Anulare act administrativ. Sentința nr. 2303/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2303/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-10-2014 în dosarul nr. 3170/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2303
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.10.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. – V. M.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. P., cu domiciliul în mun C., B – dul Tomis, nr 121, ., jud C. în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR C. DE CERCETARE ADMNISTRATIVĂ DIN C. INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE,cu sediul in București, . 6, sector 5, având ca obiect – anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul cauzei grefierul de ședință, evidențiind părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
In temeiul art. 258 în referire la art. 260 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și în temeiul art. 395 Cod procedura civila rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal sub nr_ , reclamantul S. P. a solicitat in contradictoriul cu paratul M. A. INTERNE – C. DE CERCETARE ADMINISTRATIVA DIN C. INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI ROMANE prin INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE CONSTANTA, pentru ca in baza probelor administrate sa se dispuna: ANULAREA IN TOTALITATE CA NELEGALA A DECIZIEI DE IMPUTARE NR_/3..03.2014 a Comisiei de Cercetare Administrativa a IGPR din cadrul M. ; exonerarea de la plata sumei de 9811 lei imputate in baza deciziei de impunere ; suspendarea executarii deciziei de imputare pana la solutionarea definitive si irevocabila a cauzei in baza art 14,15 din Lehea 554/2004.
In motivare se arata ca, in calitatea de politist cu grad professional – agent sef principal, functionar public statutar, in cadrul IPJ Constanta a fost sanctionat prin decizia de imputare mai sus amintita .
Apreciaza ca actul contestat a fost emis in baza unor reglementari care nu se aplica politistilor functionari publici statutari, fiind nelegal in intregime .
Considera ca, potrivit prevederilor a sase legi si acte normative, politistii nu sunt militari, ci fac parte din categoria personalului statutar, demilitarizat, in speta functionar public .
OUG 121/1998, reglementeaza exclusiv raspunderea materiala a militarilor si nu reglementeaza raspunderea personalului statutar din cadrul M., personal demilitarizat printr – un act normativ special, adoptat in anul 2002 prin Legea 360/2002.
Considera ca, in cauza de fata, prevederile OUG 121/1998 au fost aplicate in mod gresit unui functionar public statutar ( nemilitar ) din cadrul M. si nu unui militar, asa cum limitativ preved aceste dispozitii .
Asupra aspectelor de fapt, arata ca in anul 2011 a fost declarat inapt medical ca urmare a unor afectiuni cardiace dobandite in timpul si din cauza serviciului in care si –a pierdut capacitatea de munca, motiv pentru care a fost pensionat pe caz de boala prin decizie medicala .
Asa cum a aratat si in fata comisiei cu ocazia contestarii deciziei de imputare – se impune anularea deciziei – intrucat acordarea sumelor s –a facut potrivit drepturilor ce le avea prin lege, respective art 20 alin 2 CAP II la anexa VII din Legea – cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice .
Considera ca in analizarea dispozitilor legale aplicabile personalului incadrat in structurile M., in care se precizeaza ca agentii de politie in timpul cat se gasesc la locul de munca in exercitarea profesiei trebuie sa beneficieze de toate drepturile financiare si materiale legale in vigoare . In acest context, suma de bani acordata a fost considerată ca fiind suma datorata . Apreciaza ca, obligatia comisiei de cercetare administrative era cea de a stabili daca prin acordarea acestor drepturi legale s –a creat un prejudiciu, respective de a se constata existenta sau inexistena unei pagube create de catre persoana sa din vina exclusivă ca urmare a unei culpe sau abateri in legatura cu serviciul, potrivit art 12 rap la art 2 din OUG 121/1998 . Prin urmare, nu este echitabil si legal sa I se impute “ o asa – zisa paguba “ din moment ce sumele acordate si ulterior imputate au constituit “ drepturi legale “ .
M. mult, avand in vedere situatia medicala si incapacitatea rezultata din afectiunile cardiace suferite in timpul si din cauza efectuarii serviciului, paguba produsa printr – o eventuala returnare a sumei derivate din drepturile legale acordate si prin lipsa sa de folosinta a acestor sume considerabile este evidenta, eminenta si ireparabila .
Iminenta prejudiciului rezulta din natura juridica a deciziei de imputare care are un caracter executoriu, pentru ca prin retinerea acestor sume din pensie se creaza un prejudiciu material viitor si previzibil perturband in mod grav viata si activitatea .
In dovedire, inscrisuri ( f 11- 19) .
In temeiul art 201 alin 2 cu ref la art 205 C proc civ, parata Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta a formulat si depus intampinare ( f 23) invocand exceptia lipsei calitatii procesual passive, iar pe fond – respingerea actiunii .
In dovedire Inscrisuri ( f 25).
La dosar cu adresa nr_/RM/13.06.2014 emisa de IGPR a fost inaintata toata documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei de imputare ( f 35 – 90) .
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar ( f 96 ) Inspectoratul General al Politiei Romane a solicitat respingere actiunii .
Se arata ca, prin Nota Raport nr_/31.10.2013, IPJ Constanta aduce la cunostinta IGPR faptul ca in urma unor verificari efectuate asupra modului de acordare, respctiv a platii ajutoarelor cuvenite politistilor la incetarea raporturilor de serviciu asa cum sunt prev de art 20 alin 1 si 2 din ANexa VII la Legea – cadru nr 284/2010, s -a constatat calcularea eronata si pe cale de consecinta achitarea ajutoarelor prevazute de art 20 alin 2 din acelasi act, in conditiile in care decizia de pensionare prezentata de reclamant stabilea acordarea pensiei de invaliditate si nu acordarea pensiei de limita de varsta, producandu – se astfel un prejudiciu . .
Directia Financiara a prezentat conducerii IGPR Nota de Raport nr_/11.11.2013 prin care a propus constituirea unei comisii de cercetare administrative.
Prin Dispozitia zilnica nr 228/25.11.2013 a fost numita comisia de cercetare administrativă in vederea stabilirii raspunderii materiale si a persoanelor care se fac vinovate de producerea prejudiciului cauzat patrimoniului IPJ Constanta .
In acest context, comisia a stabilit modalitatea de recuperare a sumelor incasate necuvenit de catre reclamant prin emiterea deciziei de imputare nr_/3.03.2014, respective pentru reclamant – recuperarea sumei de 9811 lei, reprezentand diferenta in suma neta intre suma totala de 21.142 lei incasata prin stat de plata si suma de 11.331 lei cuvenita prin aplicarea prev art 20 alin 1 Anexa VII din Legea – cadru 284/2010 .
In ceea ce priveste criticile de nelegalitate si netemeinicie ale deciziei de imputare, se arata ca:
- dispozitiile OUG 121/1998 sunt aplicabile in contextul coroborarii dispozitiilor art 9 din acestea cu art 3 alin 2 din Instructiunile M. nr 114/2013 si art 63 alin 1 din Legea 360/2002 .
- sumele imputate reprezinta drepturi banesti acordate necuvenit, ca urmare a coroborarii dispoz art 20 alin 2 din Anexa VII la Legea 284/2010 cu cele ale Legii 360/2002. In contextul dat, reclamantul nu putea beneficia de acestea la pierderea capacitatii de munca
- recuperarea sumelor de bani acordate necuvenit se face de la persoanele care au beneficiat de acestea, in conditiile legii: teza I art 20 alin 1 din OUG 121/1998 ; art 36 alin 1 lit a din Instructiunile M. nr 114/2013 ; art 36 alin 2 lit a din acelasi instructiuni
- recuperarea sumelor nu incalca prev Protocolului nr 1 la CEDo, deoarece acest protocol garanteaza proprietatea bunurilor mobile dobandite legal si nu poate constitui un argument pentru obtinerea unor beneficii ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind dobandirea bunurilor in cauza .
- gradul de invalidiate dobandit nu justifica plata acestor sume . Potrivit disp art 28 alin 1 lit m din Legea 360/2002 politistii au dreptul la asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin HG .
Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar .
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia de imputare nr_/03.03.2014 emisa de IGPR –C. de Cercetare Administrativa s –a dispus ca reclamantul sa restituie suma de 9811 lei, reprezentand incasarea necuvenita în anul 2012 a ajutoarelor prevazute de art 20 alin 2 Cap II la Anexa VII din Legea – cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice ca urmare a incetarii raporturilor de serviciu in anul 2011 pentru pierderea capacitatii de muncă fiind incadrat în grad de invaliditate .
1.In ceea ce priveste cererea de suspendare executare act administrativ, instanta retine ca:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004:„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 din legea 554/2004 : „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate”.
In analiza dispozitiilor legale aplicabile in cauza dedusa judecatii, prin prisma indeplinirii cumulative a conditiilor: a cazului bine justificat si a pagubei iminentw, Tribunalul va avea in vedere urmatoarele:
1.In ceea ce priveste conditia existentei cazului bine justificat , potrivit art 2 alin 1 lit t din legea 554 /2004, se circumscrie acelor situatii „ imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului adminitrativ . „
Existența unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerință și o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei – analiză pe care instanța nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cereri având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat (ÎC.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal – Decizia nr. 3015/23 septembrie 2008).
Instanța poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave (raportat la cuantumul sumei în discuție și la specificul activității reclamantei), dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (ÎC.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal – Decizia nr. 2199/14 aprilie 2009).
In aceste consideratii, se va reține cu privire la condiția cazului justificat – faptul că reclamantul nu s-a limitat la invocarea nelegalității actului administrativ atacat, în ansamblul sau ori în general, ci a relevat, în mod concret, argumente ce pun în discuție legalitatea modalitatii de emitere a deciziei de imputare prin prisma conditiilor de fapt si de drept in calitate de beneficiar sau nu a acestor ajutoarelor materiale acordate in anul 2012 .
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.t din Legea 554/2004, în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit.”ș”).
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică.
Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
De asemenea, o cerere de suspendare nu implică o cercetare a fondului cauzei, însă actul administrativ vizat este o decizie ce antreneaza raspunderea și în legătură cu care se invocă nereguli legate de condițiile emitere invocându-se pe de o parte nelegalitatea acesteia in raport de continutul dispozitiilor legale aplicabile, iar pe de alta parte a consecintelor materiale in timp asupra venitului incasat nelegal .
Cazul bine justificat în asemenea situații trebuie analizat nu numai prin simpla prezumție de legalitate ci și prin efectele lui, efecte care se produc prin actul continuării procesului de executare iar în situația în care, în urma analizării fondului cererii, s-ar constata că într-adevăr nu este respectată conditia atragerii raspunderii, prejudiciul este iminent prin executare, aspecte relevante sub aspectul îndeplinirii condițiilor de suspendare, fiind cel puțin aparent, până la o cercetare amănunțită ce implică administrarea de probe în analiza fondului cauzei.
2.În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține ca potrivit art 2 lit ș din Legea 554/2004: „ paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public „ .
Acestei definitii date de legislatia interna, instanta va alatura si definitia la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată.
Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului.
Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantului privind inaplicabilitatea dispozitiilor legale retinute in sarcina sa cat si a cuantumul obligatiei stabilite, nu poate fi apreciate ca reprezentand o paguba iminenta de natura a perturba viata si integritatea, atata timp cat decizia de imputare nu a fost pusa in executare, iar in caz de executare obligatia poate fi restituita prin instituirea unei cote parti de 1 % din venitul ( pensia ) incasat .
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului potrivit carora dispozitiile retinute in decizia de imputare nu ii sunt aplicabile, Tribunalul va respinge aceasta sustinere ca fiind nefondata.
Potrivit art 9 din OG 121/2008 privind raspunderea materiala a militarilor, cu modificarile si completarile ulterioare arata fara nici un dubiu ca acaesta se aplica si politistilor .” Prevederile prezentei ordonante se aplica si militarilor aflati in misiune în afara granițelor tării, precum si salariaților civili din structura instituțiilor publice prevazute la art 2„
Art 2 din acelasi act normativ arata clar si limitativ categoriile profesionale carora le sunt aplicabile dispozitiile OG 121/2008, respectiv :” Răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.”
M. mult, potrivit art 3 alin 2din Instructiunile M. nr 114/2013 privind raspunderea materiala a personalului pentru pagubele produse Ministerului A. Interne se arata ca :” …. Categoria de “ salariati civili “ prevazuta de Ordonanta ( nr 121/1998 ) cuprinde politistii si personalul contractual . „
Pe cale de consecinta, inaplicabilitatea dispozitiilor legale retinute in decizia de imputare nu poate fi primita, dispozitiile legale fiind clare si fara niciun dubiu cu privire la categoria profesionala pe care reclamantul a imbratisat- o pana in anul 2011 .
In ceea ce priveste nelegalitatea acordarii acestuia a ajutoarelor prevazute de art 20 alin 2 Cap II la Anexa VII la Legea - cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice ca urmare a incetarii raporturilor de serviciu in anul 2011 pentru pierderea capactiatii de munca, Tribunalul va retine ca sesizarea organului abilitat sa faca verificari sub acest aspect cu consecinta cercetarii administrative si a emiterii deciziilor aferente a fost legala si in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in astfel de situatii .
Raportat la situatia pendinte judecatii, desi suma imputata este una considerabila, Tribunalul va verifica legalitatea masurii prin coroborarea dispozitiilor legale cu situatia in care reclamantul ar fi fost de drept beneficiarul acestor ajutoare .
Art 20 din Cap II Anexa II din Legea cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitara retine ca:
“ 1) La trecerea în rezerva sau direct in retragere, respective la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițistii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în functie de vechimea efectivă ca military, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare si personalul civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică si siguranța naționala, beneficiaza de un ajutor stailit în raport cu solda funcției de baza, respective salariul funcției de baza, avută în luna schimbării pozitiei de activitate, astfel ;
Vecime efectiva:
- până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază;
- între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
- între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
- între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
- între 20- 25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
- între 25-30 ani – un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
- peste 30 de ani – un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de baza /salarii ale funcției de bază ;
2) Personalul militar, politiștii si funcționarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, trecuți în rezerva sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârsta de pensionare sau, în situatia in care pot desfășura activitate peste această limitp, până la limitele de vârstă in grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de baza, respectiv cu doua salarii ale funcției de baza .
3) Prevederile alin 2 nu se aplica personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiaza de plăți compensatorii .
…”
Art 21 din acelasi act normativ prevede ca:
1) Personalul militar trecut în rezerva, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, diind clasati „ Apt limitat „ sau ca urmare a implinirii limitei de varsta în grad, a reorganizarii unor unități, a reducerii unor funcții din statele de organizare si pentru care nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții corespunzătoare în aceeasi unitate sau în alte unități, ori pentru alte motive sau nevoi ale instituțiilor si care nu indeplinesc condițiile de pensie, beneficiaza de un ajutor egal cu 1+ solde ale funcției de baza avute, respectiv cu 10 salarii ale functiei de baza avute, in luna schimbarii pozitiei de activitate .
.. „
Potrivit art 68 din Legea cadru :” 1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care si –au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca din cauza:
A) accidentelor de munca si bolilor profesionale, conform legii ;
B) neoplaziilor, schizofreniei si S.;
C) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca „
Potrivit art 69: „ În raport de gradul de reducere a capacițății de munca, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacității de munca și a capacității de auto ingrijire ;
b) de gradul II, caracterizata prin pierderea totală a capacitatii de munca, cu păstrarea capacității de autoîngrijire ;
c) de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, persoana putand să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumatate din timpul normal de munca . „
Plecand de la coroborarea dispozitiilor legale mai sus amintite si a situatiei in care reclamantul se afla la data caordarii ajutoarelor in baza Legii cadru nr 284/2010 se va retine ca dispozitiile legale nu acorda pensionarilor aflati in caz de invaliditate suferita datorita bolilor profesionale - acordarea acestor ajutoare .
Asa cum releva aceste dispozitii categoriile carora le sunt aplicabile sun doar pensionarii pentru limita de varsta si celor care avand gradul complet de cotizare au solicitat pensia anticipata, declarati „ apti limitat „ fără insa ca legiuitorul sa includa in categoria beneficiarilor si pe aceea declarati „ INAPTI „ .
Ca urmare a lipsei de predictibilitate si a tribunalul nu poate face o aplicare in extenso la lege, principiul aplicabil fiind acela nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, si acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa facem distinctia.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, Tribunalul va respinge cererea ca nefondata .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulata de reclamantul S. P., cu domiciliul în municipiul C., B – dul Tomis, nr 121, ., județul C. în contradictoriu cu paratul M. ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR – C. DE CERCETARE ADMINISTRATIVA DIN C. IGPR, cu sediul in Bucuresti, . 4- 6, sector 5, ca nefondată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Tribunalul C. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L.-V. M. A. G.
Red /Tehnored L.V. M.
4 ex/20.11.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1792/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2014.... → |
|---|
