Anulare act administrativ. Sentința nr. 764/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 764/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 7324/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 764
Ședința publică din data de 07 MARTIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ - formulată de reclamanta PFA V. B., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județul G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării la data de 07.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de chemare în judecată de față, reține următoarele:
1.Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamantul PFA V. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. ( numită în continuare A.F.P. C.) și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ( numită în continuare D.G.F.P. C.):
- anularea Deciziei de impunere nr. 80/05.01.2012 emisă de A.F.P. C. precum și a raportului de inspecție fiscală /04.01.2012
- anularea Deciziei nr. 36/28.01.2013 emisă de D.G.F.P. C., privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 80/05.01.2012 .
Motivează în fapt cererea formulată arătând că actele administrativ fiscale constând in decizia de impunere nr.80/05.01.2012 precum și raportul de inspecție fiscala încheiat la data de 04.01.2012, i-au fost comunicate la data de 13.11.2012. Prin decizia de impunere nr. 80/05.01.2012 emisa de ANAF- DGFP Constanta- AFP Constanta, se retine: respingerea solicitării subscrisei de rambursare a TVA in valoare de 33.252 lei, stabilirea in sarcina PFA V. B. a TVA stabilita suplimentar in suma de 64.306 lei, precum si a majorărilor de întârziere in suma de 67.806 lei.
Întrucât a apreciat decizia mai sus menționata ca nelegala si netemeinica a inteles sa formuleze contestație împotriva actelor administrative anterior expuse, contestație ce a fost soluționata prin decizia 36/28.01.2013, in sensul respingerii sale ca tardiv formulate.
In motivarea acestei decizii se retine, in esența, ca „împotriva deciziei contestate, nr. 80/05.01.2012 emisa de SAF AIF Constanta, a fost înaintata contestație prin posta in data de 13.12.2012 si a fost înregistrata la AFP Constanta sub nr.l_/18.12.2012, dupa 258 de zile de la data comunicării deciziei contestate, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.207 al A din OG 92/2003,... întrucât In privința acestei decizii a fost postat anunțul individual in data de 14.03.2012 si procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de publicitate nr.2068/30.03.2012". Se retine astfel ca se putea formula contestație pana la data de 30.04.2012 inclusiv, motiv pentru care ar fi operat decăderea din dreptul de a formula contestație.
Intimata pretinde astfel ca s-ar fi comunicat aceasta decizie si prin posta, cu confirmare de primire, atat la sediul social in data de 13.01.2012, plicul fiind returnat in data de 31.01.2012 cu mențiunea „mutat adresa", cat si la domiciliul reprezentantului legal in data de 16.02.2012, plic returnat in data de 20.02.2012 cu mențiunea „nimeni sa semneze".
Decizia 36/28.01.2013 privind soluționarea contestației fiscale îndreptate împotriva deciziei 80/05.01.2012 este nelegala si netemeinica.
Astfel, nu a avut niciun moment cunoștința de faptul emiterii, si cu atat mai puțin a conținutului deciziei de impunere 80/05.01.2012. Nu a primit prin posta niciun document in acest sens. Despre, existenta si conținutul lor a luat la cunoștința abia in luna noiembrie 2012, si nicidecum mai devreme.
Este lipsit de echitate a se pretinde ca ar fi putut cunoaște de existenta si conținutul acestui act administrativ fiscal din cuprinsul unui anunț publicat pe internet, in condițiile in care ca reprezentant legal, nu deține nici calculator si nici cunoștințe in domeniu pentru a putea verifica o astfel de publicare pe un site. Pe de alta parte nu este real faptul ca si-ar fi mutat sediul.
În mod nelegal s-a procedat la publicarea pe site a deciziei criticate, in condițiile in care s nu i-a fost comunicata aceasta decizie in mod legal, spre exemplu, prin posta.
În ceea ce privește decizia de impunere nr.80/05.01.2012 raportul de inspecție fiscala încheiat la data de 04.01.2012, aceste acte sunt nelegale si netemeinice pentru următoarele motive:
Asa cum rezulta din raportul de Inspecție fiscala, obiectul inspecției a fost soluționarea adresei nr.4032/18.10.2011 inaintata de AFP Baneasa la SAF Activitatea de inspecție fiscala Constanta prin care s-a solicitat rambursarea soldului sumei negative de 33.252 lei a TVA cu control anticipat, conform decontului TVA pe trimestrul III 2011 depus de PFA V. Belctu, înregistrat la AFP Baneasa cu nr._/18.10.2011.
Prin actele administrativ fiscale criticate se retine in sarcina sa obligația de plata a unor sume greșit calculate.
In mod eronat organele de control fiscal au procedat la calcularea estimativa a producțiilor medii pe hectar si la valorile reținute In cuprinsul raportului de inspecție fiscala si in decizia de impunere.
In mod eronat organul de control fiscal a procedat la calcularea si la taxarea din punct de vedere al T. V.A. prin estimare, a veniturilor presupus realizate de noi in anii 2007, 2009, 2010, tinand cont de producția medie/ha obținută in zona pe fiecare cultura in parte, comunicata de Ministerul Agriculturii si nu de facturile emise pentru livrările efectuate cu plata.
Potrivit dispozițiilor art.126, altn.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, actualizata, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugata sunt operațiuni impozabile in România cele care îndeplinesc cumulativ condițiile de la literele a-d ale respectivului articol.
Pentru presupusa diferența de producție noi nu era indeplinita condiția de la litera a a art.126, alin.l din lege, potrivit cu care operațiuni impozabile in România sunt operațiunile care in sensul art.128-130 din lege constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, in sfera taxei, efectuate cu plata.
Operațiunile prevăzute la art.130 din Codul fiscal includ orice livrări de bunuri /prestări de servicii a căror plata se realizează printr-o alta livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie o livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Potrivit dispozițiilor art. 137, alin.l, lit.a din Codul fiscal, baza de impozitare a T. V.A. pentru livrări de bunuri efectuate in interiorul tarii, este constituita din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, respectiv prețul plătit pentru bunurile livrate.
Faptul generator (faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei) pentru livrări de bunuri intervine la data livrării bunurilor (art. 134, alin.l si 1341, alin.l din lege).
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscala devine îndreptățită sa solicite plata taxei de către persoanele obligate la plata, respectiv data la care persoana are obligația de a plați taxa la bugetul statului (art. 134, alin.2-3 din lege).
Pentru livrările de bunuri exigibilitatea taxei intervine la data emiterii unei facturi sau la data la care se incaseaza avansul (art.l342, alin. 2, lit. a-b din lege).
Cu alte cuvinte, la calculul bazei de impozitare pentru livrări de bunuri, in speța de fata organul fiscal a luat in considerare o producție medie la hectar pe tara realizata in anii 2007, 2009, 2010, fara a face aplicabilitatea dispozițiilor art. 126 din lege, respectiv fara a demonstra ca presupusa producție anuala a fost realizata si mai mult decat atat, ca aceasta producție a fost livrata cu plata in baza unor facturi, ca sa intre in sfera taxării.
In mod eronat organul de control fiscal a luat in considerare întreaga
producție medie obținută in zona in vederea taxării, fara sa tina cont ca nu
a obținut aceste producții anuale, care dupa cum au fost comunicate si de
instituția de resort, sunt medii, nu atesta ca pe toata suprafața agricola s-a
obținut același rezultat.
De asemenea, organul fiscal a considerat ca întreaga producție astfel
calculata a fost livrata cu plata, aspect totalmente eronat st neargumentat de către organul de control, tinand cont si de faptul ca acesta a verificat toate facturile emise pentru producția vânduta si a consemnat in actul de control ca toate facturile au fost înregistrate atat in evidentele contabile, cat si declarate fiscal.
In concret, producția livrata cu plata anual care trebuia sa constituie baza de calcul a T. V.A este reprezentata de:-producția livrata către terțe persoane pentru care s-au întocmit facturi fiscale ;-producția livrata arendatorilor pentru care s-au întocmit tabelele puse la dispoziția organului de control fiscal.
Pe tot cuprinsul raportului de inspecție fiscala si a Deciziei de
impunere nr.80/05.01.2012 se menționează faptul ca estimarea s-a făcut ,,in
baza situațiilor prezentate de contribuabil privind cantitățile realizate, prețul si
tipul culturilor".
Or, la cererea organului fiscal s-a prezentat pentru fiecare an agricol supus controlului situațiile intitulate deviz an agricol, ceea ce reprezenta speranța, estimarea in obținerea unei recolte anuale si nicidecum cantități efectiv realizate pe fiecare cultura. De altfel, dupa cum se poate observa, organul de control a avut in vedere producțiile medii la hectar comunicate de Ministerul Agriculturii si nu presupusele situații prezentate in cursul controlului.
Organul de control a stabilit baza de calcul a TVA urmare a
informațiilor primite de la APIA, potrivit cu care anual a figurat in Registrul
agricol al localităților Ostrov si Lipnita cu anumite suprafețe de teren arabil
cultivat, deținut in arenda, structurat pe culturi.
Desi evidenta contabila pe perioada supusa controlului a fost pusa la dispoziția organului fiscal, acesta nu a corelat informațiile primite de la APIA cu cele din facturile fiscale emise de furnizorii de semințe de grau, orz,orzoaica, floarea soarelui, precum si cu cantitatea de semințe care se utilizează in procesul de insamantare la hectar, pe fiecare tip de cultura in parte.
In anexa la raport s-a evidențiat ce soiuri de semințe a achiziționat pentru culturile agricole:-cultura an 2007: grau, orz ; cultura an 2008: grau, orz, orzoaica, floarea soarelui ; cultura an 2009: grau, orz, floarea soarelui ; cultura an 2010: grau, orz, floarea soarelui;cultura an 2011: grau, floarea soarelui.
Deci dupa cum se poate observa, porumb nu s-a cultivat deloc.
Pentru anul 2007, in raportul de Inspecție fiscala, la pagina 3, se
menționează: „contribuabilul nu a emis facturi fiscale pentru producția
realizata la culturile de porumb, floarea soarelui, orz, grau ".
Din jurnalul de incasari si plați rezulta ca in luna iulie 2007 contribuabilul a intocmit factura nr._/IO.07.2007 pentru venituri din producția de orz in suma de 18.494,52 lei si venituri din producția de grau In suma de 12.678,40 lei.
Desi organele de inspecție fiscala au arătat deci in raportul de Inspecție fiscala ca in anul 2007 contribuabilul nu a înregistrat venituri aferente culturilor declarate, tot ele au constatat ca in registrul de încasări si plați au fost înregistrate ca venituri 12.578,42 lei din cultura grâului si 18.494,52 din cultura orzului.
Organul de control menționează in actul de control ca pentru anul
2010 nu a prezentat procese verbale de calamitate pentru culturile cu care
eram înscris in Registrul agricol, insa noi a încheiat contract de asigurare
împotriva apariției situațiilor de forța majora, In aceste situații fiind inclusa si
o potențiala calamitare a culturilor insamantate, existand acte doveditoare in acest sens.
Pentru anul 2007 organul de control a înlăturat de la deducere suma
de 695 lei, din care 548 lei baza T. V.A. si 111 lei T. V.A., pe motiv ca valoarea
de 695 lei rezulta din facturi fiscale înregistrate in jurnalul de cumpărări in
trimestrul IV 2007, dar „ inexistente- lipsa documente ", drept pentru care au
fost tratate ca si o cheltuiala si T. V.A. nedeductibile fiscal.
Arătam ca înlăturarea s-a făcut fara temei, intrucat in dosarul contabil al PFA aferent anului 2007 si predat organului fiscal pe timpul controlului se regăsește factura fiscala nr.4478/19.12.2007 emisa de COMCEREAL SA., in valoare totala de 1.082,07 lei.
D. pentru ca in jurnalul de cumpărări nu s-au înregistrat din eroare si penalitățile in cuantum de 387,11 lei facturate de către Comcereal conform facturii nr.4478/19.12.2007 (care nu sunt purtătoare de T.V.A.), aceasta inacțiune nu constituie motiv de înlăturare a T.V.A. de 110,96 lei de la deducere, intrucat documentul primar- factura fiscala, exista si a fost prezentata organului de control.
Pentru anul 2010 organul de control a înlăturat de la deducere suma de 4.118 lei, din care 3.439 lei baza T. V.A. si 862 lei T. V.A., pe motiv ca respectivele cheltuieli nu au fost efectuate in cadrul activităților desfășurate in scopul realizării veniturilor si ca bunurile achiziționate au fost utilizate in scop personal si nu al afacerii.
Suma reținuta (4.118 lei) nu a fost corect calculata, in facturile fiscale fiind evidențiate alte sume decât cele menționate in anexa nr.2 a Raportului de inspecție fiscala, si mai mult decata tata, ceste cheltuieli au fost facute in folosul afacerii, fiind vorba despre achiziția unor materiale utilizate la constructia unui sopron pentru depozitarea uneltelor, materialelor, ingrasamintelor, culturii recoltate.
Pentru stabilirea corecta a TVA de rambursat productiile medii pentru fiecare cultura in parte, comunicate de Ministerul Agriculturii, trebuiau eventual ajustate cu venituri realizate din productiile obtinute si inregistrate ca venituri de contribuabil pe baza de facturi fiscale, deoarece TVA a fost regularizat lunar prin decontul de TVA depus la organele fiscale.
Ca si in anul 2007, in anul 2009 organele de isnpectie fiscala au cosntatat ca nu s-au inregistrat venituri pentru toata productia realizata, desi asa cum rezulta din cele prezentate si in contestatia initiala, agentul economic a inregistart venituri in anuș 2009 pe baza de facturi fiscale.
De asemenea, s-au inregistrat venituri din culturile obtinute atat in anul 2010 cat si in anul 2011.
Raportul de inspectie fiscala nu reflecta o situatie contabila reala, anexa nr. 7 din raport priveste un alt contribuabil, amneda contraventinala dispusa prin acesta este data in baza unui temei legal ce nu ii este opozabil si in mod eronat s-a retinut că dl. V. B. a reprezenat PFA in timpul controlului in calitate de reprezentatnt fiscal, acesta avand calitatea de reprezentant legal.
In aceste conditii este evident ca nu datoreaza TVA de plata si nici accesorii, care oricum sunt calculate pentru un alt contribuabil.
2. In cauza s-a formulat întâmpinare de către DIRECȚIA GENERALĂ REGIINALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Arată că reclamantul a fost supusa unei inspecții fiscale pentru activitatea desfășurata în intervalul 01.01._11, finalizată cu un raport de inspecție fiscala și cu o decizie de impunere nr. 80/05.01.2012 prin care au fost stabilite in sarcina V. B. obligații suplimentare de plată în cuantum de 132.112 lei reprezentând TVA de plata de 64.306 lei si majorări de întârziere aferente de 67.806 lei. .
Reclamantul a depus contestație împotriva deciziei de impunere la data de 13.12.2012, decizia fiind comunicată prin publicitate la data de 30.03.3012 .
Față de dispozițiile art. 207 din O.G. nr. 02/2003, prin Decizia nr. 36/28.01.2013 în mod legal a fost respinsă contestația formulată ca nedepusă în termenul legale.
3. La termenul de judecată din 17.01.2014, în raport de de dispozițiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. 74/2013 și art. 23 din H.G. nr. 520/2013 s-a luat act de transmiterea calității procesuale pasive de la DGFP C. către DIRECȚIA GENERALĂ REGIINALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și de la AFP C. către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
4. În cauză au fost administrate probele: înscrisuri- Decizia de impunere 80/05.01.2012 emisă de A.F.P. C. și Decizia nr. 36/28.01.2013 emisă de D.G.F.P. C., și documentația care a stat la baza emiterii acestora ; interogatoriul pârâtei AJFP C. .
5. Din probele administrate instanța de judecată reține:
Prin Decizia de impunere nr 80/05.01.2012, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, emisă de A.F.P. C. în baza Raportului de inspecție fiscala întocmit în data de 05.01.2012, s-au stabilit în sarcina PFA V. B. obligații suplimentare de plată în cuantum de 132.112 lei reprezentând TVA de plata de 64.306 lei si majorări de întârziere aferente de 67.806 lei. .
Împotriva Deciziei de impunere nr. 80/05.01.2012 s-a formulat contestație de către PFA V. B., la data de 13.12.2012,, contestație respinsă prin Decizia nr. 36/28.01.2013 a D.G.F.P. C., ca tardiv formulată.
S-a reținut că Decizia de impunere 80/05.01.2012 a fost comunicată contribuabilului prin publicitate, concomitent la sediul SAF-AIF și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscale, că termenul de formulare a contestației a început să curgă la data de 30.03.2012, ultima zi de depunere a contestației fiind 30.04.2012.
Potrivit O.G. nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, republicată, forma activă la data emiterii celor două acte contestate:
Art. 205: Posibilitatea de contestare
(1)Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2)Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3)Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4)Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5)În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6)Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Art. 207: Termenul de depunere a contestației
(1)Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
(2)În cazul în care competența de soluționare nu aparține organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestația va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluționare competent.
(3)În cazul în care contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4)Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluționare competent.
(4)Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Art. 216: Soluții asupra contestației
(1)Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2)În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.
(3)Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
(31)Soluția de desființare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare.
(4)Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 214.
prevederi din punctul 11. (Instructiuni din 2011) la data 31-mai-2011 pentru Art. 216 din titlul IX, capitolul IV
11. Instrucțiuni pentru aplicarea art. 216 din Codul de procedură fiscală - Soluții asupra contestației
11.1. Contestația poate fi respinsă ca:
a) neîntemeiată, în situația în care argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;
c) fiind fără obiect, în situația în care sumele și măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluția pronunțată de instanța penală, se constată că cererea rămâne lipsită de obiect;
d) inadmisibilă, în situația contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de procedură fiscală.
11.2. Aceste soluții nu sunt prevăzute limitativ.
11.3. Prin decizie se poate lua act de renunțarea la contestație, în situația în care contestatorul solicită retragerea acesteia.
11.4. Prin decizie se poate constata autoritatea de lucru judecat atunci când există identitate de obiect, părți și cauză. Este lucru judecat atunci când există a doua contestație care are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica atât de organul de soluționare a contestației de părți, cât și de orice persoană direct interesată.
11.5. În situația în care se pronunță o soluție de desființare totală sau parțială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desființare.
11.6. Decizia de desființare va fi pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar verificarea va viza strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente.
11.7. Prin noul act administrativ fiscal, întocmit conform considerentelor deciziei de soluționare, nu se pot stabili în sarcina contestatorului sume mai mari decât cele din actul desființat, acesta putând fi contestat potrivit legii.
Art. 217: Respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale
(1)Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2)Contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.
prevederi din punctul 12. (Instructiuni din 2011) la data 31-mai-2011 pentru Art. 217 din titlul IX, capitolul IV
12. Instrucțiuni pentru aplicarea art. 217 din Codul de procedură fiscală - Respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale
12.1. Contestația poate fi respinsă ca:
a) nedepusă la termen, în situația în care aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege;
b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situația în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală;
c) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, potrivit legii;
d) lipsită de interes, în situația în care contestatorul nu demonstrează că a fost lezat în dreptul sau interesul său legitim;
e) prematur formulată, în situația în care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanță și în situația în care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.
12.2. Aceste soluții nu sunt prevăzute limitativ.
Art. 218: Comunicarea deciziei și calea de atac
(1)Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
(2)Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
(3)În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă.
Rezultă din disp. art. 218 Cod procedură fiscală că, pentru a se putea pronunța asupra legalității Deciziei de impunere nr. 80/05.01.2012, instanța de judecată trebuie a se pronunța întâi asupra legalității Decizia nr. 36/28.01.2013 a D.G.F.P. C., prin care a fost respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva decizia de impunere, în sensul de a se stabili dacă în mod corect aceasta a fost respinsă ca tardivă .
În aceste sens, se rețin următoarele dispoziții ale Codului de procedură fiscală, forma în vigoare la data emiterii celor două acte contestate:
Art. 44: Comunicarea actului administrativ fiscal
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate.
(2)Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(21)În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace:
a)prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal;
b)prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
(22)În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate.
(3)Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4)Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
prevederi din Art. 42 din partea 13, capitolul II (Norme Metodologice din 2004) la data 20-iul-2004 pentru Art. 44 din titlul III, capitolul II
43.1. Dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Astfel cum întemeiat susține reclamantul, față de scopul urmărit prin instituirea acestor modalități de comunicare, care este acela de a asigura posibilitatea efectivă a contribuabilului de a lua cunoștință de actul administrative fiscal care îi este destinat, interpretarea teleologică a textului legal impune concluzia că pentru comunicarea actului trebuie să se urmeze, în ordine, modalitățile de comunicare enumerate, comunicarea prin publicitate fiind ultima modalitate la care trebuie să se apeleze și numai în cazul în care celelalte trei modalități nu și-au atins scopul.
Din înscrisurile cauzei rezultă însă că organul fiscal, înainte de a proceda la comunicarea prin publicitate a deciziei de impunere contestată, a încercat comunicarea respectivului act prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Comunicarea actului fiscal în primele două modalități prevăzute de art. 44 implica prezentarea contribuabilului persoană juridică, prin administrator sau altă persoană împuternicită, la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, respectiv manifestarea de voință a aceleiași persoane în sensul de a primi, tot sub semnătură, actul respectiv, într-o altă locație .
Or, în condițiile în care aceste modalități de comunicare implică o conduită activă a reclamantului, aceasta nu poate invoca neregularități de comunicare a actului fiscale născute din propria culpă . În acest sens, din raportul de inspecție fiscală rezultă lipsa de cooperare a reprezentantului legal, care a refuzat să semneze punctul de vedere față de inspecția fiscală.
Întrucât nu există o dovadă din partea reclamantei de a se fi prezentat și solicitat de la A:F:P: C. comunicarea deciziei de impunere, și nu există date că această decizie ar fi putut fi comunicată în condițiile art. 44 alin.2 lit.b Cod de procedură fiscală, în mod legal s-a procedat de către organul fiscal la comunicarea deciziei de impunere prin poștă, în condițiile art. 44 alin.2 lit.b Cod de procedură fiscală.
Astfel, s-a încercat comunicarea actului fiscal atât la domiciliul fiscal declarat- C., . ( fila 91 ) cât și la punctul de lucru din Ostrov, jud. C. ( fila 94 ) .
Scrisoarea recomandata trimisă la domiciliul fiscal declarat- C., . ( fila 94 ) a fost expediată la data de 16.02.2012 și a fost returnată expeditorului, cu mențiunea agentului poștal, la datele de 20.02.2012 și 27.02.2012: nimeni să semneze,
Scrisoarea recomandată trimisă la punctul de lucru din Ostrov, jud. C. a fost returnată expeditorului cu mențiunea mutat de la adresă ( fila 95 ) .
Urmare a eșuării comunicării prin poștă cu scrisoare recomandată, potrivit procesului-verbal privind îndeplinirea procedura de comunicare prin publicitate nr. 2068/30.03.2012( fila 89 ) s-a procedat la comunicarea actului prin publicitate, anunțul individual fiind postat pe site-ul ANAF la data de de 14.03.2012 și concomitent afișat la sediul SAF- Activitatea de inspecție Fiscală .
Într-adevăr, pe confirmarea de primire nr._ ( fila 92 ) apare mențiunea recunoscută ca fiind a reclamantului că a luat cunoștință de actul fiscal la data de 13.11.2012.
Această mențiune nu poate avea însă semnificația decât a atestării comunicării, înmânării efective a actului către reclamant, ulterioară însă comunicării prin publicitate.
Cu siguranță această comunicare nu s-a realizat de către agentul poștal, la data de13.11.2012, ci s-a realizat prin înmânarea de către personalul organului fiscal către reclamant, care s-a prezentat la sediul organului fiscal. Această concluzie a instanței este fundamentată pe coroborarea acestei mențiuni cu adresa nr. 80/06.01.2012 ( fila 146) pe care este aplicată aceeași mențiune am primit în data de 13.11.2012 . Or, această mențiune nu putea fi făcută pe adresa de comunicare decât în fața personalului organului fiscal, ceea ce presupunea prezența contribuabilului la sediul organului fiscal.
Înmânarea efectivă a actului la data de 13.11.2013 nu înlătură însă efectele comunicării prin publicitate a actului fisca.
Întrucât în cauză rezultă că procedura de comunicare a deciziei de impunere a fost realizată în mod legal prin publicitate, după epuizarea în prealabil a încercării de comunicare prin poștă, decizia de impunere se consideră comunicată la expirarea termenului de 15 zile, deci la data de 30.03.2012, dată față de care termenul de 30 zile de formulare a contestației, calculat conform art.101 Cod procedură civilă, se împlinea la data de 30.04.2012.
Reclamantul a formulat contestația împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscala la dta de 13.12.2012.
Cum reclamantul nu face dovada formulării contestației la o altă dată decât aceea reținută de organul fiscal, în mod legal a fost respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, neexistând motive pentru desființarea Deciziei nr. 36/28.01.2013 emisă de D.G.F.P. C., privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 80/05.01.2012.
Nefiind desființată Decizia 36/28.01.2013 privind soluționarea contestației, nu vor fi analizate de către instanța de judecată criticile de fond față de decizia de impunere nr. F 80/05.01.2012.
Pentru considerentele expuse instanța de judecată urmează a respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PFA V. B., cu sediul în C., ., înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul C. sub nr. F13/962/05.09.2006, având certificat de înregistrare . nr._/19.02.2009, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județul G., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 07.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex.
21.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 978/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1404/2014. Tribunalul... → |
|---|
