi act normativ: “Primarii și viceprimarii, precum și președinții și vicepreședinții consiliilor județene au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită potrivit legii. De asemenea, ei au dreptul la decontarea, în condițiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.”
Pentru anul 2009 si 2010 s-a reținut faptul că în temeiul art. 31 al.1 din Contractul/Acordul Colectiv de Muncă încheiat la data de 06.09.2009, primarul și viceprimarul instituției auditate au primit drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 500 lei lunar neimpozabili.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținere, Contractul Colectiv de muncă este definit de art.1 alin.1 din legea nr.130/1996, în vigoare la data de referință, ca fiind „convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”.
Potrivit art.8 din aceeași lege, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1).
Pe de altă parte, potrivit art.12 din L.nr.130/1996 – (1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. (2)Contractele colective de muncă ale salariaților instituțiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităților, la nivelul administrației sau al serviciilor publice locale, pentru instituțiile din subordinea acestora, și la nivel departamental, pentru instituțiile subordonate.”
Potrivit art.25 din HG nr.833/2007 – ”Acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu”.
În raport cu prevederile art.72 din legea nr.188/1999 se permite încheierea de acorduri colective între instituțiile publice și sindicatele reprezentative sau reprezentanții funcționarilor public, acorduri ce pot să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Instanța retine insă cu caracter general ca pentru anul 2009, salarizarea personalului bugetar se efectua in baza OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, acest act normativ constituind sediul juridic al sporurilor si drepturilor salariale de care poate beneficia personalul bugetar, aflat in legătura directă si cu OG nr.6/2007.
Se retine, de asemenea, ca pentru anul 2010, salarizarea personalului bugetar se efectuează in baza L.nr.330/2009 si OUG nr.1/2010, aceste acte normative constituind sediul juridic al sporurilor si drepturilor salariale de care poate beneficia personalul bugetar care stabilesc următoarele:
Art. 3 din OUG 1/2010: prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor legii cadru 330/2009
Art. 10: în conformitate cu prevederile art. 30 din legea 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor legii cadru 330/2009.
Pe de altă parte, având în vedere calitatea persoanelor beneficiare ale drepturilor salariale în discuție (primar/ viceprimar) instanța reține incidența dispozițiilor art. 57 al.5 din legea 215/2001 potrivit cu care pe durata mandatului, primarul și viceprimarulprimesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
De asemenea potrivit art. 19 și 20 din legea 154/1998, în vigoare la data de referință ,persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară (...)
Indemnizația lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
Față de aceste considerente in mod temeinic a constatat intimata ca la nivelul Primăriei Pecineaga s-au efectuat pentru anul 2009 și 2010 plăți salariale in afara cadrului legal, în condițiile în care indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică, respectiv de primar și viceprimar, reprezintă unica formă de remunerare potrivit legii, curtea de conturi, ca organ de control, urmărind modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității, in raport cu legislația in materie si nu in raport cu actele juridice încheiate intre angajator si salariații reprezentați prin sindicat, insa recuperarea acestora se impune a fi facuta in baza dispozitiilor legale aplicabile.
In acest sens sunt si dispozițiile art.14 alin.3 din L.nr.273/2006, privind finanțele publice locale, ce prevăd in mod imperativ că: ”Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
In raport de prevederile art.157 alin.2 din C.Muncii, în vigoare la data de referință, se reține că pentru personalul plătit din fondurile publice raporturile de muncă inclusiv salarizarea stă mult mai pregnant sub semnul legalității spre deosebire de angajații din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de contractul individual de muncă. In acest sens instanța are in considerare Decizia nr.874/25.06.2010 a Curții Constituționale, potrivit căreia - ” angajații din mediul public nu se află în aceeași situație juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajați în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legați în mod esențial, din punct de vedere al sursei din care sunt alimentate indemnizațiile sau soldele de bugetul public național, de încasările și de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecințe în ceea ce privește diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile, indemnizațiile, soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact cheltuieli de personal."
Este de reținut că potrivit Deciziei nr.74/02.02.2006, Curtea a reținut că ”drepturile salariale ale personalului autorităților și instituțiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin lege. Or, în virtutea acestei atribuții, legiuitorul poate ca, în funcție de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra criteriilor de acordare și cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze, ori să suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute.”
In aceste conditii se impunea cu prisosinta ca in dispozitia de plata a obligatiei sa fie inserate si dispozitiile legale aplicabile alesilor locali, neputand intra in categoria functionarilor publici si categoria alesilor locali al carui statut si obligatii deriva din alte prevederi legale .
Potrivit art 1 din Legea 188/1998 privind statutul functionarilor public se retine ca: “ (1)Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.”, iar potrivit art 2 din acelasi act normative “ (1)Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
(2)Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.
(3)Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:
a)punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
b)elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;
c)elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice, precum și a documentației necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice;
d)consilierea, controlul și auditul public intern;
e)gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;
f)colectarea creanțelor bugetare;
g)reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;
h)realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.
(4)Funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
(5)În sensul prezentei legi, totalitatea funcționarilor publici din cadrul autorităților administrative autonome și din cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală constituie corpul funcționarilor publici.”
Daca ne-am raporta la dispozitiile Legii 188/1999, republicata, in ceea ce priveste raspunderea civila a acestuia, in situatia pendinte, nu s –ar putea retine aplicabilitatea dispozitiilor art 84, intrucat calitatea acesteia nu este cea de functionar public asa cum este el reglementat in art 5, 13 si urm din Legea 188/1999.
Potrivit art 85 din Legea 188/1999 “ (1)Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2)Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(21)Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(3)Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”
Potrivit art 84 din Legea 188/1999: “ Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a)pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b)pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;”
Mai mult, dispozitia de recuperare a drepturilor salariale trebuia sa cuantifice obligatiile de plata certe, lichide și exigibile prin raporatre si la Decizia 84/2011 a Curtii de Conturi a Romaniei – Camera de Comert Constanta prin care au fost recuperate alte obligatii achitate in mod nelegal, dar si cuantificarea obligatiei impuse de emitentul deciziei de la momentul emiterii – 4.12.2011 si pana la momentul emiterii dispozitiei nr 244/8.12.2012.
In conformitate cu dispozitiile art 453 alin1 cu ref la art 452 C proc civ, instanta va respinge cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecata, ca fiind nedovedite.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, instanta va admite in parte cererea sip e cale de consecinta va anula dispozitia nr 244/8.12.2012 emisa dePrimarul C. Pecineaga in ceea ce o priveste pe reclamanta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. G., cu domiciliul în comuna Pecineaga, . nr. 5, județ C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. P., cu sediul în C., .. 181 A, ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul P. C. PECINEAGA, cu sediul în comuna Pecineaga, . nr. 61, județul C..
Anulează Dispoziția nr. 244/8.12.2012 emisă de P. C. Pecineaga.
Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Tribunalul C.- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.04.2014
PREȘEDINTE, GREFIER, L.-V. M., A. G.,
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 514/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 313/2014.... → |
|---|
