Anulare act administrativ. Sentința nr. 2965/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 2965/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 6982/118/2014

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.2965 /CA

Ședința publică din 18.12.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. N.

GREFIER: D. V. S.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant C. D. D. cu domiciliul ales în C. . bis, ., în contradictoriu cu pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C. . nr.110, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 10.12.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanța a amânat pronunțarea la data de 18.12.2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra cererii de față reține :

Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamantul C. D. D., în contradictoriu cu I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Ordinului Inspectorului Șef nr. 58/14/I-CT/28.01.2014, reintegrarea în gradul și funcția anterior deținute, precum și plata drepturilor salariale, actualizate, cuvenite, determinate până la data reîncadrării efective.

În motivare arată reclamantul faptul că a deținut gradul de plutonier adjutant șef, în funcția de conducător autospeciale la Detașamentul de Pompieri C. - Palas în perioada 01.09._14, fiind trecut în rezervă prin ordinul contestat în temeiul disp. Art. 85 al.1 lit. e din legea 80/1995, respectiv art. 170 și 348 c.proc. penală cu referire la Decizia penală nr. 12/24.01.2014 a I.C.C.J.

Apreciază în sensul că situația de fapt reținută în cuprinsul ordinului de trecere în rezervă nu se încadrează în norma reținută ca temei al trecerii în rezervă, cu incidență în situațiile limitativ reglementate. Or situația privind anularea foilor de concurs și a documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea nu reprezintă în sine o modalitate de reorganizare a unităților și nici nu presupune reducerea numărului de funcții din statele de organizare, procedura urmată în acest sens ceea ce atrage nulitatea ordinelor emise.

Ulterior angajării, arată reclamantul că a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu,a avut calificative bune și a urmat cursuri de specializare, aspect față de care apreciază că unitatea ar fi putut dispune reluarea procedurii de selecție. Mai mult, precizează că nu a fost parte în dosarul penal, fiind astfel privat de posibilitatea de a expune punctul de vedere .

De asemenea invocă reclamantul nelegalitatea ordinului de trecere în rezervă în contextul în care intervenise suspendarea din funcție motivat de existența concediului fără plată solicitată prin raportul înregistrat sub nr._/17.12.2013, raport aprobat, în conformitate cu prev art. 14 ind.1 din legea 80/1995.

În referire a opozabilitatea sentinței penale arată reclamantul faptul că nu a fost parte în cadrul dosarului penal astfel încât dispozițiile sentinței penale nu puteau fi invocate pentru a produce efecte juridice împotriva unei persoane care nu a avut calitate de parte, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul întregii sentințe nu se face vreo referire la împrejurarea că lucrarea întocmită de reclamant ar fi fost în fapt falsificată. De asemenea, în ceea ce privește ordonanța de clasare pronunțată în dosarul 4018/P/2013 a formulat cerere de continuare a urmăririi penale pentru a proba faptul că în sarcina sa nu poate fi atribuită vreo implicare în acțiunea de fraudare a examenului, cu atât mai mult cu cât anterior a susținut și promovat alte trei probe eliminatorii.

Precizează totodată faptul că a urmat procedura prealabilă prevăzută de disp. Art. 7 din legea 554/2004.

În susținere solicită administrarea probei cu înscrisuri care au fost atașate la filele 11-28.

Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra cererii însă a atașat la dosar înscrisurile aferente actului administrativ contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele :

Reclamantul au fost încadrat la I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în urma promovării concursului de ocupare a posturilor de subofițer organizat la I.S.U. Dobrogea al Județului C. în perioada 09.07._07

Prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ - Secția Penală în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen. anularea celor 205 foi de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, între care se regăsește și cea emisă pe numele reclamantului, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 205 candidați ale căror lucrări au fost falsificate, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 12/24.01.2014 pronunțată de ÎCCJ.

Prin Ordinului Inspectorului Sef nr. 58/14/I/CT/28.01.2014 s-a dispus începând cu data de 28.01.2014 trecerea în rezervă a reclamantului plutonier adjutant șef, aflat în concediu fără plată.

Actul a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întemeiat pe prevederile art. 7 alin.3 din HG nr. 1492/2004, art. 85 alin.1 lit. e si art. 109 alin.1 și 2 din legea nr. 80/1995, legea-cadru nr. 284/2010, OUG 103/2013, Ordinul ministrului nr. 600/2005 și nr. S/214/2011.

Ordinul a fost motivat în fapt prin raportare la prevederile deciziei penale nr. 12/24.01.2014 și sentinței penale nr. 808/18.05.2012 pronunțate de ÎCCJ, arătându-se că actul pune în aplicare prevederile constând în anularea foii de concurs falsificate de la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „Dobrogea” al Județului C. în anul 2007, reclamantul fiind nominalizat în sentință, anularea procesului-verbal încheiat la 21.08.2007 de membrii comisiei de examen si aprobat de inspectorul sef, cuprinzând rezultatele concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07 numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, anularea tabelelor cu rezultatele finale obținute de candidații care au susținut examenul pentru ocuparea funcțiilor de subofițer conducător auto și servant numai cu privire la mențiunile referitoare la reclamant, a cărui lucrare a fost falsificată, respectiv anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU Dobrogea a celor 191 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, de asemenea menționându-se că reclamantul a fost nominalizat în sentința penală nr. 808/18.05.2012.

Analizând cererea Tribunalul observă că reclamantul a parcurs procedura prealabilă stabilită de disp. art. 7 din legea 554/2004, la dosar fiind atașat punctul de vedere ar pârâtului în acest sens (filele 16-18)

Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004- „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.

Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificată prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din L.nr.554/2004.

Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.

Astfel, reclamantul au fost angajat în cadrul ISU Dobrogea ca urmare a promovării concursului de ocupare a unor posturi de subofițeri organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07._07, iar prin sentința penală nr. 808/18.05.2012 pronunțată de ÎCCJ, documentele întocmite cu prilejul încadrării reclamantului la ISU Dobrogea au fost anulate, în temeiul dispozițiilor art. 170 rap. la art. 348 C.pr.pen, ordinul de trecere în rezervă al reclamantului fiind emis, astfel cum s-a reținut anterior în aplicarea dispozițiilor sentinței penale menționate.

Ca atare, reclamantul, chiar terț fiind față de hotărârea penală invocată, nu poate ignora cele statuate în mod definitiv de instanța penală, datorită prezumției de lucru judecat de care se bucură hotărârea menționată.

Potrivit art. 85 alin.1 lit. e din legea nr. 80/1995 ”(1)Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații(…)e)când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”

De asemenea dispozițiile art. art. 109 al.1 din același act normativ stabilesc în sensul că Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.

În condițiile în care ordinul contestat este motivat atât în drept cât și în fapt, aparent indicarea și a dispozițiilor legale pre-citate în preambulul actului contestat nu este de natură a contura nelegalitatea ordinului, câtă vreme aspectul anulării documentelor de încadrare a reclamantului la instituția pârâtă a fost tranșat definitiv de instanța penală.

Împrejurarea că executarea concretă a dispozițiilor sentinței penale ar fi trebuit realizată printr-o altă procedură și nu prin trecerea în rezervă a persoanelor menționate, constituie o chestiune de oportunitate în ceea ce privește organizarea instituției pârâte asupra căreia instanța nu poate aprecia.

Nici aspectele vizând existența relativ la reclamant unor eventuale ordine emise după data încadrării nu conturează nelegalitatea evidentă a actelor administrative, față de incidența principiului, accesorium sequitur principale (anularea actului inițial primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul), raportat la anularea de către instanța penală a documentului primordial privind încadrarea în cadrul ISU Dobrogea.

În referire la motivul invocat în susținere respectiv suspendarea din activitate ca urmare a aprobării în condițiile art. 14 ind.1 din legea 80/1995 a concediului fără plată, instanța reține că în perioada concediului fără plată, acordat potrivit prevederilor al.1 sau 2, cadrele militare sunt suspendate din funcție și nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naționale, cu excepția celui privind folosirea locuinței de serviciu, în cazul când se dispune de aceasta, iar la încetarea concediului fără plată, instituția are obligația de a numi cadrul militar pe o funcție vacantă sau să îl pună la dispoziție în vederea încadrării.

În speță față de aspectele enunțate anterior cu referire la anularea de către instanță a documentelor privind încadrarea reclamantului în cadrul autorității pârâte și care au fost avute în vedere la emiterea ordinului de trecere în rezervă, instanța apreciază de asemenea, asupra caracterului neîntemeiat al criticilor formulate, remarcând în acest sens și disp. art. 36 și 98 din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, precum și ale art. 60 din Codul Muncii.

Față de considerentele ce preced instanța apreciază asupra caracterului neîntemeiat al cererii având ca obiect anulare act, situație față de care nu pot fi reținute nici capetele de cerere având ca obiect repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinului contestat și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

P. aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2 si art.18 din L.nr.554/2004 republicată, instanța apreciază că cererea este nefondată, sens în care urmează a fi respinsă.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată, cererea privind pe reclamant C. D. D. cu domiciliul ales în C. . bis, ., în contradictoriu cu pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C. . nr.110.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 18.12.2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. N. D. V. S.

Red. jud. C. N./23.01.2014-2.ex

.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 2965/2014. Tribunalul CONSTANŢA