Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1117/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 472/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1117/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
Judecător L. V. M.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulat de apelanta – petentă . FILIALA BUCURESTIcu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ 2 C. cu sediul în București, ., sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5465/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, reține următoarele :
Prin Sentința civilă nr 5465/19.05.2014, Judecătoria Constanta s – a pronuntat în sensul respingerii plangerii contraventionale formulate de petenta . – filiala Bucuresti impotriva procesului – verbal de contraventie . nr_/07.01.2014.
Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal . nr._/07.01.2014, petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina sa fapta prevăzută de art.10 lit.b) din OUG nr.28/1999, constând în aceea că nu s-au emis bonuri fiscale pentru suma de 5.081,89 lei, 1.514,4 Eur, si 473 USD. identificată în sertare din zona casei de marcat. A fost aplicată petentei amenda în cuantum de 8000 lei și măsurile complementare ale confiscării sumei de 5.081,89 lei, 1514,4 Eur si 473 USD și suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni de zile.
Analizând, în conformitate cu prevederile art.34 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție din perspectiva dispozițiilor art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.”
Contravenția reținută în sarcina petentei este prevăzută de art.10 lit.b) din OUG nr.28/1999, potrivit cu care „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: b)neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”;
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, prezumție relativă, pe care cel care contestă procesul-verbal trebuie să o răstoarne prin proba contrarie.
Este real că și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară, însă în egală măsură și aceasta este o prezumție relativă, de forță egală cu cea a legalității procesului-verbal. A afirma că în procedura plângerii contravenționale sarcina probei revine în mod absolut organului constatator ar însemna a lipsi de efecte juridice actele pe care acesta le întocmește, simpla formularea a unei plângeri fiind suficientă în această ipoteză pentru a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal.
În situația de față, prin probele administrate, petenta nu a reușit să răstoarne această prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, nefăcând dovada inexistenței contravenției.
Astfel, deși au fost depuse înscrisuri pentru a dovedi că sumele de 5.081,89 lei, 1.514,4 Eur, si 473 USD identificată la punctul de lucru al petentei nu proveneau din încasările zilei respective ci proveneau din incasari anterioare instanța apreciază că aceste probe au caracter „pro causa”, fiind constituite ulterior sancționării contravenționale.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca sumele 5.081,89 lei, 1514,4 Eur si 473 USD proveneau din incasari anterioare.
Mai mult decat atat instanta constata ca petenta a precizat in cuprinsul procesului verbal „nu am obiectiuni”.
Daca situatia de fapt ar fi fost alta, petenta ar fi putut la acel moment sa formuleze obiectiuni in care sa arate ca sumele de bani provin din incasari anterioare si ca fapta contraventionala nu exista.
Prin urmare, instanța constată pe baza probelor administrate că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal, respectiv nu a răsturnat prezumția de legalitate a acestuia deși a beneficiat, în acord cu prevederile art.6 din CEDO, de toate garanțiile procesuale pentru a combate această prezumție.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că aceasta a fost în mod corect individualizată de organul constatator.
Astfel, potrivit art.5 alin.5) din OG 2/2001, „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, dispoziție reluată și prin art.21 alin.3) din OG 2/2001, conform căreia „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Verificând disp.art. 10 lit.b) din O.U.G. nr.28/1999, instanța apreciază că amenda contravențională a fost aplicată în limitele legale, fiind judicios individualizată de intimat, măsurile complementare fiind de asemenea aplicate în mod legal, conform disp.art.11 alin.3 și 14 alin.2) din OUG nr.28/1999.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – petenta . – Filiala București, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. – Sectia C. Administrativ si Fiscal la data 31.07.2014.
In motivarea caii de atac se invedereaza ca in mod nelegal instanta de fond a retinut ca sumele identificate de echipa de control provin din vanzarile efectuate in zilele anterioare desfăsurarii controlului, sume care urmau sa fie depuse la banca, aspect ce rezulta din documentele existente in dosar .
Asadar, in acest context, reprezentantii bancii s –au prezentat la punctul de lucru din Port Constanta Sud – Agigea, Plat II, L. B 1, C2 la data de 19.12.2013, ora 15:39 ridicand numerarul existent in casa de marcat pana la acea data, respectiv 1300 euro, 150 usd si_ lei .
Ulterior, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile si din cauza faptului ca datele de 26.12 si resp 2.01 erau zile nelucratoare, acestia s-au prezentat pentru colectarea numerarului abia la data de 9.01.2014 .
Prin urmare, la data controlului, respectiv 7.01.2014, organul de control a identificat in caseria societatii sumele de bani provenind din incasarile zilelelor precedente, mai precis in intervalul 19-12.2013- 7.01.2014 .
Pentru incasarile fiecarei zile in parte, societatea a intocmit registre de casa, pe fiecare moneda in parte, respectiv lei, euro, usd, astfel incat toate incasarile din intervalul 19.12.2013- 7.01.2014 sunt justificate asa cum rezulta din analiza inscrisurilor .
Critica considerentele hotararii potrivit carora: din inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta ca sumele de 5081,89 lei, 1514,4 euro, 473 usd proveneau din incasarile anterioare, motivat de faptul ca nu poate fi retinuta o astfel de logica – in conditiile in care organul de control nu a procedat la verificarea soldurilor faptice existente in registrul de casa.
Apreciaza ca daca s –ar fi procedat in acest sens, s –ar fi constatat ca totalul scriptic din registrul de casa si totalul scriptic din casa de marcat coincideau .
Arata ca sumele gasite la data controlului se regaseau in casa de marcat, intrucat conform contractului de prestari servicii de colectare numerar nr WB/P/71/15.02.2010 – acestea urmau să fie predate reprezentantilor bancii spre a fi depuse in banca, astfel incat nu s –ar fi procedat la ridicarea unor sume din sertarul casei de marcat si depunerea lor in seiful societatii . Aceasta operatiune are la baza documente justificative, respectiv registrele de casa pentru fiecare moneda in parte aferenta intervalului 19.12.2013 – 7.01.2014, precum si bonurile fiscale in baza carora au fost intocmite .
Critica sentinta apelata si prin prisma retinerii instantei de fond a inscrisurilor depuse in cauza ca fiind pro causa, motivat de faptul ca din analiza acestora rezulta clar ca nu aveau cum sa fie intocmite ulterior efectuarii controlului .
De altfel, registrele de casa se intocmesc zilnic si sunt conforme cu raportul fiscal zilnic .
Critica si faptul ca instanta de fond retine ca petenta nu a formulat obiectiuni prin care sa arate ca sumele de bani proveneau din incasari anterioare si ca fapta contraventionala nu exista – apreciaza ca neformularea obiectiunilor nu reprezinta in mod absolut recunoasterea faptei contraventionale .
Apreciaza ca din analiza dispoz art 16 alin 7 din OG 2/2001, obiectiunile la procesul – verbal au in vedere procedura de control si fondul acesteia fara sa aiba legatura cu analiza pe fondul presupusei fapte a fi savarsita.
Sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate, considera ca sanctiunea aplicata este mult prea aspra raportat la gradul de pericol social al faptei presupusa a fi savarsita in raport de analiza impusa prin art 5 alin 6, art 7 alin 2 si 3, art 21 alin 3 din OG2/2001 .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ, intimata nu a formulat si depus intampinare.
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Potrivit dispozitiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/ 1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art.1 alin.4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative“, încălcarea acestei obligații fiind sancționată, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 8000 lei și_ lei.
Art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/ 1999 stipulează: „ Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/ 1999, sumele găsite la punctele de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
In ceea ce priveste critica apelantei – petente referitoare la neanalizarea coroborata a probelor administrate in cauza si situatia retinuta in sarcina sa prin încheierea actului constatator, Tribunalul va retine ca in conformitate cu prevederile contractului de prestari servicii de colectare numerar WB/P/71/15.02.2010 ( f 52 – 58) modificat prin actele aditionale ulterioare, obiectul l –a reprezentat prestarea de catre Banca ( ING Bank N.V) a serviciilor de colectare numerar în conditiile, forma și termenele convenite in prezentul contract si anexele sale, parte integranta din acesta .
Sub aspectul modalitatii concrete de realizare a obiectului contractului mai sus mentionat – banca realizeaza operatiunea in fiecare zi lucratoare, ceea ce potrivit definitiei cuprinse in contractul semnat de ambele parti – înseamnă orice zi calendaristica ( cu exceptia zilelor de sâmbătă si duminica si a sărbatorilor legale, definite ca atare de legislatia Romaniei) în care bancile comerciale lucrează cu publicul .
In contextul celor invederate de catre apelanta – petenta raportat la perioada scursa de la data ultimei predari catre banca de bani si data constatarii savarsirii contraventiei a existat o perioada lunga de timp in care bancile au derulat activitatea specifica .
Astfel, nu poate fi retinuta ca si justificare a monetarului gasit nefiscalizat imposibilitatea obiectiva de realizarea a obligatiei contractuale de catre banca, fiind o perioada de repaus cu zile specifice Sarbatorilor de iarna .
Plecand de la calendarul zilelor libere aferente perioadei invederate de apelanta – petenta (19.12.2013 – 7.01.2014 ) se va avea in vedere ca in aceasta perioada nu numai ca au existat perioade in care se putea face predarea, dar nu se face nicio dovada a faptului ca in aceasta perioada banca la solicitarea sa ca si Client ar fi stabilit o alta zi de efectuare a transportului .
Din verificarea calendarului zilnic aferent acestei perioade se poate observa fara putinta de tagada ca zilele de 20,23,30 decembrie au fost zile lucratoare – situatie in care sumele de bani incasate in perioada anterioara acestora daca ar fi fost incasate se impuneau a fi fost colectate de catre banca .De asemenea incepand cu data de 3.01.2014, respectiv 6.01.2014, activitatea de lucru a devenit una normala, situatie in care, de asemenea, se impuneau a se face dovezi de catre petenta din care sa rezulta ca Banca ca si operator al serviciilor contractate a fost incuvostiintata si adusa la cunostinta necesitatatea colectarii sumelor de bani stranse in caseria societatii in perioada 30.12.2013 – 2.01.2014 .
Sub aspectul documentelor justificative prezentate de catre apelanta – petenta privind sumele gasite de agentii constatatori si pentru care aceasta prezinta incasari anterioare, instanta de control judiciar va retine ca in mod corect si legal instanta de fond a retinut ca documentele prezentate reprezinta inscrisuri pro causa, atata timp cat acestea nu releva o concordanta intre suma gasita la momentul controlului si cea rezultata din analiza raportului zilnic aferent vanzarilor efectuate .
Neînregistrarea încasărilor prin eludarea obligației de a emite bon fiscal împiedică efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, neputându-se identifica veniturile reale impozabile realizate de agentul economic.
Conform dispozițiilor art.65 alin.3 din H.G. nr.479/2003 – privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr.28/1999 rep., registrul special și raportul Z reprezintă documentele pe baza cărora se înregistrează veniturile din activitatea de comerț cu amănuntul și prestări de servicii direct către populație în evidența contabilă a utilizatorului, cu excepțiile prevăzute de lege. În plus, acestea sunt documentele pe care organele fiscale le au în vedere cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate de agentul economic bugetului de stat (art.4 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 rep.). Prin urmare, din dispozițiile legale anterior amintite, se deduce rolul important pe care îl au, în cadrul evidenței contabile, aceste documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal. Întrucât agentul economic nu s-a înregistrat cu încasările pentru care nu a emis bonuri fiscale, acesta nu va înregistra în evidența contabilă TVA-ul aferent colectat, creându-se premise favorabile sustragerii de la plata TVA-ului, a impozitului pe profit, etc. Asemenea consecințe evidențiază, fără putere de tăgadă, gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele prin care sunt încălcate obligațiile instituite în acest domeniu.
In acest context al argumentarii nerespectarii obligatiilor legale prin posibilitatile legale aratate mai sus, Tribunalul va retine ca nu poate fi justificata de catre apelanta neinregistrarea si neemiterea bonurilor fiscale pentru sumele gasite cu ocazia controlului efectuat de agentul constatator .
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate, Tribunalul va retine ca asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite, circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei, se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate se va aprecia că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, potrivit art 6 parag 2 CEDO sanctiunile contraventionale aplicate se incadreaza limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure un asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice
Relativ la sancțiunile complementare prevăzute de art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/199, constând în suspendarea activității operatorului economic pe o perioadă de trei luni și confiscarea sumelor considerate fără proveniență se observă că aceste măsuri se aplică, în temeiul legii, ori de câte ori se constată săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. b din același act normativ, astfel încât nu se poate aprecia asupra utilității sau oportunității dispunerii asupra acestora.
In concluzie, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate de apelanta - intimata, în temeiul disp. art.480 alin 1 C.proc.civila, Tribunalul va respinge apelul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulat de apelanta – petentă . FILIALA BUCURESTI cu sediul în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ 2 C. cu sediul în București, ., sector 5, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5465/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. J. N. L.-V. M.
Grefier
E. N.
Red. Jud. fond.M. R.Z.
Red. Jud. apel L.V.M.
4 ex./13.01.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 637/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1256/2014.... → |
|---|
