Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1897/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1897/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 3865/118/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 1897/CA
Ședința publică din data de 17 Iulie 2014
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . – cu sediul procesual ales în C., . nr. 38, în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C. – cu sediul în C., ., având ca obiect – suspendare executare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. F. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar și avocat C. C. pentru pârât, în baza împuterniciri avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei conform chitanței nr._/2014.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință arată că acțiunea a fost comunicată pârâtului la data de 26.05.2014, care a formulat întâmpinare la data de 13.06.201, comunicată reclamantei la data de 26.01.2014. La data de 02.07.2014, s-a depus răspuns la întâmpinare..
Instanța văzând dispozițiile art. 131 din Noul cod de procedură civilă se declară competentă în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Noul cod de procedură civilă solicită părților să pună concluzii asupra estimării duratei procesului.
Părțile prezente prin apărători estimează că acțiunea se poate soluționa la termenul de astăzi.
Văzând dispozițiile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța estimează durata unui termen de judecată pentru soluționarea cererii.
Instanța stabilește o cauțiune în valoare de 10% din creanța contestată. Constată că la fila 112 din dosar se face dovada achitării cauțiunii conform recipisei de consemnare nr._/2/20.05.2014 în valoare de 4923,80 RON.
Reclamanta prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosar și totodată depune și hotărârile din anii 2006 – 2013 descărcate de pe site-ul Primăriei și registrul de salariați pentru dovedirea pagubei.
Pârâtul prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, depune la dosar hotărârea consiliului local prin care se dispune scutirea operatorilor economici care își au sediul/puncte de lucru sau dețin bunuri impozabile în zona Port C. Sud și care fac dovada că au achitat obligațiile fiscale aferente acestor bunuri către bugetul local al comunei Agigea, sunt scutiți de plata creanțelor fiscale calculate și datorate către bugetul local al Municipiului C. născute în sarcina acelorași bunuri, pentru perioada 2007 – 2011.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Părțile prezente prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală. Motivele cazului bine justificat pe care înțelege să le susțină sunt următoarele: este vorba despre o taxă pentru liniște, taxă care nu are ca obiect o contraprestație în ce privește societatea, motiv pentru care este nelegală și nu respectă dispozițiile codului de procedură fiscală. Susține și faptul că s-a avut în vedere la calcularea acestei taxe de liniște faptul că ar desfășura la punctul de lucru activitate comercială. Este vorba despre un punct de lucru reprezentând depozit și nu desfășoară activitate comercială. S-a calculat o taxă de 5524 lei/an aferentă unui spațiu cu activitate comercială, pentru depozit taxa fiind de 1107 lei/an. Un alt motiv de nelegalitate este acela că hotărârile privind taxa de liniște au fost anulate, de instanțe. Există un text expres de lege care sancționează cu suspendarea de drept actele administrative cu același conținut cu alte acte anterioare suspendate. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că actele anterioare, care au același conținut cu cel a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, astfel încât operează suspendarea de drept. O suspendare de drept din punctul său de vedere are efecte cu atât mai mult în ce privește anularea unui alt act administrativ anterior sau atrage nulitatea unui alt act care are același conținut, acesta reprezentând un alt motiv de nelegalitate. Referitor la prejudiciu, arată apărătorul reclamantei că paguba este iminentă și considerabilă, o eventuală executare a societății prejudiciind în mod grav activitatea reclamantei. Referitor la H.C.L. din 23.06.2014 în ceea ce privește procedura pe care ar trebui să o urmeze, este discutabil dacă această taxă a fost sau nu plătită la Agigea, iar actele contestate nu au fost revocate, producând efecte juridice dacă instanța nu va încuviințarea suspendarea executării. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în măsura în care acesta este dovedit.
Pârâtul prin apărător solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Din punctul său de vedere nu se poate face dovada pagubei iminent, dată fiind hotărârea de consiliu prin care se arată că, dacă între anii 2007 – 2011 au fost plătite aceste taxe către . a fi exonerată de la plată, iar debitul din decizie va fi modificat în mod corespunzător. În ceea ce privește paguba iminentă provenind din cuantumul reținut în sarcina reclamantei, acesta ar trebui dovedit cu cifra de afaceri a societății reclamantei. În ceea ce privește aparența de drept, hotărârile judecătorești pronunțate până acum au statuat în mod evident referitor la legalitatea modului de stabilire a taxelor și impozitelor de Municipiul C. pentru societățile din C. Sud.
În replică apărătorul reclamantei arată că nu se referă la taxe și impozite locale, este vorba despre taxa de liniște care are regi special și a cărei nelegalitate nu o mai contestă din prisma perceperii ei de către Municipiul C. ci pentru aspectele reiterate. Referitor la prejudiciul care ar fi produs, trebuie avută în vedere și noua lege a insolvenței care stabilește pragul de deschidere a procedurii la 40.000 lei, iar D.G.F.P. C. poate formula chiar cerere de declarare a creanței în acest sens. De asemenea din câte cunoaște . o asemenea taxă de liniște și nu poate dovedi dacă a achitat sau nu o astfel de taxă pentru regularizarea sumei pretinse. Codul de procedură fiscală dădea posibilitatea suspendării de drept.
Pârâtul prin apărător arată că suspendarea de drept nu se încadrează în dispozițiile legale ale legii contenciosului administrativ despre care face vorbire reclamanta, motivat de împrejurarea că decizia de impunere privește o altă perioadă decât hotărârile anterioare.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S.P.I.T. C..
TRIBUNALUL
La 16.05.2014 reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr._/24.04.2014 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. S32645/24.04.2014.
În fapt se arată că prin cele două acte fiscale i-au fost impuse spre plată suma de 30.662 lei debit și 18.576 lei penalități reprezentând taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., impozit mijloace de transport sub 12 tone, impozit pe vehicule înregistrate.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă.
În privința cazului bine justificat se arată că sediul societății este în . în Municipiul C. astfel că SPIT C. nu are competențe de control și de încasare a taxelor și impozitelor locale.
Nu se pot achita retroactiv taxele și impozitele locale către Municipiul C. în condițiile în care a făcut dovada că acestea au fost achitate deja integral către .> Cu privire la taxa de liniște se arată că se pretinde ilegal neexistând neexistând contraprestație pentru reclamantă în urma încasării taxei speciale.
Sunt incidente disp. art. 14 alin. 5 Legea 554/2004 în sensul că hotărârile Consiliului Local C. prin care s-a instituit taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice sunt suspendate de drept(sentința civilă 842/2009 din Dosarul_ al Tribunalului A. rămasă irevocabilă prin decizia civilă 387/2010 a Curții de Apel A. I., Sentința civilă nr. 495/2012 din dosarul_/118/2011 al Tribunalului C.).
În referire la majorări se arată că nu există culpa reclamantei.
În dovedirea acțiunii depune înscrisuri și dovada plății cauțiunii stabilite de instanță.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Faptul că reclamanta a achitat taxele și impozitele către UAT Agigea se datorează politicii fiscale conduse de UAT Agigea iar pârâtul apreciază că legea dă dreptul reclamantei la restituirea sumelor încasate fără drept.
Situația arondării administrativ teritoriale a zonei Portului C. nu este una incertă, existând cin 2006 încheieri de intabulare pentru Municipiul C..
Hotărârile pronunțate de alte instanțe cu privire la legalitatea taxei de liniște vizează situații particulare, astfel că susținerile reclamantei sunt nefondate.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea, unei pagube iminente” și cf. art. 215 Cod procedură fiscală face trimitere la dovada plății cauțiunii pe care reclamanta a achitat-o.
Cazurile bine justificate constau,în conformitate cu prevederile art.2 alin.(l) lit."t" din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ", iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (lit."ș").
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
In situația de speță, se reține existența cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, rezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Fără a analiza susținerile reclamantei relative la nelegalitatea acestei decizii, întrucât s-ar antama fondul cauzei având ca obiect anularea deciziei, instanța reține că aspectele privind situația juridică a Portului C., faptul că reclamanta având sediul în . impozitele și taxele aferente către . care se solicită taxa de liniște(2009-2014) în raport cu HCL 25/2014 prin care sunt scutiți de achitarea la Consiliul Local operatorii economici din zona Portului C. pentru perioada 2007-2011, pretinderea taxei de liniște în condițiile în care . reglementat această taxă specială, a faptului că nu există contraprestație din partea Municipiului C. în perioada 2009-2011, încălcarea dispozițiilor art. 282 Cod fiscal, se circumscrie unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat.
In ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente", instanța va reține și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată. Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului. Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantului privind prejudiciul ce urmează să se producă reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera întrunită cerința analizată mai sus.
Față de cele ce preced, cererea de suspendare formulată în conformitate cu dispozițiile art. 15 cu trimitere la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 apare ca întemeiată, urmând a fi admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere.
Cu privire la cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală se reține:
Conform art. 14 Legea 554/2014 se poate solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal.
În cauză cererea de suspendare se întemeiază pe dispozițiile Art. 14 Legea 554/2004 și art. 215 Cod procedură fiscală.
În privința raportului de inspecție fiscală instanța apreciază că acesta nu reprezintă un act administrativ fiscal având în vedere că el însuși nu produce efecte juridice asupra contribuabilului supus inspecției fiscale și nu constituie titlu de creanță.
Pentru aceste aspecte instanța va respinge cererea de suspendare a Raportului de Inspecție Fiscală.
În conformitate cu disp. art. 453 NCPC va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . – cu sediul procesual ales în C., . nr. 38, înregistrată la O.R.C. C. sub nr. J_, C.U.I._, în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C. – cu sediul în C., ., în parte.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. S32648/24.04.2014.
Respinge cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. S32645/24.04.2014.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2014.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red. Jud. M. C. 23.07.2014
Tehnored. Gref. G.M.
4 ex./24.07.2014
DOSAR NR._
C E R T I F I C A T
Prin prezentul certificăm că prin sentința nr. 1897/CA pronunțată la data de 17.07.2014 de Tribunalul C. – Secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul S. P. DE IMPOZITE ȘI TAXE C., s-a dispus:
„ Admite cererea în parte.
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. S32648/24.04.2014.
Respinge cererea de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală nr. S32645/24.04.2014.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2014.
S-a eliberat prezentul la cererea reclamantei ., timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1 leu conform chitanței nr._/2014.
GREFIER ȘEF, GREFIER,
V. I. M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 594/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2941/2014. Tribunalul... → |
|---|
