Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 313/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1003/254/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.313
Ședința publică de la 12 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. N.
JUDECĂTOR A. J. N.
JUDECĂTOR L. V. M.
GREFIER C. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul T. M. E., cu domiciliul în Costinești, ., J. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., POLIȚIA MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., J. C.îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5523/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța repune cauza pe rol, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform disp. art. 242 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constatată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, petentul T. M. E. a contestat procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 9.03.2012 de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., prin care a fost sancționat cu măsura principală a amenzii în cuantum de 2000 lei, pentru fapta de a fi condus autovehiculul pe . deține asigurare obligatorie tip RCA valabilă.
În motivarea plângerii petentul a arătat că asigurarea expirase de trei minute și nu intrase încă în posesia noii asigurări, pe care brokerul său i-o face în mod automat la expirarea celei vechi.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
La plângere au fost anexate procesul verbal contestat, actul de identitate și și adresa I. C..
Intimata, legal reprezentată, nu a depus întâmpinare.
În cursul judecății, la solicitarea instanței, intimata a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Petentul nu a fost prezent în instanță și nu a solicitat probe.
La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarația martorului asistent audiat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 5523/15.04.2013 Judecătoria C. a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 48 din Legea nr.136/1995, reținându-se în sarcina sa fapta de nu a deține asigurare obligatorie valabilă tip RCA pentru perioada în curs.
Conform dispozițiilor normative indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție:
Art. 48 din Legea nr.36/1995 – Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Instanța constată că fapta în discuție este sancționată potrivit:
Art. 64 din Legea nr.36/1995 - Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul Poliției.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze.
Instanța apreciază ca procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa si care conduce in mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesita susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
Petentul nu a administrat probe prin care sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție, simplele sale afirmații din cuprinsul plângerii nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanței in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contravenție nu corespund realității. Deși fost citat cu mențiunea de a prezenta probele de care înțelege să se folosească în susținerea plângerii, petentul nu s-a conformat.
Prin probele administrate în cauză a fost făcută dovada existenței faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Astfel, polița depusă de către petent la dosar expirase la data de 8.03.2012, iar noua poliță a fost încheiată începând cu data de 9.03.2012, după încheierea procesului-verbal de contravenție, fără ca petentul să facă dovada că la momentul la care a fost oprit de organele de poliție deținea poliță RCA valabilă.
În aceste condiții, având în vedere că sarcina probei celor susținute în fața instanței revine conform art. 1169 C. civ. și 129 alin. (1) C. proc. civ. celui care face aceste afirmațiile (în speță petentului), instanța găsește neîntemeiate susținerile acestuia privind circumstanțele pentru care a fost sancționat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că nu este proprietarul autoturismului deci nu poate avea calitatea de contravenient,, procesul verbal de contravenție fiind lovit de nulitate.
Recurentul a reiterat motivele invocate în plângerea contravențională.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. c.pr.civ.
Anexat recursului a depus la dosar copia asigurării de răspundere civilă.
Din examinarea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată fondat recursul.
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 2000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 48 din Legea nr.136/1995, reținându-se în sarcina sa fapta de nu a deține asigurare obligatorie valabilă tip RCA pentru perioada în curs.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinica procesului verbal tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentei, reținând în mod judicios că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea în care judecătorul fondului a analizat operațiunea de aplicare a sancțiunii contravenționale, se rețin următoarele:
Este adevărat că amenda a fost aplicată în limitele prescrise de textul sancționator, fiind respectat principiul legalității.
Acest principiu trebuie să fie însă corelat cu regula proporționalității sancțiunii contravenționale, care nu are un caracter reparator, ci preventiv-educativ.
Stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei trebuie determinată în raport cu criteriile generale prevăzute de art.21 din OG.2/2001, iar nu pornind de la limitele amenzii stabilite prin norma sancționatoare.
Particularitățile obiectului raportului de răspundere contravențională sunt date de specificul sancțiunilor.
Cum sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, prin raportare la dispozițiile art.7 alin.(3), respectiv a art.21 din OG.2/2001, controlul judiciar relevă că sancționarea cu „avertisment” era în raport de contextul circumstanțial dat, suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii amenzii cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul T. M. E., cu domiciliul în Costinești, ., J. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., POLIȚIA MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., J. C.îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5523/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Modifică sentința recurată.
Admite în parte plângerea.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.02.2014.
P., Judecator Judecator,
A. L. N. A. J. N. L. V. M.
Grefier,
C. G.
Jud.fond C.B.
Tehnored.jud.A.L.N./14.03.2014
2 ex./
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1094/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1099/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
