Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 60/212/2012*

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ_

Ședința publică din 17.06.2014

Completul constituit din:

Președinte: C. N.

Judecător: I. L. O. D.

Judecător: D. R. C.

Grefier: D. V. S.

Pe rol soluționarea recursurilor în contencios administrativ având ca obiect – contestație la executare, formulate de recurenții reclamanți T. D. și G. L., ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. N. BALCESCU, cu sediul în N. B., .. 26, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9517 pronunțată în data de 26.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată :

1.Cererea principală

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 3 ianuarie 2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul T. D. în contradictoriu cu intimatul PRIAMRUL C. N. B. a formulat contestație la executare împotriva executării silite declanșate în dosarul de executare silită nr.1112/2011 al B. B. I. solicitând instanței admiterea contestației la executare și anularea în parte a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.1112/2011 respectiv a procesului verbal nr.04/20.12.2011 de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul reducerii acestora, a onorariului executorului judecătoresc stabilit la plafonul maximal în cuantum de 2200 lei + TVA, dar și a onorariului de avocat stabilit la suma de 5000 lei, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivare, contestatorul a arătat că în data de 20.12.2011 executorul judecătoresc B. I. a întocmit și comunicat o somație în dosarul de executare silită nr.1112/2011, prin care i s-a solicitat să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal și, să procedeze la demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție, măsură dispusă prin procesul-verbal nr.1/31.03.2009, precum și la achitarea cheltuielilor de executare în cuantum de 7848,54 lei, fiindu-i comunicat odată cu somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.04/20.12.2011 prin care executorul judecătoresc și-a stabilit un onorariu de executare în cuantum de 2200 lei+TVA, care deși se încadrează în tabelul onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești reglementate prin OMJ nr.2550/2006, executorul și-a stabilit onorariul la limita maximă, onorariu exagerat, vădit disproporționat cu volumul de muncă prestat, gradul redus de dificultate al actului de executare efectuat, onorariul minimal pentru persoane fizice fiind stabilit la suma de 150 lei.

De asemenea în ceea ce privește executare onorariu avocațial, susține contestatorul că din totalul cheltuielilor de executare stabilite de B. B. I. prin procesul-verbal din 20.12.2011 în dosarul de executare nr. 1112/2011, pentru suma de 5000 lei care reprezintă onorariu avocațial aferent executării silite executorul nu a indicat în nici un mod dovezile în baza cărora a stabilit cheltuielile privind acest onorariu, executorul a avut în vedre doar factura nr.14/17.10.2011 emisă de apărătorul ales al creditorului, dar care nu era însoțită și de dovada avansării sau suportării efective a acestui onorariu avocațial de către creditorul urmăritor.

În drept au fost invocate disp.art.399 -404 Cod proc.civ, art.371⁷ alin.1 și 3 Cod proc.civ., precum și art.274 Cod proc.civ.

Contestația a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 187 lei și timbrul judiciar mobil de 3 lei.

La data de 27 ianuarie 2012 contestatorul a formulat cerere de completare (filele 50-52) a contestației la executare prin care a solicitat instanței anularea procesului-verbal nr.07/23.01.2012 act de executare întocmit în temeiul disp.art.388 și 580² Cod proc.civ. de executorul judecătoresc B. I. în dosarul de executare silită nr.1112/2011, precum și anularea în parte a actelor de executare în sensul cenzurării cheltuielilor de executare, respectiv și a onorariului de avocat în faza de executare, stabilit la suma de 5.000 lei.

În motivarea completării contestației la executare arată contestatorul că în la data de 03.01.2012 a formulat contestație la executare prin care a atacat o parte din actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc B. I. în dosarul de executare silită nr.1112/2011 prin care a criticat cuantumul cheltuielilor de executare solicitând cenzurarea acestora, susținând că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la limita maximă a onorariilor prevăzute de OMJ 2550/2006, iar în ceea ce privește onorariul avocatului a invocat faptul că nu s-a făcut dovada avansării acestuia de către creditor.

Prin cererea completatoare contestatorul a arătat că înțelege să solicite instanței cenzurarea onorariului de avocat din faza executării silite stabilit la suma de 5000 lei, întrucât cuantumul acestuia este vădit disproporționat față de gradul redus de dificultate al actelor întocmite, dar și față de volumul redus de muncă prestat de avocat.

Mai arată contestatorul în cererea completatoare că la data de 23.01.2013, urmare somației nr.5 din 20.12.2012 ca act începător de executare, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal nr.7 prin care se constată că nu și-ar fi îndeplinit obligația dispusă în titlul executoriu, însă susține că situația de fapt nu corespunde cu cea din titlul executoriu în condițiile în care construcțiile pentru care nu deține autorizație de construcție sunt situate pe ..32, iar măsura de demolare dispusă prin titlul executoriu are în vedre demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construcțiile situate pe ..36 (o altă construcție decât cea vizată de executarea silită).

Susține contestatorul că din mențiunile cuprinse în procesul verbal rezultă nu s-a opus la demolarea construcției situate pe ..36 compusă din 2 ziduri în formă de L, cu o lungime de 4 metri fiecare, în înălțime de aproape 3 metri, cu acoperiș ușor, însă din discuțiile purtate cu executorul judecătoresc i s-a solicitat demolarea construcțiilor aflate pe ..32, care au fost confundate cu cele de pe ..36, așa cum se precizează în titlul executoriu, respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.1/31.03.2009 întocmit de creditorul urmăritor.

Apreciază contestatorul că numai prin efectuarea unei expertize judiciare tehnico-imobiliare se poate stabili cu certitudine unde sunt amplasate construcțiile efectuate fără autorizație a căror demolare s-a dispus prin titlul executoriu, respectiv care construcțiile pentru care nu există titlu executoriu.

A atașat la cererea completatoare, în copie, procesul verbal nr.07/23.01.2012 întocmit de executorul judecătoresc B. I. în dosarul d executare silită nr.1112/2011, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1833/04.08.2005 la BNPA Doinița și D. C.. (filel 53-55).

La termenul de judecată din data de 30.01.2012, intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. (filele 58-60)

În motivare, intimatul arată că susținerile contestatorului potrivit cărora onorariul avocatului în faza executării silite s-ar fi făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale exclusive în baza facturii nr.14/17.10.2010, nu sunt reale, întrucât la stabilirea în cuprinsul procesului verbal nr.04/20.12.2011 a cheltuelilor de executare s-a avut în vedere și extrasul de cont emis de Reiffeisen Bank care confirmă faptul că la data de 25.10.2011 intimatul creditor a avansat sumele cuprinse în factura nr.14/2011.

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc acesta a procedat la stabilirea onorariului prin raportare la nivelul maxim reglementat de OMH nr.2550/2006, astfel că nu pot fi primate aprecierile contestatorului vizând așa zisa disproporție între cuantumul acestui onorariu și conținutul și volumul muncii prestate, în condițiile în care pentru punerea în executare a titului executoriu ce privește o obligație de a demola construcțiile va implica numeroase deplasări pe teren, dat fiind și refuzul contestatorului de a-și executa voluntar această obligație.

În drept au fost invocate disp.art.115/188 Cod proc.civ, iar în susținere au fost atașate la întâmpinare, în copie, extrasul de cont emis de Reiffeisen Bank și factura fiscală nr.14/17.10.2010.

La termenul de judecată din data de 26.03.2013, intimata a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a solicitat respingerea contestației așa cum a fost completată ca nefondată. (fila 69-72).

Apreciază intimatul că susținerile contestatorului potrivit cărora în mod nelegal se tinde la demolarea altor construcții decât cele reținute în cuprinsul titlului executoriu sunt lipsite de orice fundament probator, în încercarea de a argumenta apărarea contestatorul a înțeles a se prevala de o situație juridică a celor 2 imobile alăturate – cel situat în ..36 și cel situat în ..32 - care nu mai este de actualitate.

Susține intimatul că în cursul anului 2006 contestatorul a inițiat procedura de comasare a trei imobile situate alăturat, între acestea incluzându-se și imobilele situate în localitatea N. B., ..36 și în ..32, noului imobil astfel rezultat în ura comasării loturilor având numerele cadastrale 793/1, 677 și 846 fiindu-i atribuit un număr cadastral unic, respectiv 847. Conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit în aprilie 2006, noul imobil rezultat urmare a comasării având număr cadastral 847 este situat în localitatea N. B., ..36, și având în vedere că nu s-a procedat la dezmembrarea celor 3 loturi comasate nu prezintă nicio importanță faptul că imobilul –construcție care se urmărește a fi demolat pe calea executării silite era sau nu situat în trecut, în aria de delimitare a imobilului cu numărul cadastral 677 situat în ..32 câtă vreme, în prezent aceste construcții, edificate fără autorizație de construire sunt în mod evident, situate în ..36.

A anexat la întâmpinarea la cererea completatoare copia planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit în aprilie 2006. (fila 73).

Din oficiu, în baza art.402 alin.1 Cod proc.civ. instanța a dispus atașarea dosarului de executare silită nr.1112/2011 al B. B. I..

2. Cererea conexă.

Prin cererea de chemare în judecată promovată la data de 01 februarie 2012 de numita T. V. și însușită de contestatoarea G. L. și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, contestatoarea G. L. în contradictoriu cu intimatul PRIAMRUL C. N. B. a formulat contestație la executare împotriva executării silite declanșate în dosarul de executare silită nr.1112/2011 al B. B. I. solicitând instanței admiterea contestației la executare și anularea procesului-verbal nr.07/23.01.2012 act de executare întocmit în temeiul disp.art.388 și 580² Cod proc.civ. de executorul judecătoresc B. I., precum și a actelor subsecvente, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare în temeiul dispozițiilor art.403 alin.1 Cod proc.civ., cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivare în fapt a contestației,se arată că în data de 20.12.2011 executorul judecătoresc B. I. a întocmit și comunicat numitului T. D. - soțul contestatoarei inițiale T. V. și tatăl contestatoarei G. L. - o somație în dosarul de executare silită nr.1112/2011, prin care i s-a solicitat să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal și, să procedeze la demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construcție, care vizează strict demolarea construcțiilor situate pe ..36, măsură dispusă prin procesul-verbal nr.1/31.03.2009, precum și la achitarea cheltuielilor de executare în cuantum de 7848,54 lei.

Susține contestatoare inițială T. V. că executorul judecătoresc a pus în executare un titlu executoriu care vizează strict demolarea construcțiilor situate pe ..36, dar a solicitat verbal în data de 23.01.2012 demolarea de către debitor a construcțiilor care sunt situate în realitate pe ..32, imobil pentru care nu deține titlu executoriu, constatându-se la fața locului la data de 23.01.2012 că situația de fapt nu corespunde cu cea din titlul executoriu în condițiile în care deși construcțiile pentru care nu dețin autorizație de construcție și pentru care s-a solicitat demolarea sunt situate pe ..32, bunul imobil se află în patrimoniul codevălmaș al familiei T., iar titlul executoriu se referă exclusiv la soțul său T. D. în calitatea acestuia de debitor urmărit silit, iar nu și la persoana sa - contestatoarea inițială T. V..

Se mai arată că numai prin efectuarea unei expertize judiciare tehnico-imobiliare se poate stabili cu certitudine unde sunt amplasate construcțiile efectuate fără autorizație a căror demolare s-a dispus prin titlul executoriu, respectiv care construcțiile pentru care nu există titlu executoriu.

Astfel având în vedere că în materia executării silite numai bunurile debitorului pot fi executată, iar prin încheierea de încuviințare a executării silite cererea a fost admisă în contradictoriu cu debitorul T. D. în calitate de debitor al creditorului urmăritor, drept urmare condiția calității de debitor nu este îndeplinită în privința sa.

Privitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare susține contestatoarea că desăvârșirea actelor de executare ar avea drept consecință demolarea imobilului a cărei coproprietară în regim de codevălmășie este, fiind de natură să vateme în mod grav drepturile sale, mai ales în condițiile în care nu are calitate de debitor față de creditorul urmăritor.

În drept au fost invocate disp.art.371³ alin.3, art.372, art.399 - 404, art.403 alin.1, art.493 alin.1, art.274 Cod proc.civ. și 353 Cod civil

Contestația a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 204 lei și timbrul judiciar mobil de 3,5 lei.

La termenul de judecată din data de 27.02.2012 contestatoarea a precizat faptul că a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului către un terț și a solicitat instanței să ia act de transferul de calitate procesual activă în persoana dobânditorului solicitând introducerea în cauză în calitate de contestator a numitei G. L.. A atașat în susținere copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 168/02.02.2012 la BNP Stamule D., plan releu locuința C1, plan de amplasament a corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate, încadrare în zonă, extras de carte funciară pentru informare, încheierea nr.8035/03.02._ emisă de OCPI C.

La data de 19.03.2013 intimatul a formulat întâmpinare față de contestația la executare promovată de contestatoarea T. V. și însușită de contestatoarea G. L. prin care a pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesual active a contestatoarei, precum și excepția lipsei de interese în promovarea cererii.

Susține intimatul că, motivând în fapt cererea, contestatoarea se legitimează procesual activ în calitate de terță persoană vătămată în drepturi, prin invocarea calității de titular a dreptului de proprietate asupra imobilului din ..32, unde se urmărește demolarea unei construcții pentru care nu există titlu executoriu.

Recunoaște chiar intimatul că în cadrul executării silite contestatoare nu are calitate de debitor, dar executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr.112/2011 al B. B. ionică nu vatămă nici un drept al contestatoarei, întrucât aceasta nu este titulara vreunui drept asupra construcțiilor ce urmează a fi demolate, cu atât mai puțin a dreptului de proprietate, imobilele construite fără autorizație de construire nu sunt deținute în patrimoniul nimănui, nici în acela al contestatoarei și nici în cel al debitorului T. D., astfel că aceasta nu este în măsură să promoveze contestație la executare împotriva actelor de executare care nu privesc persoana sa sau drepturi aflate în patrimoniul său, fiind evident că nu are calitate procesual activă în cauză.

Cu privire la excepția lipsei de interes se reiterează faptul că aceasta nu este titulara vreunui drept asupra construcțiilor ce urmează a fi demolate, neputând așadar și-și justifice interesul din perspectiva unei așa zise apărări a dreptului său, eventuala nelegalitate a actelor de executare putând fi criticată exclusiv de debitorul T. D..

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, pentru același considerent expus anterior, în sensul că nu se tinde la demolarea unei construcții aflate în patrimoniul contestatoarei ci a unor construcții edificate fără autorizație de construire nu sunt deținute în patrimoniul nimănui, cu atât mai puțin al contestatoarei.

De asemenea, la același termen de judecată contestatoarea prin reprezentant convențional avocat a invocat excepția de conexitate între această cauză și cea care face obiectul cererii principale (_ ).

Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2012 instanța a admis excepția de conexitate și a dispus reunirea cauzelor, cauza urmând a fi soluționată în continuare în cadrul dosarul mai vechi respectiv dosarul nr._ ce face obiectul cererii principale.

Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2012 în baza art.137 alin.2 Cod proc.civ instanța a dispus unirea excepției lipsa calității procesual active a contestatoarei, precum și excepția lipsei de interese în promovarea cererii cu fondul cauzei.

A fost încuviințată pentru ambele părți, proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar pentru contestator și proba cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiective: identificarea construcțiilor pentru care s-a dispus măsura demolării ce fac obiectul procesului verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 1/31.03.2009 emis de P. comunei N. B., urmând a se determina dacă sunt situate la adresa din .. 32 sau la adresa din .. 36 – din .. C.; să se determine, în baza înscrisurilor provenite de la OCPI C., dacă cele două imobile situate la adresele din .. 32 și din .. 36 – din .. C. – figurează în prezent comasate sub forma unui imobil nou ce poartă un nr. cadastral unic, sau dacă figurează ca imobile distincte cu numere cadastrale distincte.

La solicitarea instanței OCPI C. a comunicat faptul că în evidența computerizată a OCPI C., imobilul situat în loc.N. B., ..32 are alocat număr cadastral vechi 846 și număr cadastral vechi 677, iar imobilul situat în . dezmembrat în 2 loturi și are alocat pentru lotul 1 nr. cadastral vechi_ și lot 2 număr cadastral vechi_. S-a mai menționat în cuprinsul acestei adrese că documentația cadastrală întocmită pentru alipirea numerelor 793/1+ 677 + 846 a primit un nou număr cadastral 847 care nu s-a folosit până în prezent.

Au anexat la adresă extrasele de carte funciară pentru informare din care rezultă situația juridică a imobilelor.

În raport de datele furnizate de OCPI C. și de motivele contestației la executare invocate atât în cererea principală cât și în cererea conexă, la termenul de judecată din data de 30.07.2012, intimatul prin reprezentant convențional avocat a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedre că titlul executoriu este reprezentat de o sentință judecătorească și că potrivit art.399 alin.2 Cod proc.civ. nu se pot formula apărări de fond împotriva acestuia.

Prin încheierea de ședință din data de 06.08.2012 instanța a respins excepția inadmisibilității formulării contestației la executare pentru considerentele reținute în cuprinsul încheierii de la acea dată.

A fost efectuat și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expert C. M. (filele 171-179) și răspunsul la obiecțiuni (f.192-193).

Contestatorul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost respinse de instanța de judecată prin încheierea din data de 15.04.2013 pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii de la acea dată și ținându-se seama și de soluția Tribunalului C. care s-a pronunțat asupra legalității autorizației de construire.

Prin Sentința civilă 9517/26.06.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesual active a contestatoarei G. L., a lipsei de interes, respectiv respingerea contestațiilor formulate prin cererea principală, respectiv cererea conexă.

Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță următoarele:

1.Asupra excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei, a fost reținut că legitimarea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane, puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere. Excepția lipsei calității active este o excepție de fond cu caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu. De asemenea, în caz de admitere, excepția lipsei calității active are ca efect respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate activă, făcând de prisos judecata pe fond a cauzei, astfel că, în conformitate cu art.137 Cod proc. civ., analiza ei se impune a fi făcută cu prioritate.

Nu i se poate nega contestatoarei dreptul de acces liber la justiție, în deplin acord cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 C.E.D.O. apreciază instanța, iar calitatea procesuală activă a contestatoarei este dată, în primul rând, de prevederile art.399 alin.1 Cod proc civ. potrivit căruia „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se paote face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

Contestatoarea T. V. a cărei calitate procesuală activă a fost preluată de contestatoarea G. L., dobânditoarea în proprietate a imobilului situat în . localitatea N. B. are calitate procesual activă, apreciază instanța raportat la condiția interesului, deoarece aceasta justifică un interes, rezultat din posesia imobilului.

Față de dispoziția legală sus-citată, instanța a reținut că, contestatoarea G. L. are calitate procesuală activă, deoarece a dovedit interesul său la promovarea acțiunii.

2.Asupra excepției lipsei de interes a acțiunii promovate de contestatoare, a reținut instanța că și această excepție este, o excepție de fond, absolută și peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art.137 Cod proc. civilă, instanța are obligația să se pronunțe cu prioritate și asupra acesteia.

Așa fiind, a reținut instanța că, interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar în cvasitotalitatea doctrinei, s-a statuat că, condițiile pe care interesul trebuie să le îndeplinească, sunt acelea de a fi legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual (să existe la momentul la care a fost formulată cererea), direct și personal (să aparțină celui care a formulat cererea).

Față de precizările sus-expuse, a reținut prima instanță, intimatul P. C. N. B. a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei în formularea acțiunii, arătând că, acesta nu justifică un interes legitim, personal și direct.

Așadar, cel care este terț față de executarea silită, poate formula contestație asupra oricărui act de executare, sau contestație la titlu în temeiul art. 399 Cod proc. civilă., cu condiția să dovedească un interes și o vătămare prin actul de executare, susținând că asupra construcțiilor edificate fără autorizație de construire nu se poate invoca un drept de proprietate, întrucât ele nu se află în patrimoniul nimănui.

Concluzia care se impune, apreciază instanța, este aceea că, terțul poate promova o contestație la executare, atunci când, sunt elemente ce se cer a fi lămurite și când, actele de executare aduc atingere unor drepturi, sau interese legitime ale terțului, aspecte ce se coroborează cu dispozițiile art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, orice persoană care se consideră vătămată are posibilitatea de a cere instanței ca drepturile sale să fie recunoscute.

Prin urmare, a apreciat instanța de fond că, terțul nu poate să invoce, pe calea contestației la executare, neregularități execuționale, care nu-i produc lui nicio vătămare, dar sunt de natură să-l prejudicieze pe debitor, terții au însă, la îndemână și calea unei acțiuni principale în revendicare sau calea unei acțiuni posesorii, în situația în care, invocă un drept de proprietate asupra bunurilor urmărite, sau exercită posesia asupra acestora, în condițiile art.1846 și art.1847 Cod civil.

Așadar, terțul care promovează o contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare, deoarece se aduce atingere unor drepturi sau interese legitime ale sale, justifică întotdeauna un drept, însă aceasta se analizează ca interes - condiție a promovării oricărei acțiuni în justiție, iar în cauză, contestatorul a solicitat în cadrul contestației la executare, stabilirea faptului că imobilul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare de la familia T. nu este același cu cel față de care s-a dispus măsura desființării/demolării.

Analizând cererea formulată, instanța reține că, în cauză, interesul juridic în promovarea acțiunii există, deoarece, atâta timp cât, contestatoarea apreciază că, este titulara unui drept de proprietate în ceea ce privește imobilul supus demolării, pentru aceste motive, excepția lipsei de interes va fi respinsă, ca neîntemeiată.

3.Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Cererea principală completată:

În temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în dosarul nr._/212/2009 îndreptată prin încheierea nr.10/RCA/16.11.2011 pronunțată de Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în același dosar, s-a început executarea silită împotriva contestatorului T. D., în cadrul dosarului de executare nr.1112/2011 al B. B. I..

Începerea executării a fost încuviințată de Judecătoria C., prin încheierea nr._/14.10.2011.

Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr.02/14.12.2011 întocmit în dosarul de executare silită nr.1112/2011 s-au stabilit în sarcina debitorului cheltuieli de executare în cuantum total de 7818,84 lei.

În cadrul acestui dosar de executare a fost emisă la data de 14.12.2011 somația nr.03/14.12.2011 către contestatorul debitor T. D. pentru a se conforma dispozițiilor titlului executoriu în sensul de a proceda la demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construire dispusă prin procesul - verbal nr.01/31.03.2009 și la achitarea cheltuielilor de executare în sumă de 7.818,84 lei, acestea din urmă stabilite conform procesului verbal întocmit la data de 02/14.12.2011 care constituie titlu executoriu.

Conform procesului verbal nr.02 întocmit la data de 14.12.2011 în dosarul de executare silită nr.1112/2011 al B. B. I., instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc stabilit în este în cuantum de 2.728 lei inclusiv TVA, iar onorariul de avocat aferent executării silite este de 5.000 lei.

Contestatorul T. D. a solicitat anularea în parte a formelor de executare în ceea ce privește onorariul de avocat aferent executării silite în valoare 5.000 lei, precum și în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 2.728 lei (2200 lei + TVA aferent).

Inițial, prin acțiunea introductivă de instanță critica contestatorului viza faptul că intimatul - creditor nu a făcut dovada avansării cheltuielilor reprezentate de onorariul avocatului în faza executării silite, pentru ca în cererea completatoare să critice numai cuantumul acestui onorariu de 5000 lei considerat exagerat, vădit disproporționat față de gradul redus de dificultate al actelor întocmite, dar și față de volumul redus de muncă prestat de avocat.

Conform dispozițiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul in care creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligatiei stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntară.

Totodată, dispozițiile art. 371 ind. 1 alin.3 C.pr. civ. prevăd că executarea silită are loc in oricare dintre formele prevăzute de lege pană la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare.

În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat, reține prima instanță faptul că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C. proc.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici în funcție de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Acest text este aplicabil și în faza executării silite, având în vedere că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielilor de executare, astfel cum sunt individualizate în procesul verbal de către organul de executare, însă nu poate lipsi debitorul de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a modului de calcul a acestora.

Onorariul dintre avocat și intimatul – creditor a fost stabilit de comun acord, în baza contractului de asistență juridică încheiat între avocat și intimată.

Obligația principală cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în dosarul nr._/212/2009 îndreptată prin încheierea nr.10/RCA/16.11.2011 pronunțată de Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în același dosar, reține prima instanță, constă în obligația de a face reținută în sarcina debitorului contestator de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire dispusă prin procesul verbal nr.01/31.03.2009, iar onorariul de avocat în faza de executare silită a fost de 5.000 lei.

De la pronunțarea hotărârii definitive și irevocabile și până la demararea procedurii executării silite, a reținut instanța, apărătorul a efectuat toate activitățile necesare pentru legalizarea celor trei hotărâri judecătorești, urmate de investirea cu formulă executorie, respectiv sesizarea executorului judecătoresc, a formulat cereri în vederea urgentării executării silite și a conlucrat cu executorul judecătoresc pentru efectuarea executării silite în condiții de legalitate și pentru realizarea drepturilor stabilite prin titlul executoriu, asistarea pe tot parcursul fazei de executare silită în condiții de legalitate și pentru realizarea drepturilor stabilite prin titlul executoriu, asistarea pe tot parcursul fazei de executare.

De asemenea, se reține împrejurarea că intimata a încheiat contractul de asistență juridică cu avocatul din prezenta cauză se datorează culpei debitorului contestatorul care nu și-a executat de bună voie obligațiile stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în dosarul nr._/212/2009 îndreptată prin încheierea nr.10/RCA/16.11.2011 pronunțată de Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în același dosar.

Pe de altă parte, reține prima instanță, actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că acesta, deși cunoștea despre obligația stabilită de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu și nu și-a executat de bună-voie obligația, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că onorariul de avocat de 5.000 lei este proporțional cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocatul intimatului - creditor în faza executării silite.

În ceea ce privește motivul invocat de contestator privind onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect obligație de a face, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ.

Instanța a constatat că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, prin care s-a stabilit, pentru executarea silită directă (ca în speță) un onorariu maxim de 2.200 lei (la care s-a adăugat TVA aferent), în cazul unui debitor persoană fizică.

Apreciază instanța că nu se poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul executorului judecătoresc, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatorul, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.

Totodată, instanța reține că, potrivit art.37 alin.3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.

Cererea conexă:

Prin sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în dosarul nr._/212/2009 îndreptată prin încheierea nr.10/RCA/16.11.2011 pronunțată de Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în același dosar, a fost admisă plângerea formulată de petentul T. D. în contradictoriu cu intimatul P. C. N. B. și s-a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal nr.1 din 31.03._ de la 15.000 lei la 1000 lei, cu menținerea măsurii de demolare a lucrărilor efectuate fără autorizație de construire dispusă prin procesul verbal nr.1 din 31.03._.

Pentru a pronunța aceasta soluție, conform procesului verbal nr.1 din 31.03._ s-a reținut că petenul a executat lucrări de extindere și amenajări exterioare la spațiul comercial P+1, restaurant și casă de locuit.

În considerentele deciziei de modificare s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că petentul a efectuat lucrări de extindere și amenajări exterioare la spațiul comercial P+1 deja autorizat, petentul recunoscând că a executat o terasă acoperită din elemente ușoare, demontabile și un zid de circa 5 metri lungime.

Așa cum s-a reținut mai sus – motivarea soluției asupra cererii principale – la solicitarea intimatului – creditor B. B. I. a inițiat procedura de executare silită a titlului executoriu menționat.

La data de 01.02.2012 contestatoarea T. V. a formulat contestație la executate împotriva procesului verbal nr.07/23.01.2013 întocmit de B. B. I., critica principală a acesteia vizând pe de o parte faptul că se execută un bun aflat în proprietate comună devălmașă aceasta având calitate de terță persoană vătămată în drepturi care nu are calitate de debitor urmărit în dosarul de executare silită, iar pe de altă parte că se tinde la demolarea unei construcții care nu se află pe ..36 ci pe ..32, și pentru care nu există titlu executoriu, titlu executoriu care se referă exclusiv la construcțiile situate pe . nr.36. Aceste motive de nelegalitate a actelor de executare au fost reiterate de contestatoarea G. L. după transmiterea calității procesual active către aceasta.

La data de 02.02.2012, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.168/02.02.2012 la BNP Stamule D., soții T., contestatorul T. D. din cererea principală și contestatoarea din cererea conexă T. V. – în calitate de vânzători - au transmis către numita Gherorghiu L. – în calitate de cumpărător - dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei N. B., ..32 compus din teren în suprafață de 390,50 m.p. din acte (393 m.p. din măsurători) și construcțiile C1-locuință, compusă din 2 camere și dependințe în suprafață construită la sol de 76,00 m.p. conform măsurătorilor cadastrale, identificată cu număr cadastral 677-C1 și C2-magazie (extratabulară) în suprafață construită la sol de 9,00 m.p. conform măsurătorilor cadastrale, ambele construcții având o suprafață totală construită la sol de 85,00 m.p.

Contestatoarea a invocat în primul motiv, lipsa calității de debitor în acțiunea de sistare si demolare lucrări, cu motivarea ca în calitate de titular al dreptului de proprietate al imobilului în cauza titlul executoriu nu-i este opozabil, acesta fiindu-i opozabil exclusiv contestatorului T. D..

Instanța reține că numitul T. D. a edificat fără a deține autorizație de construcție lucrări de extindere și amenajări exterioare la spațiul comercial P+1, restaurant și casă de locuit, situat în localitatea N. B., pe ..36, împreună cu soția sa – contestatoarea inițială din cererea conexă pe un teren proprietatea, fiind sancționat contravențional si dispunându-se, în același timp, măsura desființării lucrării.

Cum nu a respectat obligația impusa printr-un act administrativ rămas irevocabil, intimatul creditor a inițiat procedura de executare silită somând pe contestatorul T. D. să demoleze construcțiile executate fără autorizație de construire. Este adevărat că executarea nu se poate porni decât în baza unui titlu executoriu (art. 372 C. pr. civ.), iar creditorii personali nu pot urmări bunul comun decât după partajarea sa (art. 493 C. pr. civ.), însă este știut că, pentru obținerea sau recunoașterea drepturilor proprii, partea nu se poate folosi de incorectitudinea sa, potrivit principiului de drept civil nemo auditur propriam turpitudinem allegans, ce urmează a fi reținut de către instanța ca fiind aplicabil în cauză.

Potrivit art.35 alin.1 din Codul familiei, soții administrează si folosesc împreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Activitatea de sistare si demolare lucrări impusa pe cale administrativa în baza unui proces-verbal de contravenție, rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziție în sensul art.35 alin.2 teza a II-a din Codul familiei, pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț. Astfel că nu se poate reține ca motiv de nelegalitate a executării silite susținerea contestatoarei inițiale – T. V. - că ceea ce se execută silit este un bun devălmaș.

Cu privire la primul motivul de nelegalitate a executării silite invocat susținerea contestației potrivit căruia imobilul asupra căruia se efectuează executarea silită prin demolare a fi situat pe un alt teren decât cel avut în vedre în cuprinsul procesului verbal contravențional constituie o apărare ce ar fi putut fi invocată exclusiv pe calea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.01/31.03.2009 emis de intimatul P. C. N. B. pe care contestatorul T. D. a înțeles a o promova împotriva procesului verbal menționat.

Mai mult chiar prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. C. se reține faptul că „construcțiile proprietatea reclamanților pentru care s-a dispus măsura demolării ce face obiectul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.01/31.03.2009 emis de intimatul P. C. N. B. sunt gardul edificat din zidărie în lungime de cca 5 metri liniari aflat în cadrul imobilului situat în comuna N. B. ..36 intabulat cu nr. cadastral_ înscris în cartea funciară nr._ a UAT N. B. și spațiul cu destinația actuală de depozitare în suprafață construită de 187,90 m.p. poziționat în cadrul imobilului situat în ..32 intabulat cu nr. cadastral 677, înscris în cartea funciară nr._ a UAT N. B..

Astfel apărarea vizând eventuala identificare eronată a amplasamentului construcției edificate fără autorizație de construire ar fi putut fi invocată pe calea plângerii contravenționale, atâta vreme cât contestatorul era proprietarul ambelor imobile, respectiv a celui situat pe ..36 și a celui situat pe ..32.

Invocând aceste motive de nelegalitate a executării silite se tinde la reformarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și la infirmarea temeiniciei procesului verbal contravențional aspect care a fost deja dezlegat urmare soluționării irevocabile a dosarului nr._/212/2009, intrând astfel în puterea lucrului judecat, prin interpretarea per a contrario a disp. art. 399 alin. (3) C. pr. civ., instanța apreciază că analizarea lor ar încălca situația de fapt și de drept stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanțele judecătorești în litigiile anterior purtate între părți menționate anterior, astfel încât nu va mai fi supusă unei noi examinări judecătorești.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de contestatoarea G. L., respectiv că nu are calitatea de debitor urmărit, instanța constată că și acest motiv este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Principiul relativității efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit căreia un act juridic civil produce efecte numai față de autorii sau autorul actului, el neputând să profite ori să dăuneze altor persoane, conținutul acestui principiu fiind fidel exprimat în adagiul latin res inter alios acta, alis neque noccere, neque prodesse potest.

Prin parte se înțelege evident persoana care încheie actul juridic civil, fie personal, fie prin reprezentare, și în patrimoniul ori persoana căreia se produc efectele actului, întrucât a exprimat un interes personal în acel act. Sunt, însă, anumite categorii de persoane - așa-numiții avânzi-cauză – care, deși nu au participat la încheierea actului, suportă efectele acestuia, datorită legăturii juridice pe care o au cu părțile actului.

Există trei categorii de avânzi cauză: succesorii universali și succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari.

În speță, însă, interesează succesorii cu titlu particular, și care sunt acele persoane care dobândesc un anumit drept, privit ut singuli, adică individual, precum cumpărătorul, donatarul, legatarul cu titlu particular, etc.

În ceea ce privește susținerea Contestatoarei G. L. cum că sentința civilă nr._/20.10.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.702/RCA/13.04.2011 a Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în dosarul nr._/212/2009 îndreptată prin încheierea nr.10/RCA/16.11.2011 pronunțată de Tribunalului C. – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal în același dosar nu îi este opozabilă, chiar dacă strict formal această susținere ar apărea întemeiată, instanța reține că aceasta are calitatea de având cauză cu titlu particular, preluând imobilul cu toate viciile acestuia, iar lipsa sa de diligență sau culpa pârâtelor vânzătoare de a-i aduce la cunoștință despre existența cauzei nu este de natură a înlătura obligativitatea tuturor persoanelor de a respecta o hotărâre judecătorească.

De altfel este greu de crezut faptul că – având în vedere relațiile de rudenie apropiate (părinți-fiică) dintre părți și faptul că vânzarea mobilului a fost efectuată a doua zi după sesizarea instanței de judecată cu contestația la executare formulată de T. V. – dobânditoarea imobilului situat în . a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv obligația de demolare a construcțiilor edificate fără autorizație de construire.

În cazul de față, se reține de către instanță că contestatoarea are calitatea de având cauză raportat la sentința civilă care constituie titlu executoriu, întrucât, urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorii - soții T., aceasta a preluat imobilul cu toate viciile legale ale acestuia.

Se reține astfel că la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare în temeiul căruia contestatoarea G. a devenit proprietara asupra terenului pe care au fost edificate, fără autorizație, o parte din construcțiile ce se impun a fi demolate, acesteia i s-au transmis și sarcinile inclusiv cea vizând demolarea imobilului, stabilită în sarcina vânzătorului – T. D..

Nereale sunt și susținerile potrivit cărora imobilul înstrăinat a fost intabulat ulterior perfectării contractului de vânzare cumpărare, întrucât din analizarea prin comparație a extrasului de carte funciară cu privire la construcțiile intabulate și pentru care există autorizație de construire și concluziile raportului de expertiză prin care au fost identificare construcțiile față de care prin procesul verbal de contravenție s-a luat măsura demolării, construcții ridicate fără autorizație de construire și pentru care, nu s-a făcut dovada intabulării, dat fiind faptul că intabularea unui imobil construcție este posibilă exclusiv în condițiile prezentării unei astfel de autorizații, considerându-se că nu a existat niciodată, astfel că nici beneficiarul, și niciun eventual subdobânditor, nu pot susține că au ridicat construcția în baza unei autorizații de construcție valabile, fiind deci irelevant momentul la care a fost introdusă acțiunea ori la care s-a pronunțat hotărârea, ori stadiul lucrării la data la care s-a făcut vânzarea.

În egală măsură reține instanța că nu pot fi primite nici apărările contestatoare potrivit căreia urmărirea silită tinde la demolarea unei construcții aflate în patrimoniul sau căci această construcție a fost edificată fără autorizație de construire, nu se află în patrimoniul nimănui, cu atât mai puțin al contestatoarei G., întrucât ceea ce s-a intabulat urmare a perfectării contractului anterior menționat sunt construcții existente prealabil edificării celei litigioase, respectiv o casă și anexele acesteia, situate pe ..32, astfel că deși se suține că în mod nelegal urmărirea silită vizează demolarea unui imobil care la data declanșării executării silite se afla în patrimoniul codevălmaș al vânzătorilor din coroborarea probelor administrate în cauză aceasta nu a dovedit existența vreunui titlu asupra imobilului ce se urmărește a fi demolat.

Această construcție este și rămâne un imobil edificat abuziv, cu nesocotirea dispozițiilor legale incidente în această materie – sancțiunea în aceste condiții fiind tocmai imposibilitatea constructorului de rea credință de a-și constitui vreun drept asupra imobilului, căreia îi este eferentă și obligația de a demola, nefiind deținut în patrimoniul nimănui, nici în cel al contestatoarei G. L. și nici în cel al vânzătorilor – soții T. D. și V..

Hotarârea judecatoreasca irevocabila se impune ca un adevar irefragabil nu numai în virtutea prezumtiei legale de adevar, ci si în vederea realizarii unui principiu de ordine publica ce confera autoritate organelor de justitie si în conformitate cu care se permite ca ulterior recunoasterii sau tagaduirii unui raport juridic, printr-o hotarâre judecatoreasca ramasa în vigoare, sa se porneasca un nou proces, care ar putea sa rastoarne ce s-a stabilit anterior.

Nu este îngaduit asadar, ca procesul odata terminat, aceeasi cauza sa revina în fata justitiei caci acest lucru ar putea duce la pronuntarea de hotarâri contradictorii, ceea ce ar fi daunator intereselor partilor, creând o permanenta stare de nesiguranta si ar contraveni principiului securitatii raporturilor juridice civile.

Din aceleași considerente, având în vedere că contestatorii nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra lucrărilor de extindere și amenajări exterioare la spațiul comercial P+1, restaurant și casă de locuit efectuate fără a deține autorizație de construire, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor legale interne privind protecția și garantarea proprietății și nici prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Chiar dacă s-ar retine că contestatorii ar fi fost cei care au edificat construcția, ținând cont că această edificare a fost făcută cu eludarea legislației privind autorizarea lucrărilor de construire, nu se poate reține că aceștia au dobândit un drept de proprietate asupra imobilului construit în astfel de condiții, neavând deci un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție; în aceste condiții, contestatorii ar putea invoca cel mult un drept de proprietate asupra materialelor incorporate in edificiu, construcția neavând o existență recunoscută din punct de vedere juridic, apt a atrage protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii T. D. și Ghorghe L., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția I Civilă la data de 07.11.2013

În motivare, recurentul T. D. a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că onorariul de avocat în faza de executare ar fi fost determinat proporțional cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de apărătorul intimatului creditor și a omis cu desăvârșire să analizeze și să se pronunțe asupra motivului de nelegalitate care viza greșita includere a onorariului avocațial, prin neindicarea în cuprinsul procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a dovezilor în baza cărora executorul a stabilit cheltuielile privind onorariul de avocat în faza de executare, dovezi care ar fi trebuit prezentate de partea interesată. O altă critică a vizat, de asemenea, greșita concluzie a primei instanțe în sensul că nu poate interveni în micșorarea cuantumului onorariului executorului judecătoresc, ce a fost stabilit în mod vădit disproporționat față de gradul redus de dificultate al actelor de executare îndeplinite și volumul de muncă prestat de executor.

Recurenta G. L. a formulat critici din perspectiva greșitei stabiliri de către prima instanță a împrejurării că ceea ce se execută nu este un bun codevălmaș. Titlul executoriu vizează strict demolarea construcțiilor situate pe ..36 și se referă exclusiv la T. D., nu și la T. V., a cărei calitate procesuală activă a fost preluată de G. L., față de care creditorul nu deține un titlu executoriu. În mod greșit a apreciat instanța că motivul de nelegalitate privind greșita identificare a imobilului, cu privire la care se efectuează executarea silită prin demolare, era o apărare ce trebuia invocată exclusiv pe calea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție, în condițiile în care la acel moment nu se putea cunoaște în mod efectiv ce urmează a se demola.

Pe de altă parte, controlul fiind dispus la imobilul din N. B., ..36, și sancțiunea contravențională complementară a demolării nu poate viza decît acest imobil, și nu pe cel din ..32. Expertiza M. C. a stabilit cu claritate faptul că există două categorii de construcții realizate fără autorizație de construire, dar situate la două adrese diferite.

Instanța a apreciat în mod eronat că se tinde la reformarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și la infirmarea temeiniciei procesului verbal contravențional, în condițiile în care cererea sa vizează procedura și actele de executare silită efectuate în această fază. Instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea sa de „având cauză” raportat la sentința care constituie titlul executoriu, întrucât autoarea sa, T. V., nu a deținut nici un moment calitatea de parte în dosarul care a vizat contestarea legalității procesului verbal nr.1/31.03.2009.

De asemenea, a arătat recurenta că încheierea de încuviințare a executării silite nu o vizează și pe ea în calitate de debitor al creditorului urmăritor P. . numai pe T. D..

În drept, s-au invocat disp. art.304¹ și art.312 alin.1, 2, 3 C.proc.civ.

Prin Încheierea 65/21.01.2014, Secția I a Tribunalului C. a dispus în sensul admiterii excepției necompetenței funcționale cu consecința înaintării cauzei la Secția de C. Administrativ și Fiscal, pe rolul instanței, cauza fiind înregistrată la data de 28.02.2014.

Intimatul P. C. N. B. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a reținut faptul că imobilul ce urmează a fi demolat nu are caracterul unui bun aflat în patrimoniul comun devălmaș al autorilor recurentei contestatoare G. L., respectiv în patrimoniul contestatorului T. D. și al contestatoarei inițiale T. V., în condițiile în care a fost edificată fără autorizație de construire.

Prin Contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 168/02.02.2012 la BNP Stamule, recurenta G. a dobândit exclusiv dreptul de proprietate asupra imobilului situat în .. 32, fără a i se transmite acesteia și vreun drept asupra construcției edificate fără autorizație, dat fiind că vânzătorii T. nu dețineau, la rândul lor vreun drept asupra construcției.

De asemenea, în mod corect a fost reținut faptul că măsura demolării dispusă prin procesul verbal nu echivalează cu un act de dispoziție, în sensul reglementat de art. 35 al.2 teza a II-a din Codul Familiei, astfel că pentru punerea în aplicare a acestei măsuri nu este necesar consimțământul expres al celuilalt soț

Apărările contestatorilor potrivit cu care imobilul edificat fără autorizație de construire ce se impune a fi demolat, ar fi situat pe un alt teren decât cel avut în vedere în cuprinsul procesului verbal contravențional, constituie o apărare care ar fi putut fi invocată exclusiv pe calea plângerii contravenționale soluționat prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu. Mai mult, contestatorul T. D. era proprietarul ambelor terenuri, respectiv a celui situat pe . și a celui situat în .. 32.

Apreciază totodată asupra caracterului nereal al susținerilor contestatoarei potrivit cu care imobilul construcție care urmează a fi demolat motivat de faptul că acesta ar fi fost demolat ulterior perfectării contractului de vânzare cumpărare, în condițiile în care nu a fost făcută o astfel de dovadă, iar intabularea este posibilă numai în condițiile prezentării unei astfel de autorizații.

Nici critica recurentei contestatoare potrivit cu care aceasta ar fi îndreptățită ca pe calea prezentei contestații să promoveze apărările împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, întrucât nu a fost parte în cauza în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, nu pot fi primite, întrucât aceasta se legitimează în calitate de succesoare cu titlu particular al contestatorului T. D., calitate în care i-au fost transmise, fără posibilitate de contestare și obligațiile care decurg din calitatea de proprietar al terenului,inclusiv aceea de a demola construcțiile edificate fără autorizație de construcție, eventual asupra acestui teren.

Recurenta contestatoare nu deține vreun drept și cu atât mai puțin, un drept de proprietate asupra construcției ce se urmărește a fi demolată, în mod evident, câtă vreme titlul executoriu nu o vizează, aceasta nu deține calitatea de debitor, ci doar aceea de contestator care a înțeles să inițieze un demers judiciar, argumentat prin prisma unei presupuse vătămări a drepturilor sale prin actele de executare silită.

În referire la recursul declarat de contestatorul T. D., solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că dovada efectuării cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat aferent executării silite a fost efectuată potrivit extrasului de cont atașat la dosar apreciind ca nefondate criticile privind caracterul disproporționat al acestuia în raport de volumul activității desfășurate în cauză.

În apărare a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Prin Încheierea de la termenul din 18.03.2014, Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. a dispus în sensul admiterii excepției necompetenței funcționale și înaintarea cauzei la Secția Civilă a Tribunalului C..

Competența funcțională a fost stabilită în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului C. prin Încheierea de la termenul din 14.05.2014.

Procedând la judecata recursurilor promovate prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :

În temeiul titlul executoriu constituit de sentința Judecătoriei C. nr._/12.10.2009, astfel cum a fost modificată prin decizia Tribunalului C. nr.702/RCA/13.04.2011 – contencios administrativ și fiscal a fost pornită împotriva recurentului T. D. executarea silită vizând executarea silită a măsurii privind demolarea lucrărilor executate fără autorizație de construire constatate prin procesul verbal de contravenție nr. 1/31.03.2009.

În vederea punerii în executare a obligației de a face instituită prin titlul executoriu respectiv a măsurii complementare de demolare a construcțiilor efectuate fără a deține autorizație de construire a fost format dosarul de executare silită 1112/06.10.2011 al B. B., în cadrul căruia a fost emisă somația de executare în temeiul disp. art. 387, 411, respectiv art. 580 ind.2 c.proc.civ și procesul verbal nr. 07/23.01.2012.

Se reține faptul că, contestațiile la executare propriu-zise pot avea ca obiect neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de executare silită, împrejurări care se pot referi la nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, etc., și pot avea ca scop desființarea unui anumit act de executare sau anularea întregii urmăririi silite.

În cadrul acestei faze procesuale instanța nu poate reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze eventual la constituirea unui alt titlu, prin rezolvarea raporturilor litigioase între părțile implicate în executare, ci este limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită.

1. Asupra recursului promovat de T. D., instanța reține că potrivit procesului verbal nr.02 întocmit la data de 14.12.2011 în dosarul de executare silită nr.1112/2011 al B. B. I., instanța a constatat că onorariul executorului judecătoresc stabilit în este în cuantum de 2.728 lei inclusiv TVA, iar onorariul de avocat aferent executării silite este de 5.000 lei.

Conform dispozițiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul in care creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntară.

Principiul care rezultă din aceste dispoziții, la baza cărora stă culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, precum și unicitatea procesului civil, impun ca aceste cheltuieli să cuprindă toate cheltuielile efectuate cu procesul, în toate fazele sale, cu condiția ca partea ce le solicită să fi obținut câștig de cauză.

Presupunând finalizarea unui proces, cheltuielile de judecată apar pe de o parte ca fiind prejudiciul material suferit de partea care a câștigat procesul, iar pe de altă parte, ca fiind despăgubirile acordate, sumele încuviințate de instanță a fi returnate părții care a câștigat procesul. Față de cele reținute, natura juridică a cheltuielilor de judecată apare ca fiind una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți.

Obligația principală cuprinsă în titlul executoriu, constă în obligația de a face reținută în sarcina debitorului contestator de demolare a lucrărilor executate fără autorizație de construire dispusă prin procesul verbal nr.01/31.03.2009, iar onorariul de avocat în faza de executare silită a fost de 5.000 lei, dovada avansării fiind atașată la fila 26 din dosarul de fond. Actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că debitorul, deși cunoștea despre obligația stabilită de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu și nu și-a executat de bună-voie obligația, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite, prima instanță apreciind prin raportare la volumul și complexitatea activității desfășurate de avocat, asupra caracterului rezonabil al cuantumului onorariului de avocat stabilit.

Relativ la dovada avansării onorariului de avocat, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 371 ind.1 alin. 1 și 2 c.proc civ, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de creditor, aceste cheltuieli fiind, cu excepția situațiilor prevăzute de lege în sarcina debitorului, astfel că invocând faptul că aceste cheltuieli nu ar fost avansate în întregime de către creditor, recurentul debitor nu justifică nici o vătămare, mai ales că aceste cheltuieli, în integralitatea lor, sunt în sarcina sa.

În ceea ce privește motivul privind onorariul executorului judecătoresc, în mod corect a reținut instanța de fond în sensul că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect obligație de a face, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ, iar în speță prin raportare la dispozițiile legale menționate anterior cuantumul acestuia este determinat în limitele stabilite de lege.

2. Asupra recursului formulat de G. L. instanța reține faptul că la data de 01.02.2012 contestatoarea T. V. a formulat contestație la executate împotriva procesului verbal nr.07/23.01.2013 întocmit de B. B. I., critica principală a acesteia vizând pe de o parte faptul că se execută un bun aflat în proprietate comună devălmașă aceasta având calitate de terță persoană vătămată în drepturi care nu are calitate de debitor urmărit în dosarul de executare silită, iar pe de altă parte că se tinde la demolarea unei construcții care nu se află pe ..36, ci pe ..32, și pentru care nu există titlu executoriu, titlu care se referă exclusiv la construcțiile situate pe . nr.36.

Instanța mai reține că potrivit procesului verbal de contravenție în sarcina contestatorului T. D. a fost reținut faptul că a edificat fără a deține autorizație de construcție lucrări de extindere și amenajări exterioare la spațiul comercial P+1, restaurant și casă de locuit, situat în localitatea N. B., pe ..36, fiind sancționat contravențional si dispunându-se, în același timp, măsura desființării lucrării (fila 19 dosar fond)

Potrivit art.35 alin.1 din Codul familiei, soții administrează si folosesc împreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele, apreciindu-se în sensul că activitatea de sistare si demolare lucrări impusa pe cale administrativa în baza unui proces-verbal de contravenție, rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziție în sensul art.35 alin.2 teza a II-a din Codul familiei, pentru a se cere consimțământul expres al celuilalt soț. Astfel în mod corect a fost apreciat în sensul că nu se poate reține ca motiv de nelegalitate a executării silite susținerea relativ la executarea silită a unui bun devălmaș.

Cu privire la motivul de nelegalitate a executării silite potrivit căruia imobilul asupra căruia se efectuează executarea silită prin demolare a fi situat pe un alt teren decât cel avut în vedere în cuprinsul procesului verbal contravențional, în mod corect a fost reținut în sensul că aceasta constituie o apărare ce ar fi putut fi invocată exclusiv pe calea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care petentul era proprietarul ambelor imobile. Mai mult se poate observa că în speță relativ la acest aspect a fost administrată și proba cu expertiza tehnică imobiliară care a individualizat imobilul ce face obiectul executării obligației de a demolare potrivit titlului executoriu.

După cum a fost reținut anterior cadrul acestei faze procesuale instanța nu poate reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze eventual la constituirea unui alt titlu, prin rezolvarea raporturilor litigioase între părțile implicate în executare, ci este limitată la a cerceta dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită.

În referire la motivul de nelegalitate vizând lipsa calității de debitor în cadrul procedurii execuționale se reține că atât titlul executoriu cât și actele de executare silită au vizat debitorul T. D., în sarcina căruia a fost instituită obligația de a face prin titlul executor, contestatoarea promovând contestația la executare în calitate de persoană vătămată prin actele de executare.

În ceea ce privește susținerea Contestatoarei G. L. în sensul că titlul executoriu îi este opozabil, chiar dacă strict formal această susținere ar apărea întemeiată, se apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că aceasta are calitatea de având cauză cu titlu particular, preluând imobilul pe care au fost edificate, fără autorizație, o parte din construcțiile ce se impun a fi demolate, fiind transmise și sarcinile acestuia, iar lipsa de diligență sau culpa vânzătorilor de a aduce la cunoștință despre existența cauzei nu este de natură a înlătura obligativitatea tuturor persoanelor de a respecta o hotărâre judecătorească.

Dând eficiență considerentelor de fapt și de drept ce preced în temeiul disp. art. 312 al.1 c.proc. civilă, Tribunalul va dispune în sensul respingerii ca neîntemeiate a recursurilor promovate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile promovate de recurenții reclamanți T. D. și G. L., ambii cu domiciliul procesual ales în C., ., ., în contradictoriu cu intimatul pârât P. C. N. BALCESCU, cu sediul în N. B., .. 26, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9517 pronunțată în data de 26.06.2013 de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. N. I. L. O. D. D. R. C.

semnează conf. art. 261 al.2 c.proc.civ

Președintele instanței,

V. C. C.

GREFIER,

D. V. S.

Jud.fond A.I.G.

Red.decizie jud. C.N./2 ex/30.06.2014

← Obligaţia de a face. Sentința nr. 496/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 818/2014.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul CONSTANŢA