Pretentii. Sentința nr. 1496/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1496/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 10470/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1496
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. - V. M.
GREFIER: A. G.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A. F., cu domiciliul în comuna C., ., jud C. în contradictoriu cu parata DIRECTIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA,cu sediul in Mun Constanta, ., br 18, jud Constanta ; chemată în garanție fiind Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul in Bucuresti, . 18, jud C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, apreciind că motivele ce au stat la baza invocării excepției sunt apărări de fond, nicidecum o excepție de natură să ducă la soluționarea pe fond a cauzei, dar si in considerarea Deciziei 24/2011 pronuntata de ICCJ.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 260 cu referire la art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
In temeiul art. 395 Cod procedura civila, instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei și asupra cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de fata:
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Tribunalului C. - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul ATANASOAIE F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CONSTANTA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4315 lei achitata cu titlu de taxa de poluare
În fapt, arată că a achiziționat la data de 12.11.2008 un autovehicul inmatriculat pe teritoriul UE, iar pentru a putea inmatricula autoturismul in Romania a fost conditionata de achitarea unei taxe de poluare in cuantum de 4315 lei, conform deciziei de calcul emisa de Administratia Finantelor Publice a Municipiului Constanta si achitata prin chitanta . nr_ la data de 27.02.2009 .
Se susține in esenta că a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare pentru înmatricularea vehiculului în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
In drept, disp.L.nr.554/2004, C.proc.civilă, TFUE, Constitutia Romaniei.
In dovedire: inscrisuri ( f 12-21).
Potrivit art 16 alin 2 din OUG 80/2013, prezenta actiune a fost taxata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 300 lei ( f 25) .
Prin intampinarea formulata si depusa la dosar(f28-29), parata a solicitat respingerea acțiunii.
Se invoca faptul ca, in ceea ce priveste restituirea taxei pentru emisii poluante sunt strict si limitativ prevazute de lege, exclusiv pentru cazurile prevazute de art 7 din OUG 50/2008 si art 6,7 si 8 din OMEF 686/2008 si legea 9/2012, respectiv numai pentru autovehicule pentru care s –a platit taxa in Romania si este ulterior scos din parcul auto national, numai a sumelor reprezentand diferentele de taxa de poluare rezultate in urma contestarii taxei ; numai a sumelor rezultate ca diferenta intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa de poluare pentru autovehicule.
Apreciaza aceasta ca, restituirea taxei motivata pe principiul prioritatii dreptului comunitar nu intra in competenta organului fiscal .
In ceea ce priveste cuantumul taxei cuvenite la restituire, precizeaza parata ca, in prezent sunt incidente dispozitiile art 12 din legea 9/2012, reclamantul avand posibilitatea de a cere doar restituirea in parte a taxei de poluare achitate, respectiv diferenta dintre timbrul de mediu si taxa achitata.
In conformitate cu dispozitiile art 72-74 NCPC, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
In conformitate cu dispozitiile art 1 corob cu art 5 alin 4 din OUG 50/2008 coroborat cu art 5 alin 5 din acelasi act normativ, suma solicitata de reclamanta se face venit la Fondul de Mediu, gestionat de Administratia Fondului de Mediu .
Arata aceasta ca, in situatia in care actiunea va fi admisa, chemata in garantie sa fie obligata la randu – i la plata taxei pentru emisii poluante si a cheltuielilor de judecata, precum si a eventualelor dobanzi ce ar fi acordate .
Desi legal citatasi dupa pronuntarea asupra admisibilitatii in principiu a cererii de chemare in garantie, Administratia Fondului de Mediu nu a formulat intampinare .
Deliberand asupra actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce priveste fondul cererii pendinte judecatii se va retine ca aceasta are ca obiect restituirea taxei de poluare achitate in conformitate cu dispozitiile OUG 50/2008 si vizeaza incompatibilitatea dispozițiilor legale aplicabile la acel moment cu cele ale Tratatului TFUE, cu consecința nelegalității instituirii taxei pentru emisii poluante si implicit a incasarii ei de catre organul fiscal competent .
Raportat la procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se va retine ca aceasta se circumscrie dispozitiilor instituite de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În vederea folosirii in tara a unui autoturism achizitionat din Spatiul Uniunii Europene, reclamantului i –a fost conditionata inmatricularea de plata unei taxe de poluare instituita la data solicitarii in raport de prevederile OUG 50/2008 .
Astfel, acesta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie pentru a-și putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Potrivit art 8 alin 1 din legea 554/2004 :”Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Astfel, in raport de dispozitia legala mai sus amintita, este permis reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale, refuz explicit detaliat de adresa nr_/20.11.2013 emisa de AJFP Constanta - Servicul Fiscal Oras Eforie( f12) .
Demersul administrativ la care persoana vătămată(reclamantul)era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal si a refuzului neconditionat al organului fiscal competent de a purcede fara concursul instantei de judecata la restituirea taxei de poluare percepute a fi nelegal instituita si incasata in raport de dispozitiile art 110 din TFUE si retinuta de CJCE in hotararile preliminare pronuntate pe acest subiect .
Întrucât, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a achitat cu chitanta nr TS5 nr_/27.02.2009(f14), în contul Trezoreriei suma de 4315 lei cu titlu de taxă de poluare, in vederea inmatricularii in Romania a autoturismului marca OPEL, tip T98/KOMBI/FK11/ASTRA-G-C., categ_auto M1 ,norma de poluare E3, nr de omologare ACPL151C13CA5E2/2004, nr de identificare WOLOTGF_, inmatriculat pentru prima la data de 11.05.2004.
Decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă materializarea scriptică a unei operațiuni administrative, iar ceea ce a înțeles reclamanta să conteste în principal este refuzul organului fiscal de a soluționa cererea sa de restituire a taxei de poluare si nu modalitatea de calcul a acesteia, apreciata ca fiind ilegal instituita in raport cu obligativitatea Romaniei de a respecta dreptul la libera circulatie a marfurilor si unificarii legislatiei nationale cu cea comunitara.
Potrivit OUG nr.50/2008 taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunității Europene), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Se va mai avea in vedere si faptul ca, in coroborarea dispozitiilor legale in materie ca, Statul Român nu percepea taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare, situatie in care CJCE a apreciat ca aplicarea acestei taxe numai produselor importate este discriminatorie .
Prin pronuntarea hotararii preliminare in cauza T. c Statul R., CJCE a analizat in ansambul sau dispozitiile instituite prin OUG 50/2008 in compatibilitatea acesteia cu art 110 TFUE si a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Decizia Curtii de Justiție a Uniunii Europene s –a reiterat si in decizia N. c Romaniei reluand in considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că „ modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.”
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că „ art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
Pentru aceste considerentele, pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., dar si asupra faptului ca prevederile OUG 50/2008 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sunt contrare dreptului U.E, fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Tribunalul apreciază întemeiată acțiunea reclamantei urmând a o admite cu consecinta obligarii paratei Direcția Generala Regionale a Finanțelor Publice G. pentru Administratia Judeteana a Finantelor Publice Constanta – Serviciul Fiscal Municipal M. (potrivit OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013) către reclamant la restituirea sumei de 4315 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, instanta va retine ca actiunea este pe deplin intemeiata .
Potrivit art 5 alin 4 din OUG 50/2008: „ Taxa se plateste de catre contribuabili . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei Fondului de Mediu . „
In considerarea dispozitiilor legale mai sus enuntate, această taxă s-a constituit venit la bugetul Fondului pentru Mediu, gestionat fiind de Administrația Fondului pentru Mediu, organul fiscal instrumentând doar cererile de calculare a taxei pe poluare, cu care este alimentat bugetul Fondului pentru Mediu.
Sumele datorate cu titlu de taxa pentru emisii poluante se calculează de organul fiscal competent si se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de aceste aspecte, apare ca perfect justificată pretenția pârâtei de obligare a chematei în garanție la plata sumei de 4315 lei reprezentand taxa de poluare, cerere ce urmează a fi admisă, în temeiul art.72 din Codul de procedură civilă
Constatând culpa procesuală a pârâtei și a chematei în garanție AFM, în temeiul art. 453 alin 1 cu ref la art 452 din Codul de procedură civilă, urmează a o obliga pârâta față de reclamanta și chemata în garanție față de pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor justificative depuse la dosar pana la momentul inchiderii dezbaterilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulata de reclamantul A. F., cu domiciliul in comuna C., ., jud C. in contradictoriu cu parata DIRECTIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PENTRU ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA- cu sediul in mun Constanta, ., nr 18, Constanta.
Obliga parata către reclamant la restituirea sumei de 4315 lei platita cu titlu de taxa pentru emisii poluante si achitata cu Chitanta nr TS5 nr_ din 27.02.2009
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, cu sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei, nr 294, sector 6 .
Obligă Administrația Fondului pentru Mediu către pârâtă la restituirea sumei de 4315 lei plătită de reclamant cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .
Calea de atac se va depune la Tribunalul Constanta - Sectia C. Administrativ si Fiscal .
Pronuntata in sedinta publica ,astazi, 23 mai 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. V. M., A. G.,
Red/Tehnored L.V.M.
5ex/2.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 18/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 503/2014.... → |
|---|
