Anulare act administrativ. Sentința nr. 2328/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2328/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 10008/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 2328
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect
anulare act administrativ, formulată de reclamanții P. C. T., . L. T., toți cu sediul în comuna T., .. 32, județ C., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24 și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. C., cu sediul în C., . Bis, județ C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 07.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 14.10.2014 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
- Investirea instanței.
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta – Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanții P. C. T., ., C. L. T. au chemat în judecată Camera de C. Constanta si C. de C. a României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună - în temeiul art.227 din Hotărârea nr.130/4.11.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, coroborat cu art.8 din legea nr.554/2004:
- anularea Încheierii nr.15/31.10.2013 a Curții de C. a României – Camera de C. C., admiterea contestației împotriva Deciziei nr.77/5.09.2013 privind înlăturarea abaterilor constatate și consemnate în procesul verbal de constatare nr.2661/31.07.2013 și, în consecință anularea în parte a deciziei contestate, sub aspectul:
a) măsurilor de obligare a ordonatorului de credite de a dispune măsurile legale pentru stabilirea întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând plăți nelegale acordate pentru lucrările de investiții și de recuperare a acestuia conform prevederilor legale (pct.II.2 din dispozitivul deciziei);
b) măsurilor legale ce se impun pentru înlăturarea neregulii constatate, respectiv stabilirea suprafeței afectate de operațiunile de excavare în vederea calculării taxei pentru autorizația de foraje și excavări pentru prospecțiuni și explorare și taxei pentru autorizația de excavări pentru exploatări de carieră la . (fostă ..I.3 din dispozitivul deciziei.
C. procesual a fost lărgit sub aspectul obiectului pretențiilor deduse judecății, prin cererea completatoare - formulată cu respectarea disp.art.204 c.pr.civ., solicitându-se și suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a cererii în anulare.
În fapt, se arată că la nivelul UAT Tortomanu, în perioada 1.07._13 a fost efectuat auditul financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2012, rezultatele controlului fiind materializate în procesul verbal de constatare nr.2661/31.07.2013, ale căror constatări au fost valorificate prin Decizia nr.77/5.09.2014, înaintată cu adresa nr.1564/D.77/5.09.2014, înregistrată la Primăria Tortomanu sub nr.3060/10.09.2013.
În ceea ce privește achizițiile publice ( analizate la pct.IV.4 în procesul verbal nr.2661/31.07.2013) în cuprinsul deciziei s-au menționat următoarele:
„ În urma verificării legalității și regularității plăților efectuate de către UAT Tortmanu cu privire la obiectivul de investiții „ Reparații Cămin Cultural Tortomanu”, lucrare finalizată și recepționată (PVRTL nr.4505) la data de 21.12.2012, s-a constatat că entitatea a acceptat la plată și decontat în mod nelegal suplimentarea valorii contractului, pretinsă nejustificat de către executant”, constatări față de care s-a stabilit ca ordonatorul de credite să dispună măsurile legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului și de recuperare a acestuia, până la 31.12.2013.
Totodată, s-a constatat a fi abatere de la legalitate și faptul că UAT Tortomanu nu a eliberat autorizația de foraje și excavări pentru prospecțiuni și exploatare și nici autorizația de excavări pentru exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și orice alte exploatări în favoarea . (fostă ., pe cale de consecință societatea nu a achitat către Primăria Tortomanu taxa de foraj, precum și taxa de excavare pentru exploatare stabilită la Titlul IX din Codul fiscal (art.267), precum și în HCL nr.49/2011. Față de aceste constatări, s-a dispus ca ordonatorul de credite să ia măsurile ce se impun pentru înlăturarea neregulii, în sensul celor stabilite la pct.I.3 din dispozitivul deciziei.
Menționează reclamanta că, în conformitate cu art.204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., a formulat contestație administrativă, ce a fost respinsă prin Încheierea nr.15/31.10.2013 – act administrativ față de care înțelege să formuleze următoarele critici:
I. În mod greșit s-a dispus respingerea contestației împotriva măsurii de recuperare a prejudiciului constând în contravaloarea suplimentării contractului de lucrări nr.2311/26.05.2008, reținându-se nelegalitatea acceptării la plată și decontării acestei sume.
Susține reclamanta că în intervalul de 3 ani – scurs de la încheierea contractului (atribuit către . la valoarea de 568.790, 36 lei fără TVA) și până la data de 2.07.2011 (când a fost reluată executarea, conform actului adițional nr.2), au intervenit atât modificări legislative, cât și creșteri semnificative ale prețurilor elementelor constitutive ale ofertei (mărirea salariului minim pe economie, deprecierea curs leu, rata inflației, fluctuații la prețurile materialelor de construcții, carburant) față de momentul încheierii contractului și momentul finalizării lucrării.
Opinează reclamanta că - prin prisma art.97 alin. 3 din HG nr.925/2006 – în vigoare la data încheierii contractului, dar și a clauzei inserate la pct.22.1 din contractul de achiziție, a fost pe deplin justificată ajustarea prețului pe durata îndeplinirii contratului, și – mai mult, chiar în ipoteza în care nu s-ar da eficacitate disp.art.22.1, încheierea actului adițional nr.2 poate fi justificată în raport de disp.art.97 alin.2 din HG nr.925/2006 modificată prin HG nr.834/2009.
Nu în ultimul rând, sub aspectul menționat, reclamanta susține că măsura dispusă de organul de control – în sensul recuperării prejudiciului constând în plata nejustificată a sumei de 256.775,06 lei fără TVA contravine principiului stabilității raporturilor juridice, egalității de tratament și înțelegerii părților consfințite prin contractul nr.2311/2008, că măsura trebuia raportată doar la suma de cca.200.000 lei – plătită de autoritatea contractantă, iar valoarea prejudiciului determinat prin Încheierea contestată nu a fost corect determinată, nefiind luate în considerarea toate înscrisurile prezentate.
II. În mod nejudicios s-a reținut necesitatea eliberării autorizației de foraje și excavări pentru prospecțiuni și exploatare și a autorizației de excavări pentru exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și orice alte exploatări în favoarea . (fostă . respinsă contestația împotriva măsuri lor dispuse sub acest aspect.
Reclamanta apreciază nu doar că s-a dat o interpretare greșită disp.art.267 din Legea nr.571/2003/nefiind necesară eliberarea autorizațiilor, ci și faptul că nelegalitatea măsurii este dată de împrejurarea că taxa despre care se face vorbire în actul de control trebuie să se aplice doar pentru suprafața afectată de operațiunile de foraj și excavație care nu coincide cu suprafața aferentă perimetrului de exploatare.
Este invocată și adresa nr. VI/_/3.06.2013 emisă de Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ teritoriale din cadrul Curții de C., în raport de care reclamanta invederează că taxa pentru obținerea autorizației de foraj și excavație este diferită de taxa anuală de exploatare prevăzută de Legea nr.85/2003.
1.2. C. de C. a României – în nume propriu și pentru Camera de C. a Județului C., și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.72-82)
Răspunzând punctual criticilor aduse de reclamantă, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată, solicitând instanței să observe că măsurile dispuse sunt legale și temeinice și se impune a fi menținute.
2. Tribunalul,
pe parcursul cercetării judecătorești a încuviințat administrarea probațiunii cu înscrisuri, ia prin încheierea pronunțată în ședința publică din 6.05.2014 (f.129-131) a respins ca nefondată cererea având ca obiect –suspendare executare act administrativ.
Analizând susținerilor reclamantei și apărările pârâtei – prin prisma înscrisurilor depuse în probațiune și a normelor juridice incidente, instanța reține următoarele:
2.1. Premisele declanșării litigiului.
La nivelul U.A.T. Tortomanu a fost efectuat auditul financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2012, control finalizat cu emiterea Deciziei nr.77/5.09.2013 (f.25-31, vol.II) prin care s-a dispus ca ordonatorul de credite să ia mai multe măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor constatate ca fiind urmare a abaterilor de la legalitate și pentru recuperarea acestora.
Împotriva deciziei – ce a valorificat constatările înscrise în procesul verbal nr.2661/31.07.2013 (f.47-71, vol.II), reclamanta a formulat contestație administrativă (f.19-24, vol.II), criticând măsurile dispuse la pct.II.2 și pct.I.3 din decizie, respectiv:
a) obligare a ordonatorului de credite de a dispune măsurile legale pentru stabilirea întinderii și mărimii prejudiciului reprezentând plăți nelegale acordate pentru lucrările de investiții și de recuperare a acestuia conform prevederilor legale ;
b) înlăturarea neregulii constatate referitoare la stabilirea suprafeței afectate de operațiunile de excavare în vederea calculării taxei pentru autorizația de foraje și excavări pentru prospecțiuni și explorare și taxei pentru autorizația de excavări pentru exploatări de carieră la . (fostă .>
Prin Încheierea nr.15/31.10.2013 (f.2-10, vol.II) au fost menținute măsurile dispuse pe fondul constatărilor, fiind respinsă contestația administrativă formulată de UAT Tortomanu . Prin aceeași încheiere, în considerarea documentelor suplimentare depuse de entitatea verificată în faza de contestare, au fost recalculate sumele estimate ca și plăți nelegale, stabilindu-se că acestea sunt de 223.356,96 lei.
Cum demersul administrativ a rămas fără rezultatul scontat de entitatea auditată, la 28.11.2013, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
2.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Respectarea principiilor de legalitate și regularitate în administrarea patrimoniului unităților administrativ teritoriale și în execuția bugetului de venituri și cheltuieli sunt coordonate esențiale ale administrației – impuse prin legi speciale, iar verificarea respectării acestor principii este atribuția Curții de C., instituție care – după cum se dispune prin art.140 din Legea nr.94/1992 R „ exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public”.
Prin art. 14 alin.2 din Legea nr.273/2006 se dispune:
„Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale”.
În cauză, analiza relevă caracterul nefondat al criticilor aduse de reclamantă încheierii nr.15/31.10.2013 – prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva Deciziei nr.77/5.09.2013, concluzie argumentată prin cele ce urmează:
a) În ceea ce privește măsura de recuperare a prejudiciului constând în contravaloarea suplimentării contractului de lucrări nr.2311/26.05.2008, deși aparent / observând intervalul scurs între data încheierii contractului - 26.05.2008 și data finalizării lucrării – 21.12.2012/, s-ar putea aprecia întemeiate argumentațiile reprezentanților UAT Tortomanu („ am fost nevoiți să acceptăm realitatea prețurilor din piață ale anului 2011, în vederea finalizării lucrărilor și evitarea acționării în judecată de către constructor(..) / Note de relații, f.84-85, f.159-160, vol. II ), aplicarea riguroasă a legislației speciale în materie susține concluziile auditorilor, valorificate prin Decizia nr.77/5.09.2013.
Materia achizițiilor publice este guvernată de regulile consacrate prin Legea cadru – OUG nr.34/2006/ aprobată prin Legea nr.337/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin legislația secundară.
Art. 97 din HG nr.925/2006, forma în vigoare la data încheierii contractului de lucrări nr.2311/26.05.2008, dispoziție legală de care se prevalează reclamanta, prevede în alin.1 că „prețul contractului de achiziție publică este ferm, exprimat în lei sau, după caz, în valută”, iar în alin.2 stabilește situațiile de excepție în care prețul poate fi ajustat, pentru restul rămas de executat, respectiv „în cazul apariției unor împrejurări care lezează interesele comerciale legitime ale părților și care, în mod obiectiv, nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului sau a acordului-cadru”.
În forma modificată - prin HG 834/2009, art.97 dispune:
(1) Prețul contractului de achiziție publică se poate exprima în lei sau, după caz, în valută.
(2) Pe parcursul îndeplinirii contractului, prețul poate fi ajustat în următoarele situații:
a) au avut loc modificări legislative, modificări ale normelor tehnice sau au fost emise de către autoritățile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunțarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creșterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului;
b) pe piață au apărut anumite condiții, în urma cărora s-a constatat creșterea/diminuarea indicilor de preț pentru elemente constitutive ale ofertei, al căror efect se reflectă în creșterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului.
(3) Pentru a se respecta principiul transparenței, posibilitatea de ajustare a prețului trebuie să fie precizată atât în documentația de atribuire, cât și în contractul care urmează să fie încheiat, prin clauze speciale în acest sens. În cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), autoritatea contractantă are obligația de a preciza totodată și modul concret de ajustare a prețului, indicii care vor fi utilizați, precum și sursa informațiilor cu privire la evoluția acestora, cum ar fi buletine statistice sau cotații ale burselor de mărfuri. Lipsa, modificarea sau completarea respectivelor informații/clauze determină inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a prețului contractului de achiziție publică.
(4) Ajustarea prețului fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) este posibilă numai în următoarele cazuri:
a) atunci când survin circumstanțe imprevizibile și independente de voința părților, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. a) și b); sau
b) atunci când durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungește, în mod neprevăzut, peste perioada preconizată inițial și din motive care exclud orice culpă a ofertantului/contractantului.
(5) În orice situație, prețul contractului nu poate fi majorat decât în măsura strict necesară pentru acoperirea creșterii costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului. Modul de ajustare a prețului contractului de achiziție publică nu trebuie să conducă în niciun caz la alterarea rezultatului procedurii de atribuire, prin anularea sau diminuarea avantajului competitiv pe baza căruia contractantul respectiv a fost declarat câștigător în urma finalizării respectivei proceduri.
(6) În cazul în care durata de îndeplinire a contractului se prelungește peste termenele stabilite inițial în respectivul contract, din motive care se datorează culpei autorității contractante, nu este posibilă invocarea prevederilor alin. (4), operatorul economic fiind însă îndreptățit să solicite penalități și/sau daune-interese”.
Tribunalul apreciază că în mod corect auditorii publici externi s-au raportat în analiză la dispozițiile art.97 din HG 925/2006, astfel cum au fost modificate prin HG 834/2009, câtă vreme actul adițional prin care s-a suplimentat valoarea contractului (f.39, vol.I) a fost încheiat între achizitor și executat la 8.07.2011.
Dar, chiar primind opinia reclamantei, potrivit cu care incidență ar avea disp.art.97 în forma inițială, consacrată de HG 925/2006, este de observat că prevederea legală nu se rezumă la alin.1-3/ invocate de reclamantă, ci dispune în alin 4 că:
„Modul concret de ajustare a prețului contractului de achiziție publică trebuie să fie stabilit, pe cât posibil, înainte de inițierea procedurii care va fi aplicată pentru atribuirea contractului de achiziție publică. Autoritatea contractantă va preciza, atât în documentația de atribuire, cât și în contractul care urmează să fie încheiat, informații/clauze speciale în acest sens. Lipsa respectivelor informații/clauze determină inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a prețului contractului de achiziție publică”.
Or, analiza relevă că deși în contractul părților a fost inserată la art.22.1 posibilitatea părților contractante de a modifica clauzele contractului „ în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele legitime comerciale ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii acestuia”, o atare posibilitate nu a fost prevăzută în documentația de atribuire, sens în care stau mențiunile din „ Fișa de date a achiziției „ (f.99-100, vol.II) potrivit cu care nu este permisă ajustarea prețului contractului.
În atare situație, fără teama de a greși se poate concluziona că entitatea auditată prin ajustarea/suplimentarea prețului contractului a acționat fără a avea acoperire în legislația specială ce guvernează materia achizițiilor publice, iar invocarea de către reclamantă a principiilor libertății contractuale și egalității de tratament nu se constituie într-un argument viabil spre a justifica perfectarea actului adițional, concluzie susținută nu doar de prevederile HG nr.925/2006, ci și de disp.art.8 alin. 3 din Legea nr.554/2004, care consacră regula potrivit cu care „ principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public”.
Instanța apreciază că în soluționarea contestației administrative, pârâta a reținut în mod corect – prin Încheierea nr.15/31.10.2013, că prin ajustarea/suplimentarea prețului contractului de achiziție publică au fost încălcate prevederile legislației speciale în materie, precum și disp.art.14 alin 3 din Legea nr.273/2006 („Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială), neimpunându-se înlăturarea măsurii stabilite în sarcina ordonatorului de credite, înscrisă la pct.II.2 din dispozitivul Deciziei nr.77/5.09.2013.
Contrar susținerilor reclamantei, au fost avute în vedere la soluționarea contestației administrative aspectele invocate privitoare la cuantumul sumelor reținute ca fiind plăți nelegale efectuate în considerarea contractului de achiziție publică, fiind valorificat punctul de vedere exprimat în Nota aprobată de Directorul Camerei de C. – cu luarea în considerare a notei nr.2053/23.10.2013 (care se constituie în documente interne, pentru care nu este consacrată obligativitatea comunicării). Prin încheierea nr.15/31.10.2013, supusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ s-a reținut faptul că urmare a documentelor suplimentare (facturi, OPHT, notă de renunțare) depuse de reclamantă, au fost recalculate sumele estimate ca și plăți nelegale reținute prin procesul verbal de constatare nr. 2661/31.07.2013 (256.775,06 lei), rezultând suma de 223.356,96 lei.
b) Cu referire la criticile privind modul de soluționare al contestației în referire la măsura înscrisă la pct.I.3 din dispozitivul Deciziei nr.77/2013 se va reține caracterul nefondat al acestora.
În mod judicios a reținut de echipa de audit – la pct.III.1.a4 din procesul verbal 2661/2013, abaterea de la legalitate constând în neeliberarea de către entitatea verificată a autorizației de foraje și excavări pentru prospecțiuni și exploatare și a autorizației de excavări pentru exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și orice alte exploatări, pentru . (fostă . care UAT Tortomanu a încheiat contractul de asociere în participațiune nr.5130/17.12.2009 (f. 134-141, vol. II), precum și consecințele economico financiare ale acestei abateri, respectiv necalcularea, neînregistrarea și neurmărirea impozitului și taxei pe clădiri și teren datorat.
Explicațiile date echipei de audit de reprezentantul legal al UAT Tortomanu, prin Nota de relații (f.165) „nu am cunoscut prevederile legale deoarece noi am considerat în HCL nr.49/16.12.2011 că aceasta se referă la taxa pentru autorizarea de foraje și excavări necesară studiilor geotehnice de prospecție” nu sunt apte să conducă echipa de audit la o altă concluzie decât la cea la care s-a oprit.
Instanța observă că perfectarea contractului de asociere în participațiune nu scutea . de obligația de a depune cererea pentru obținerea autorizației de foraj și excavații, pentru a cărei eliberare era datorată taxa prevăzută atât de art.267 (4) din Legea nr.571/2003, cât și de HCL Tortomanu nr.49/2011.
Explicațiile date echipei de audit de reprezentantul legal al UAT Tortomanu, prin Nota de relații (f.165) „nu am cunoscut prevederile legale deoarece noi am considerat în HCL nr.49/16.12.2011 că aceasta se referă la taxa pentru autorizarea de foraje și excavări necesară studiilor geotehnice de prospecție”
Contrar susținerilor reclamantei, Comisia investită cu soluționarea contestației administrative a concluzionat în mod corect în sensul că argumentele UAT Tortomanu nu pot fi primite, dat fiind că abaterile de la legalitate au fost corect reținute de echipa de audit (în raport de disp.art.266-267 Cod fiscal, de pct.134 din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003) și, prin urmare măsurile dispuse la pct.I.3 al Deciziei nr.77/5.09.2013 nu pot fi anulate.
Prin măsura dispusă „ stabilirea suprafeței afectate de operațiunile de excavare în vederea calculării taxei pentru autorizația de foraje și excavări pentru prospecțiuni și exploatare și a taxei pentru autorizația de excavări de carieră la .” nu au fost nesocotite mențiunile din adresa nr.VI/_/3.06.2013 (f. 63, vol.I), UAT Tortomanu urmând să aplice taxa la suprafața efectiv afectată de exploatare, astfel cum se menționează și în Nota – punct de vedere privind contestația formulată de UAT Tortomanu (f.13).
Nici referirile la vechimea carierei nu se constituie în motiv de neplată a taxei, concluzie asupra căreia în mod judicios s-a oprit Comisia investită cu soluționarea contestației administrative și pe care instanța și-o însușește, date fiind disp.art.134 pct.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
În egală măsură, se observă că prin constatările echipei de audit nu s-a făcut confuzie între taxele prev. de art.267 (4) din Legea nr.571/2003 – care se constituie în venituri aferente bugetului local/ și a căror neîncasare a condus la prejudicierea acestuia, și taxa anuală de exploatare stabilită prin Legea nr.85/2003 care reglementează venituri aferente bugetului de stat.
Obligația stabilită în sarcina ordonatorilor de credite, prin art.23 din Legea nr.273/2006 de a urmări „modul de realizare a veniturilor” a fost nesocotită de P. UAT Tortomanu, iar măsura înscrisă la pct.I.3 din decizie a fost dispusă în condiții de deplină legalitate.
Concluzionând, instanța reține ca fiind întemeiate apărările pârâtei – potrivit cu care Încheierea nr.15/2013 a fost emisă în considerarea caracterului legal și temeinic al măsurile stabilite în sarcina conducerii entității auditate prin pct.I.3 alin.4 și pct.II.2 din decizia nr.77/5.09.2013 a Camerei de C. C..
Pentru considerentele – de fapt și drept expuse, va fi respinsă ca nefondată acțiunea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea - formulată de reclamanții P. C. T., . L. T., toți cu sediul în comuna T., .. 32, județ C., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 22-24 și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. C., cu sediul în C., . Bis, județ C. - ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
red.jud.A. N. 13.11.2014
Tehnored.gref.A.N. 19.11.2014/ 7 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1650/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 496/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
