Anulare act administrativ. Sentința nr. 2183/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2183/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 8002/118/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2183 /CA
Ședința publică din 25.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant R. C., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârât C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C. ., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 10.09.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 24.09.2014 și la 25.09.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii în contencios administrativ de față reține:
Prin cererea adresată Tribunalului C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta R.A.T.C. C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII CONSTANTA, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 208.230 lei reprezentând c/valoarea prestației de transport urban gratuit efectuat de către R.A.T.C. Constanta in favoarea beneficiarilor Legii nr. 189/2000 si D-L nr. 118/1990, in perioada aprilie-mai 2013, decembrie 2013 conform documentelor justificative înaintate la dosar, actualizata cu rata inflației la data plătii,_ lei dobândă contractuală penalizatoare, precum si daunele interese minimale conform art. 10 din Legea nr. 72/2013, in valoare de 240 Euro, la cursul valutar din data plații;
In motivarea cererii arată reclamanta faptul că in calitate de operator de transport public local cu capital de stat din municipiul Constanta a efectuat in mod continuu de la apariția actelor normative, transportul gratuit urban in favoarea beneficiarilor, in virtutea legilor speciale ( art. 8 litera b din Decret-Lege nr.l18/1990 si art.5 litera b din Legea nr. 189/2000), iar în baza documentelor ce consfințesc calitatea de beneficiari ai legilor speciale ( Hotărâri/Decizii emise de C.J.P. Constanta), reclamanta a emis legitimații nominale, supuse vizării, ce permit gratuitatea acordata de către legiuitor pe toate mijloacele de transport in comun, persoanelor ce au solicitat acest drept.
Începând cu anul 2003 si pana in anul 2010, se precizează intre R.A.T.C. Constanta si parata C.J.P.Constanta s-a derulat Convenția nr. 9555/26.08.2003, cu valabilitate pana la data de 31.12.2010,raportul obligational fiind întrerupt in luna octombrie 2009 de către C.J.P. Constanta, care a refuzat decontarea prestației efectuata de către regie, reclamând in instanța, pe cale reconventionala nulitatea absoluta a Actului Adițional încheiat la convenție din anul 2009 și lipsa unui contract intre parti in perioada 2007-2009.
Pentru perioada 01.01._13,se arată, intre părți nu s-a semnat o convenție, deși R.A.T.C. Constanta in calitate de operator local cu capital de stat si-a îndeplinit aceleași atribuții stipulate in convenția pârtilor, in respectul legilor speciale in vigoare. Regia a prestat transportul gratuit urban in favoarea beneficiarilor legii, a vizat/ reînnoit legitimațiile de călătorie, a întocmit si comunicat documentația justificativa lunara si a emis facturi fiscale către C.J.P. Constanta, spre decontare, având drept sursa bugetul de stat.
Cu adresa nr. 2652/15.02.2011, precizează reclamanta, C.J.P. Constanta a înaintat Convenția-cadru elaborata de către C.N.P.A.S. București, spre aplicare. R.A. T.C. Constanta a solicitat sa se poarte negocieri totodată, înaintând un model de Convenție agreata de către R.A.T.C. Constanta si toți operatorii de transport public local din tara. Parata a restituit propunerea legala, cu adresa nr._/14.12.2011, precizând ca " termenii trebuie sa respecte strict convenția cadru elaborata de către C.N.P.A.S. "
In cadrul acelorași argumentări, C.N.P.P. București cu adresa nr. C/378/TM/12.11.2012, a comunicat ca R.A.T.C Constanta are obligația încheierii Convenției "așa cum a fost transmisa", sau in eventualitatea in care sunt instalate aparate electronice de taxat, . sa permită evidenta informatica a calatorilor, urmează a fi decontata in consecința.
R.A.T.C Constanta a susținut ca potrivit legii, Convenția-cadru transmisa de către C.N.P.P. București in data de 08.02.2011, reprezintă acordul prin care părțile convin sa negocieze, sa încheie sau sa mențină raporturi contractuale si sa determine conținutul acestora și încălcându-se dreptul la negociere si tratarea termenilor, acordul de voința asupra elementelor esențiale ale contractului si buna - credința in negociere, C.J.P. Constanta a nesocotit,, recomandările" art 11, alin. 1 din Convenția-cadru, ce reglementează libertatea de a contracta si intenția de a modifica raportul juridic.
In data de 27.03.2013, se precizează, reclamanta a semnat Convenția-cadru elaborata de către C.N.P.P, ca urmare a dispozițiilor forului sau ierarhic, pe fondul blocajului financiar creat la nivelul unității datorita debitului înregistrat de către C.J.P. Constanta in valoare de 18.000.000 lei si a executării silite declanșata de către A.N.A.F. pentru recuperarea unor creanțe bugetare si majorări de întârziere.
După doar o luna de execuție a Convenției, R.A.T.C. Constanta a sesizat neregularitatile Convenției si ca urmare a decontării parțiale a prestației, a solicitat C.J.P.Constanta si C.N.P.P. București (cu adresa nr 3733/29.05.2013) modificarea prevederilor convenției ( art 3 alin. 2) prin act adițional, in baza art. 11 alin.2 din Convenție, demersurile sale nefiind finalizate în mod favorabil.
Clauza impusa prin Convenția-cadru, susținuta de către CJ.P. Constanta si C.N.P.P. (adresa nr. C 378 TM 12.11.2012), cu privire la atașarea taloanelor de pensie, arată reclamnta este de notorietate, ca nu este aplicabila la nivel național fiind doar inserata de parti in document, prin urmare, se confirma faptul ca la nivel național Convenția - cadru nu se aplica unitar si nu exista obligația părților de a încheia, convenția "asa cum a fost transmisa", de altfel, aspect contrazis de art 11 alin. 1.
In mod nelegal si abuziv, apreciază reclamanta sunt inserate aceste dispoziții fata de operatorul de transport si beneficiarii legii, in perspectiva întrunirii condițiilor pentru eliberarea abonamentului (art.3 alin.2)., art 4 alin.2 prefigurând un drept abuziv al părtilor contractante, in detrimentul beneficiarilor..
Apreciază asupra caracterului nelegal al clauzei menționate întrucât Legea nr. 189/2000 si DL. nr. 118/1990 acorda un drept (transport urban gratuit) accesibil oricând si nelimitat beneficiarilor, iar obligația regiei este de a presta serviciul de transport gratuit acestora. Legiuitorul a acordat facilitați persoanelor persecutate din motive politice, etnice, deportate, sub rezerva ca situațiile prevăzute de actele normative speciale, care au condus la obținerea acestor drepturi, trebuie dovedite. In baza acestor acte normative, persoanele regăsite au dobândit astfel un drept, fără sa fie condiționate in vreun fel de legiuitor sa uzeze sau nu de el.
Apreciază totodată în sensul căpârâta poate asigura executarea acestei obligații in contul beneficiarilor, in calitate de instituție emitenta a taloanelor de pensie, coroborat cu baza de date deținuta cu toți beneficiarii legilor speciale, in plata cu indemnizația (lunara) de la legile speciale.
Condiția contractuala prevăzuta in Convenția - cadru, elaborata de către C.N.P.P. București, clauza privind colectarea si comunicarea taloanelor de pensie ale beneficiarilor, redactata in prealabil si netratata cu partea, o consideră reclamanta a fi inechitabila, fiind in contradicție cu condiția de buna-credintă, întrucât provoacă un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor ce decurg din convenție, evident, in detrimentul R.A.T.C. Deși in art. 11 alin. 1 din Convenția-cadru este prevăzut dreptul la modificarea actului ( de comun acord), datorita modului in care a fost perceputa convenția, parata a refuzat orice inițiativa si posibilitate de negociere. Lipsa de negociere in cazul contractului preformulat, determina caracterul abuziv al documentului, R.A.T.C. neputând sa intervină asupra dispozițiilor convenționale, având numai posibilitatea de a adera.
Aplicarea acestei clauze ( atașarea copiei talonului de plata a drepturilor din luna precedenta celei pentru care se solicita abonamentul), astfel cu a fost inserata in Conventia-cadru, apreciază reclamanta, transfera practic toate riscurile convenției R.A.T.C, căreia ii revine sarcina sa-i determine pe beneficiari sa prezinte înscrisurile solicitate . Pentru toti beneficiarii care s-au prezentat la regie pentru atestarea vizei pe Legitimațiile nominale si care au semnat in Situația centralizata/ lunar, R.A.T.C. Constanta a prestat transportul urban gratuit căci facilitatea este acordata de legea speciala si nu de către părțile convenției.
Clauza impusa, se precizează, conduce la deteriorarea echilibrului contractual, prin abuzul de putere (economica) al paratei, care impune contrar principiului bunei-credinte, dispoziții ce creează un dezavantaj imitații de stat de transport local. Practic prin aceste taloane de pensie se probează calitatea de asigurat in sistemul public de pensii, insa, parata deține o baza de date cu toti beneficiarii legilor speciale in plata, lunar, care este apta sa conducă la măsura refuzului /sistării la plata de către CJ.P. Constanta ( clauza stabilita contractual la art.8).
In aceste circumstanțe apreciază reclamanta, clauza devine împovărătoare, nerealizabilă pentru partea contractuală care efectuează transportul gratuit si fără a se întrevedea o culpa regiei ( beneficiarii nu achiesează înțelegerii părților si nu depun talonul solicitat), iar ceea ce se impunea, era modificarea si tratarea Convenției (protocolului care identifica părțile ce aplica legea). Așadar, se precizează, interesul persoanelor îndreptățite este lezat, abandonându-se in nesiguranța problema beneficiarilor legii, care trebuie sa se bucure nelimitat de gratuitate la transport public, in situația in care cele doua instituții de stat pe plan local, înțeleg sa-si anuleze obligațiile contractuale, in detrimentul acestora. Nelegalitatea convenției-cadru impusă de către parata, se reține, se conturează si la art 3, dispoziție care condiționează, si stipulează efectuarea transportului gratuit prin abonamente lunare, in timp ce textul de lege statuează, un drept permanent si continuu.
In consecință, se apreciază Convenția-cadru este o adăugare ta lege, nepermisă si abuzivă si se impune decontarea gratuității efectuata de către reclamantă in favoarea tuturor beneficiarilor, cărora li s-a efectuat serviciul si pentru care s-a probat prestația de transport gratuit urban. În funcție de circumstanțele concrete ( natura serviciului prestat, principiul bunei-credințe, principiul de diligenta in executarea obligației de decontare), solicită identificarea si eliminarea clauzelor care, din perspectiva Legii nr. 189/2000 si Decret- Lege nr.l 18/1990, sunt nelegale.
Astfel, apreciază reclamanta asupra caracterului nelegal al dispozițiilor art. 3 alin.2 ( cu trimitere la art. 4 alin.l si 2 ) din Convenție, fiind impuse de către parata, cu încălcarea dreptului la negociere si tratarea termenilor, principiul bunei credințe si al responsabilității contractuale.
In baza probatoriului administrat, solicitam sa dispuneți obligarea paratei la plata sumelor reprezentând c/valoarea transportului gratuit efectuat in perioada aprilie/ mai 2013 in favoarea beneficiarilor, care au probat calitatea si care s-au bucurat de
facilitate/gratuitate, întrucât regia a prestat in mod gratuit transportul local tuturor beneficiarilor legilor speciale.
C.J.P. Constanta, se arată,cu adresa nr. 8221/31.05.2013 a refuzat la plata din prestația lunii aprilie, un nr. de 1395 beneficiari ai legilor speciale care nu au ratificat convenția părților si nu au prezentat regiei talonul de plata din luna anterioara pentru care se solicita gratuitatea, in valoare totala de 153.450 lei., iar pentru luna mai 2013, parata a refuzat la plata cu adresa nr. 9576/27.06.2013, pentru aceleași motive, suma de 50.380 lei. In fata acestei situații, regia nu putea refuza serviciul de gratuitate in favoarea beneficiarilor, in speța, acordarea talonului de gratuitate, invocând neregularitatile actelor, raportat la înțelegerea părților ( clauza contractuala).
In susținere, solicită administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul si expertiza contabilă, iar în drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 554/2004 completate de codul de pr. civila, Legea nr.189/2000, Decret-Lege nr.l 18/1990, Legea nr. 127/2013, art. 1166 cod civil, art. 1169 cod civil, art. 1170 cod civil, ari. 1176 cod civil, 1182 cod civil, art. 1183 cod civil ,art. 1202 (3)cod civil, art. 1516(1) cod civil, art. 1530 cod civil, art.1531, 1535 cod civil, Legea nr. 72/2013 si alte dispoziții invocate in cuprinsul acțiunii.
Au fost atașate cererii în copie înscrisuri (filele 18- 124, 151-155, 161, 182-194,249-251,257 -261,265-281)
Pârâta a depus întâmpinare (filele 127 -131) prin care solicită respingerea cererii promovate motivat de următoarele considerente:
1.Referitor la primul capăt de cerere prin care reclamanta solicita sa se constate faptul ca prevederile art.3 alin.2 teza finala din convenția 4130/1962/27.03.2013 încheiata de părți sunt nelegale si abuzive, apreciază pârâta asupra caracterului nefondat întrucât nu exista o justificare legitima pentru modificarea acestor prevederi.
R. Constanta, se arată, a solicitat CJP Constanta si CNPP București, cu adresa 3733/29.05.2013 modificarea prevederilor convenției (art.3 alin.2) prin act adițional, in baza art.ll alin.2 din j Convenție, având următorul conținut: eliberarea abonamentelor se efectuează pe baza buletinului de identitate/carte de identitate(copie). a deciziei/hotărârii de acordare a calității de beneficiar al Legii (copie) si a talonului de plata a drepturilor de pensie pe una din ultimele doua luni precedente celei pentru care se solicita abonamentul
Conform prevederilor art.3 alin.2 din convenția 4130/1962/27.03.2013 rezulta fara echivoc, apreciază pârâta, că eliberarea abonamentelor se efectuează pe baza buletinului de identitate/carte de identitate(copie), a deciziei/ hotărârii de acordare a calității de beneficiar al Legii (copie) si a talonului de plata a drepturilor din luna precedenta celei pentru care se solicita abonamentul.
Apreciază totodată în sensul că prevederile art. 3 alin 2 din Convenția 4130/27.05.2003 încheiata intre R. si CJP Constanta, nu pot fi considerate abuzive atat timp cat nu creează, in detrimentul R. si contrar cerințelor bunei-credințe. un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Reclamanta se precizează a achiesat la termenii convenției 4130/ 1962/27.03.2013. in ceea ce privește documentele pe care trebuie sa le depună pentru beneficiarii legilor speciale, la solicitarea abonamentelor lunare, astfel încât apreciază că nu se impune modificarea acestor prevederi, care au fost însușite de reclamantă prin semnătură, fără a avea obiecțiuni.
Arătă pârâta faptul ca începând cu luna iunie 2013. reclamanta R. Constanta a solicitat plata c/valorii transportului beneficiarilor legilor speciale, depunând taloanele de plată ale drepturilor din luna precedenta celei pentru care se solicită abonamentul, deci respectând prev.art.3 alin.2 din convenție situație în care plățile au fost efectuat integral.
Invocă în susținere dispozițiile art. 969 -973 c civil, respectiv art. 18 din legea 554/2004, apreciind că în speță convenția părților nu este un act sau contract administrativ prin raportare la caracteristicile specifice.
F. de solicitarea reclamantei R. Constanta, care in baza art 18 alin.4 din Legea 554/2004 solicita obligarea la completarea prevederilor convenției, pentru aplicarea legii 127/29.04.2013, precizează faptul ca aceasta modifică numai dispozițiile art.8 alin.2) din Decret-Lege nr. 118/1990, rep. si pe cale de consecința, persoanele persecutate din motive etnice ale căror drepturi se stabilesc in temeiul Legii 189/2000 nu fac obiectul prevederilor Legii 127/2013.
2. Referitor la capătul de cerere privind plata debitului in valoare de 203.830 lei reprezentând c/valoarea prestației de transport urban gratuit efectuat de către R. Constanta in favoarea beneficiarilor Legii 189/2000 si Decrct-Lege 118/1990,în perioada aprilie-mai 2013, actualizată cu rata inflației la data plații, apreciază asupra caracterului nefondat, pentru următoarele motive:
Suma solicitata de 203.830 lei se compune din: refuzuri la plata in valoare de 153.450 lei din luna aprilie 2013,respectiv de 50.380 lei din luna mai 2013, ce au avut ca si motiv de refuz:"nerespectarea art.3 alin.2, coroborat cu art.8 lit.b) din convenția nr. 41 30"1962/27.03.201 3", pentru care reclamanta R. nu a depus copii ale taloanelor de plata a drepturilor de pensie din luna precedenta celei pentru care se solicita abonamentul".
Precizează faptul că facturile care fac obiectul cauzei au fost primite la registratura instituției noastre cu număr de înregistrare, dar au fost refuzate parțial la viza de control financiar preventiv, prin referate de refuz, conform OG 119/1999 aprobate de ordonatorul de credite, nefiind înregistrate in evidentele contabile ale CJP Constanta. Refuzurile au fost trecute in registrul de viza de CFP si cuprinse in Rapoartele trimestriale, întocmite in conformitate de Ordinul 522/2003, transmise trimestrial la CNPP. in vederea centralizării si întocmirii raportului anual la nivel național, care se prezintă Guvernului spre dezbatere .
Referitor la actualizarea debitului cu rata inflației la data plații, solicită respingerea acestuia ca nefondat, CJP Constanta întrucât pârâta nu se află in situația unei întârzieri la plată, refuzul de a plați fiind justificat conform art. 8 din Convenția 4130/1962/27.05.2013. R. Constanta nu are niciun prejudiciu efectiv - si niciun prejudiciu nerealizat, cauzat de către CJP Constanta, întrucât instituția pârâtă nu poate cădea in pretenții pentru refuzul justificat al unor facturi.
3. Referitor la ce dc-al 3-lea capăt de cerere privind plata dobânzilor contractuale penalizatoare in valoare dc 6.896 lei. potrivit ari 6 din Convenție si art. 1535 Cod Civil, precum si daune interese minimale, conform art. 10 din Legea 72/2013. in valoare de 160 curo la cursul valutar la data plații, solicită de asemenea respingerea ca nefondat, pentru următoarele motive:
Este adevărat ca in temeiul art. 18 din Legea 554/2004. pot fi acordate, la cerere despăgubiri pentru daunele materiale si morale încercate din neexecutarea unui contract administrativ, insa aceasta sub rezerva dovedirii pretențiilor.
Prin definiție, daunele interese, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea obligației, au menirea de a înlocui executarea in natura, neputând fi cumulate cu aceasta.
Cu excepția situațiilor in care întinderea prejudiciului este fixata de lege. sarcina probei atât sub aspectul existentei si întinderii, cat si al întrunirii cumulative a condițiilor prescrise de lege pentru acordarea daunelor interese, incumba creditorului, iar invocarea unui prejudiciu, cuantificat la suma de 6.896 lei - dobânzi contractuale, penalizatoare, nu este suficienta pentru acordarea despăgubirilor, după cum nici 160 curo. la cursul valutar din data plații, nu este de natura a susține probator angajarea răspunderii pentru daune interese minimale.
Pretenția reclamantei, reprezentând, dobânzi contractuale penalizatoare in valoare de 6.896 lei. precum si daune interese minimale, conform art.10 din Legea 72/2013, in valoare de 160 curo la cursul valutar la data plații, nu poate fi primită de vreme ce răspunderea pentru daune este aplicabila in conformitate cu dispozițiile art.1086 Cod Civil, numai daca prejudiciul suferit de creditor este consecința directa si imediata a culpei debitorului.
Prin urmare, apreciază pârâta în sensul că este ținuta reclamanta sa facă dovada legăturii de cauzalitate intre prejudiciul pretins suferit si fapta culpabila a paratei in cauza, dovada care in cauza nu a fost făcuta.
În susținere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza contabila, iar în drept au fost invocate prev. art.l1 din Legea nr.554/2004. art.155 Cod Fiscal, art. 205-208 Cod procedura Civila.
Au fost atașate, în copie înscrisuri (filele 132 -136)
Prin Răspunsul la întâmpinare apreciază reclamanta asupra caracterului întemeiat al cererii promovate solicitând admiterea acesteia.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiza contabilă având ca obiective verificarea calității de asigurat a tuturor persoanelor care au beneficiat de serviciul gratuit de transport în comun potrivit Convenției nr. 1962/27.03.2013 și determinarea contravalorii transportului efectuat în favoarea titularilor de drepturi pentru perioada aprilie - mai 2013, respectiv decembrie 2013 prin raportare la prevederile aceleiași convenții.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
La data de 27.03.2013, părțile au încheiat Convenția nr. 1962/4130 având ca obiect asigurarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat pentru beneficiarii Decretului lege 118/1990, ai OUG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea 189/2000 și ai OUG 214/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Convenția a intrat în vigoare a data de 01.04.2013 și a avut termen de valabilitate 30.06.2014.
În executarea convenției menționate, pentru perioada supusă analizei, respectiv aprilie - mai 2013, respectiv decembrie 2013, reclamanta a efectuat prestații de transport pentru categoriile de persoane care fac obiectul convenției menționate și a emis facturile fiscale nr._-29/30.04.2013, nr._,_/31.05.2013 respectiv._/31.12.2013 (filele 27,29)
Cu adresele nr. 8221/31.05.2013 respectiv 9576/27.06.2013 (filele 32/33), pârâta face cunoscut refuzul la plata a sumelor de 153.450 lei din facturile_-29/30.04.2013, respectiv_ din facturile_,_/31.05.2013, motivând acest refuz pe nerespectarea art. 3 al.2 coroborat cu art. 8 lit.b din convenția încheiată. De asemenea, prin adresa 1431/31.01.2014 se face cunoscut reclamantei refuzul la plată pentru factura_/ 31.12.2013, motivat de lipsa semnăturii, respectiv a lipsei cuponului de plată. (fila 182)
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3.2 (...) eliberarea abonamentelor se efectuează pe baza buletinului de identitate/cărții de identitate (copie) a deciziei/hotărârii de acordare a calității de beneficiar al legii (copie) și a copiei talonului de plată a drepturilor din luna precedentă celei pentru care se solicită abonamentul (...)
Art.8 lit. b din aceeași convenție CTP verifică și poate refuza la plată sumele înscrise în documentația înaintată spre decontare, pentru următoarele motive :
- Decesul beneficiarului legii
- Neconcordante privind datele înscrise în documentele înaintate spre decontare (....)
Instanța mai remarcă dispozițiile art. 5 din aceeași convenție potrivit cu care R. întocmește tabelul nominal (anexa 1) cu beneficiarii care au primit abonament de călătorie, centralizatorul de decont (anexa 2) al lunii respective și anexează copii ale taloanelor de plată a drepturilor acordate beneficiarilor legii cărora li s-au acordat abonamentele.
(....) 3. Transmiterea către CTP a documentelor prevăzute la alin.1 inclusiv pe suport magnetic (anexa 1) în vederea decontării contravalorii abonamentelor lunare acordate beneficiarilor legii, se face lunar, până la data de 15 ale lunii curente pentru luna anterioară
4. Predarea taloanelor de plată acordate beneficiarilor legii (în copie) se face pe baza unui proces verbal cuprinzând numărul de taloane. Verificarea acestora se face de CTP.
Instanța reține faptul că reclamanta R.A.T.C. C. efectuează, potrivit art.1 alin.2 lit.h din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare și utilități publice, un serviciu public de transport în comun, desfășurând această activitate și în favoarea categoriilor de beneficiari prevăzute prin Decretul Lege 118/1990, respectiv legea 189/2000.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, toate persoanele pentru care au fost eliberate abonamente în perioada de referință au semnat pentru primire și îndeplineau condițiile legale de acordare, nefiind ridicat prin nici un document dreptul stabilit prin cele două reglementări incidente.
În referire la cuantumul prestațiilor de transport efectuate de către reclamantă în favoarea beneficiarilor Legii nr.189/2000 și ai Decretului Lege nr. 118/1990 aferente perioadei de referință acesta se cifrează la suma de 208.230 lei, cuantum la care reclamanta a precizat pretențiile.
Efectuarea prestațiilor de transport în favoarea beneficiarilor Legii nr.189/2000 și ai Decretului Lege nr. 118/1990 a fost dovedită în speță prin tabelele nominale depuse la dosar ce cuprind precizări cu privire la numărul deciziei de stabilire a drepturilor potrivit Legii nr.189/2000 sau Decretului Lege nr. 118/1990, . numărului actului de identitate, precum și codul numeric personal pentru fiecare beneficiar și numărul abonamentului eliberat de reclamantă.(filele 212- 231)
Așa cum rezultă din susținerile pârâtei aceasta nu contestată dreptul și nici numărul beneficiarilor legilor cu caracter special la transport urban gratuit, ci realitatea prestațiilor facturate prin prisma modalității de eliberare a documentelor de transport și a depunerii taloanelor de plată pentru eliberarea acestora potrivit prevederilor convenției.
După cum a fost reținut însă în concluziile raportului de expertiză, reclamanta a emis în mod legal pentru beneficiarii Legii nr.189/2000 și Decretului Lege nr.118/1990 abonamente lunare pentru a avea posibilitatea de a beneficia de transport urban gratuit, situație în care refuzul parțial la plata facturilor fiscale menționate anterior apare ca fiind nejustificat.
Legiuitorul a prevăzut prin dispozițiile legale anterior citate atât dreptul beneficiarilor la transport gratuit, decizia de a face uz de acest drept aparținând fiecărui beneficiar în mod individual, cât și obligația pentru stat de a asigura de la bugetul de stat c/valoarea acestor cheltuieli, considerente față de care Tribunalul apreciază asupra, existenței obligației de plată a contravalorii transportului gratuit efectuat de reclamanta în favoarea beneficiarilor Legii nr.189/2000 și ai Decretului Lege nr. 118/1990, obligație izvorâtă din lege, prin raportare la prevederile incidente cuprinse în aceste acte normative și a convenției încheiată de părți în aplicarea acestor dispoziții legale (filele 18-20)
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea dobânzii legale, instanța reține că potrivit art. 6 din aceeași convenție pârâta se obligă să achite reclamantei contravaloarea prestației în termen de 30 de zile, sub sancțiunea aplicării unei dobânzi de 0,04%/ zi de întârziere, cu condiția respectării termenului limită de primire a documentelor, prevăzut la art. 5 al.3 și a deschiderii creditelor bugetare având această destinație de către CTP.
Libertatea contractuală permite părților să convină supra condițiilor antrenării răspunderii contractuale, respectiv a determinării anticipate a echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Astfel fiind instanța față de considerentele ce preced și prin raportare la disp. art. 1170, respectiv art. 1270 c.civ potrivit cu care convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, care sunt ținute la îndeplinirea obligațiilor asumate cu bună credință, apreciază că sunt îndeplinite în cauză elementele răspunderii contractuale, urmând a reține în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei solicitată cu titlu de dobândă, cu titlu de prejudiciu încercat pentru executarea cu întârziere a obligației.
Totodată, se apreciază că reclamanta are dreptul la a obține valoarea reală a obligației bănești ce nu i-a fost plătită la termenul convenit, actualizarea sumei având un caracter compensatoriu, în sensul că acoperă beneficiul nerealizat de creditor, astfel că solicitarea reclamantei privind actualizarea cu indicele de inflație a debitului apare ca întemeiată.
Instanța nu va reține capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând daune interese minimale potrivit art. 10 din legea 72/2013, prin raportare la art. 21 din acest act normativ .
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța va dispune obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată privind pe reclamant R. C., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârât C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C. ..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 208.230 lei reprezentând contravaloare servicii de transport aferentă perioadei aprilie - mai 2013, respectiv decembrie 2013 actualizată cu rata inflației la data plății și 29.328 lei reprezentând dobânda potrivit Convenției 4130/1962/27.03.2013
Respinge celelalte pretenții ca nefondate.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4603 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. N. D. V. S.
Red. jud.C. N./27.10.2014/2.ex
.>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 30/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2014. Tribunalul... → |
|---|
