Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1689/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1689/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 1774/118/2014
ROMÂNIA Oerator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1689 /CA
Ședința publică din 11.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
GREFIER: D. V. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant ., cu sediul în C. ., în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cu sediul în C., ., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica din data de 28.08.2014 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Instanța a amânat pronunțarea la data de 11.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cererii de suspendare reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr._, reclamanta ..A. în contradictoriu cu S. P. de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local a solicitat în temeiul disp. art. 14 din legea 554/2004 suspendarea Raportului de Inspecție Fiscală nr. S_/06.12.2013 a Deciziei de Impunere nr. S_/06.12.2013 precum și a Dispoziției de măsuri nr. S97156/13.012.2013.
În motivare arată reclamanta că urmare a controlului desfășurat în perioada 19.11._13 au fost întocmite actele administrativ fiscale în discuție prin care a fost stabilită obligația de plată a sumei de 10.660 lei. Totodată a fost emisă Dispoziția nr._/13.12.2013 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală stabilindu-se obligația de a înregistra în contabilitate valoarea de inventar de 2.098.040 lei pentru imobilul Hotel C., respectiv 72.750 lei pentru imobilul sediu situat în C. . în termen de 30 de zile.
Împotriva Raportului de Inspecție Fiscală, respectiv Decizia de impunere, arată reclamanta a fost formulată contestație.
Apreciază în speță că sunt îndeplinite condițiile stabilite prin art. 14 al.1 din legea 554/2004 relativ la existența unei contestații, a cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Relativ la condiția cazului bine justificat apreciază reclamanta că la o cercetare sumară a actelor administrative se desprinde concluzia că acestea sunt în contradicție cu situația de fapt și cu dispozițiile legale.
În referire la impozitul pe clădiri invocă reclamanta constatările raportului de inspecție fiscală relativ la determinarea impozitului pe clădiri aferent anului 2009 pentru imobilul situat în .. 16 în raport de nota nr._/03.06.2009 și nu a procesului verbal de recepție nr. 493/03.06.2009, ceea ce a condus la majorarea în mod eronat a impozitului pe clădiri cu suma de 999 lei. De asemenea, se arată că impozitul pe clădiri aferent anului 2012 nu are în vedere acordarea reducerii impozitului pentru clădirea Hotel Briza din Stațiunea Mamaia ceea ce a condus la o majorare a impozitului pe clădiri cu suma de 4772 lei. Relativ la impozitul pe clădiri aferent anului 2013, apreciază reclamanta că acesta a fost calculat în mod nelegal, nefiind acordată reducerea de 50% pentru imobilul Hotel Briza, ceea ce a condus la o majorare a impozitului cu suma de 4915 lei, efectuarea reevaluării clădirilor în anul 2011 a clădirilor în temeiul HG 1553/2003, respectiv în anul 2012, raport care însă nu a fost acceptat de SPIT
Invocă în susținere disp. art. 253 al.1 și 5 din legea 571/2003, menționând faptul că înțelege să conteste valorile rezultate din expertiza efectuată de către organul fiscal, diferențele față de valorile din reevaluarea efectuată de societate fiind semnificativă.
Relativ la impozitul pe teren, impozitul pe mijlocele de transport sub 12 tone, taxa hotelieră, taxa pentru irigații și spații verzi, taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice respectiv taxa pentru folosirea tramei stradale, arată că intimatul a efectuat stingerea debitelor fără a înștiința contribuabilul prin compensări cu sumele achitate de societate cu alt titlu, aspect care a condus la neconcordante între societate și SPIT.
Totodată precizează că înțelege să conteste și taxa privind creșterea gradului de liniște și siguranță, astfel cum rezultă aceasta din înștiințarea din 28.05.2013, având în vedere că în mod nelegal a fost modificată HCL 330/2012 ANEXA 1 prin care a fost adoptat Regulamentul de adoptare a taxelor speciale, dar și față de criteriile de determinare a acesteia.
În ceea ce privește condiția privind producerea unei pagube iminente invocă reclamanta iminența executării deciziei de impunere care constituie titlu executoriu. Societatea se arată a efectuat plățile la nivelul declarațiilor de impunere, declarații care nu au fost contestate, solicitând totodată regularizarea fișei conform litigiului anterior desfășurat, fapt care a condus la efectuarea unui nou control fiscal în condițiile menționate anterior.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri (filele 14 -115, 137 - 142)
În Precizările depuse la filele 118-120, solicită reclamanta și suspendarea executării măsurii dispuse de către SPIT prin Dispoziția S_/13.12.2013, invocând cazul bine justificat și prejudiciul iminent care se produce ca efect al acestor două acte administrative cu referire și la măsura înregistrării bunurilor cu valori ce fac obiectul contestației, valori care reprezintă o bază de impunere pentru viitor, atât cu privire la impozitul pe clădiri și teren cât și cu privire la celelalte taxe care se raportează la aceeași valoare de impunere.
Așadar, apreciază reclamanta, în esență, nu este vorba numai de a achita o sumă de bani rezultată din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, ci și de consecințele pentru viitor a înregistrării în contabilitate a acestor valori, nelegal stabilite, în ceea ce privește obligațiile de plată ale societății.
Intimatul a depus întâmpinare (filele 125-131) prin care solicită respingerea cererii motivat de următoarele considerente:
Urmare a efectuării controlului fiscal în perioada 19.11.2012 – 06.12.2013 au fost emise raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere respectiv Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. S_/13.12.2013, determinându-se cu titlu de debit principal suma de 9831 lei și accesorii calculate până la 06.12.2013 în cuantum de 829 lei.
Relativ la impozitul pe clădiri arată intimatul că pentru imobilul din .. 16, finalizarea clădirilor a fost declarată de însuși proprietarul acesteia, din documentația depusă rezultând faptul că lucrările au fost finalizate la data de 20.04.2009, chiar dacă reclamanta nu a efectuat potrivit art. 37 din legea 50/1991, respectiv Normele Metodologice pentru aplicarea art. 254 din Codul Fiscal, formalitățile aferente la momentul terminării lucrărilor.
În referire la acordarea reducerii de 50% pentru impozitul pe clădiri aferent Hotelului Briza, invocă pârâtul dispozițiile art. 285 al.2 C. fiscal, precizând faptul că pentru anul 2012, din documentele contabile nu rezultă îndeplinirea condițiilor impuse prin dispozițiile amintite anterior, iar pentru anul 2013, se arată că reclamanta a obținut venituri numai din chirie și nu din activități turistice.
În privința reevaluării imobilelor deținute în proprietate, arată pârâtul că reclamanta a depus la data de 28.02.2013 declarația fiscală însoțită de raportul de reevaluare prin care aduce la cunoștința organului fiscal noile valori ale imobilelor deținute în proprietate, valori care au fost actualizate cu indicele de inflație. Cu această ocazie organul fiscal prin raportare la art. 55 al.1 din OG 92/2003 a dispus efectuarea unei expertize evaluatorii, despre operațiunea efectuată fiind încunoștințat contribuabilul.
Invocă totodată în susținere dispozițiile art.94 al.1 din OG 92/2003, art. 90, art. 82 din același act normativ, precizând faptul că deși contribuabilul a reevaluat clădirile deținute în proprietate în anul 2012, această operațiune a avut în vedere actualizarea valorii de inventar a acestora în raport cu rata inflației, fără a avea în vedere valoarea reală. Astfel, apreciază pârâtul în sensul că prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. S97156/13.12.2013, a fost stabilită în mod corect înregistrarea în contabilitate a noilor valori de inventar asupra imobilelor evaluate.
Relativ la aspectul privind compensația legală invocă pârâtul dispozițiile art. 115 al.1 lit.b coroborat cu art. 2 din OG 92/2003, iar în referire la taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță arată că HCL 82/2013 pentru modificarea acestei taxe nu a fost declarată nelegală
Relativ la cererea de suspendare apreciază pârâtul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile stabilite prin disp. art. 14 din legea 554/2004, relativ la existența cazului bine justificat și paguba iminentă.
În drept au fost invocate disp. art. 205 c.proc.civ, iar în apărare a fost atașată, în copie documentația aferentă actelor administrativ fiscale contestate (filele 148 - 301)
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele :
În temeiul Raportului de Inspecție Fiscală S_/06.12.2013 a fost emisă Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma inspecției fiscale nr. S95130/06.12.2013 prin care a fost stabilită obligația de plată a sumei de 9831 lei cu titlu de impozit pe clădiri, respectiv suma de 829 lei reprezentând accesorii calculate până la data de 06.12.2013.
De asemenea a fost emisă Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. S97156/13.12.2013 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de a înregistra în contabilitate valoarea de inventar pentru imobilele Hotel C. ca fiind 2.098.040 lei și pentru Clădire sediu situată în C. . în valoare de 72.750 lei ca urmare a emiterii raportului de inspecție fiscală, respectiv a deciziei de impunere .
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva actelor administrativ fiscale, punctul de vedere al pârâtului nefiind atașat la dosar.
Procedând la analizarea cererii de suspendare Tribunalul reține că în speță a fost făcută dovada consemnării cauțiunii stabilită în sarcina contestatoarei prin încheierea de la termenul din 28.05.2013, potrivit art. 215 c.proc. fiscală.
Dispozițiile art. 14 al Legii nr.554/2004, la care art. 15 alin. 2 din aceeași lege face trimitere, consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Cazurile bine justificate constau, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) din legea contenciosului administrativ în „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ”, iar paguba iminentă în „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reprezentând operațiunea juridică de întrerupere provizorie a efectelor actului administrativ, suspendarea executării acestuia apare astfel ca un instrument procedural eficient prin care se asigură persoanelor o protecție jurisdicțională vremelnică. Având însă în vedere principiul executării din oficiu al actului administrativ, care derivă din prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate ale acestuia, suspendarea actului administrativ apare în același timp ca o situație de excepție, care determină punerea în balanță a interesului social cu cel personal, reținerea priorității unuia dintre aceste interese fiind subsumată principiului legalității.
Legiuitorul intern nu a definit conținutul cazului bine justificat, acestuia putându-i-se circumscrie existența unui argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, conform principiului consacrat în plan european prin Recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, de care judecătorul național trebuie să țină seama, prin prisma calității României de membră a Consiliului Europei.
În situația de speță, instanța apreciază asupra existenței cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, rezultând o îndoială evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia.
Fără a analiza susținerile reclamantei relativ la nelegalitatea actelor administrativ fiscale în discuție, întrucât s-ar antama fondul cauzei având ca obiect anularea acesteia, instanța reține existența Raportului de evaluare nr._-67/25.11.2013 emis de membru autorizat ANEVAR privind imobilul Hotel C., respectiv imobil sediu societate situat în C. ., având ca scop evaluarea în vederea înscrierii în contabilitate și stabilirea valorii de impozitare, prin care a fost stabilită o valoare justă recomandată de 2.098.040 lei, respectiv 72.750 lei, dar și a Raportului de evaluare încheiat la data de 31.12.2012 emis de membru autorizat ANEVAR, având ca scop al reevaluării stabilirea valorii de piață în vederea vânzării sau impunerii la organul fiscal, care relevă o valoare inferioară de 956.031,94 lei, respectiv_,33 lei pentru aceleași imobile.
Instanța mai apreciază de asemenea, că aspectele invocate relativ la stabilirea impozitului pe clădiri în referire la imobilele situate în .. 16, Hotel Briza din Stațiunea Mamaia, respectiv realizarea operațiunii de reevaluare a imobilelor societății, se circumscriu unor argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate.
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei „pagube iminente”, instanța va reține și definiția la nivel comunitar dată acestei noțiuni, prin Recomandarea sus-menționată. Astfel, prin acest act juridic european s-a statuat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat, în măsura posibilului. Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Se arată că astfel de măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat.
Susținerile reclamantei privind prejudiciul ce urmează să se producă (constând în iminența executării) raportate la cuantumul obligației fiscale stabilite în sarcina sa reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera întrunită cerința analizată mai sus.
Tribunalul apreciază că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate.
Față de cele ce preced, cererea de suspendare formulată în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 apare ca întemeiată, urmând a fi admisă.
Pe cale de consecință, instanța va dispune suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. S95130/06.12.2013 a Raportului de Inspecție Fiscală nr. S95128/06.12.2013 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. S97156/13.12.2013, până la soluționarea cererii având ca obiect anularea acesteia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată, formulată de reclamant ., cu sediul în C. ., în contradictoriu cu pârât S. P. DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cu sediul în C., ..
Dispune suspendarea Deciziei de Impunere nr. S95130/06.12.2013 a Raportului de Inspecție Fiscală nr. S95128/06.12.2013 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. S97156/13.12.2013, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. N. D. V. S.
conf.art. 426 al.4 c.proc.civ
semnează Președintele instanței
V. C. C.
Red. jud. C. N./30.06.2014/2.ex
.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 897/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
