Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2879/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 27956/212/2013/a1

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Operator de date cu caracter personal nr. 8470

., C.

Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._

DOSAR CIVIL NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2879

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10 DECEMBRIE 2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

GREFIER: I. TÖRÖK

Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe contestator J. C. PRIN P. C. N. D., cu sediul ales la Av. PARCALABU S., în C., SOVEJA, nr. 91A, ., ., contestator P. C. JUDETEAN C., cu sediul ales la Av. PARCALABU S., cu sediul în C., Soveja, nr. 91A, ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., Atelierelor, nr. 4, J. C., având ca obiect contestație la executare lămurirea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu Contestație la Titlu.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.12.2014, 09.12.2014 și la 10.12.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 13, contestatorii JUDEȚUL C. și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata . Somației nr. 294/23.09.2013 comunicata in 30.09.2013, a popririi nr. 294/03.10.2013 și a tuturor actelor de executare intocmite in dosarul de executare nr. 294/2013 al B. N. Steluța I. ca fiind nelegale, întoarcerea executării silite, restituirea taxei judiciare de timbru achitate pentru soluționarea prezentei contestații la executare, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei contestații și suspendarea executării silite. Totodată au formulat contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu în baza art. 703 și urm, 713și 722 c.p.civ.

În susținerea contestației, arată că actele de executare silita sunt nelegale motivat de împrejurarea ca, in ce privește cheltuielile de executare silita constând in onorariul de avocat si onorariu de executor judecătoresc, acestea nu numai ca sunt exagerate, insa prin intinderea lor, astfel cum a fost stabilita prin procesul verbal de stabilire al cheltuielilor de executare silita, incalca dispozițiile legale exprese conținute de art. 451 cod procedura civila si prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/C/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

De altfel, nu se aduce nici o dovada aferenta cheltuielilor de executare extrinseci onorariului executorului judecătoresc.

Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie obligația cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă.

În acest sens, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alineat 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.

In conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 din C. Pr. Civila, instanța poate, chiar si din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci cand acesta este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, tinand seama si de circumstanțele cauzei, cu mențiunea expresa ca măsura luata de instant nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.

Sub acest aspect, in ceea ce privește activitatea desfășurata de către avocat in cadrul dosarului de executare, urmează a retine ca formalitățile efectuate de către acesta constau in redactarea si depunerea unei cereri de executare silita.

In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, prin raportare la dispozițiile OMJ nr. 2550/2006, va solicitam sa constatați ca acesta este stabilit in mod nelegal, prin încadrarea la o alta grila decât cea corespunzătoare obiectului executării silite. In raport de dispozitivul titlului executoriu, va solicitam sa constatați ca acesta este reprezentat de o obligație de a face intuitu personae, care urmează a fi stabilit prin raportare la mențiunile Ordinului la punctual 12 referitor la „orice alte acte sau operațiuni date prin lege” pentru care onorariul maxim este de 200 lei.

Arată ca suma de 5200 lei este prevăzuta ca onorariu maximal in cazul persoanelor juridice in cazul executărilor prevăzute la punctul 2, respectiv puneri in posesie, granituiri, servituti, predări de bunuri, desființări de lucrări sau construcții, precum si la punctul 6, constatarea unor situații de fapt si inventarierea unor bunuri, onorariul fiind justificat de specificul acestor activități, care presupun deplasarea executorului in teren si luarea anumitor masuri. Ca atare, apreciem ca onorariul executorului se încadrează la punctul 12 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006, tabel cuprinzând onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, onorariul maximal fiind de 200 de lei.

Totodată arată că obligațiile contestatorilor nu mai exista, sens in care executarea silita pornita are un caracter nelegal.

Instanța trebuie sa observe si sa retine netemeinicia executării silite, chiar si in ceea ce privește cheltuielile de executare, in condițiile in care obligațiile impuse prin Sentința civila 3616/2012 a Tribunalului C. menținută prin DC nr. 514/2013 a Curții de Apel C. au fost indeplinite, potrivit legii privind autorizarea executării lucrărilor de construire. Din acest punct de vedere, executarea silita apare netemeinica si nelegala intrucat s-a declanșat acolo unde nu mai exista obligație de executat silit, in condițiile legii. Obligatiile au fost indeplinite de buna voie.

Arată că actele de executare silita sunt nelegale si prin prisma faptului ca procedura de executare silita, ce vizează inclusiv recuperarea cheltuielilor de executare silita, se poarta in contradictoriu cu Președintele C. Județean C., care are doar calitatea de reprezentant legal al unității administrativ teritoriale si calitate procesuala pasiva in ce privește procedurile speciale prevăzute de Legea nr.50/1991 si Legea nr.554/2004, insa in aceasta parte a procedurii executionale nu poate avea calitatea de debitor pentru simplul motiv ca acesta nu are patrimoniu asupra căruia sa poată purta executarea silita.

In drept, invocă dispozițiile art. 711 si următoarele din C. Pr. Civila, Ordinul nr. 2550/2006

Intimata P. P. S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, respingerea cererii de suspendare și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție s-a invocat tardivitatea formulării contestației la executare impotriva actelor de executare si impotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și necompetența materială a Judecătoriei C. in soluționarea contestației privind lămurirea întinderii, înțelesului si aplicabilității titlului executoriu în baza art. 650 corob cu art. 713 al.3 c.p.civ, art. 25 din Legea 554/2004.

În ședința publică din 10.02.2014 instanța a pus în discuția părților și a dispus disjungerea capătului din contestație având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și înregistrarea separată a acestuia sub nr._ .

În ședința publică din 03.03.2014 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..

Procedând la soluționarea cu prioritate a acestei excepții, instanța reține următoarele:

Urmare a cererii formulate de intimată a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr. 294/2013 B. N. Steluța I. în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3616/09.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 514/CA/25.03.2013 a Curții de Apel.

Contestatorii au formulat contestație privind lămurirea întinderii, înțelesului si aplicabilității titlului executoriu.

Retinand ca, potrivit disp. art. 713 al.3 c.p.civ, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, prin Sentinta civila nr. 2524/10.03.2014, instanta a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanta ., prin reprezentant convențional, a chemat judecată pe paratul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C., pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună obligarea pârâtului să comunice informațiile de interes public solicitate prin adresa nr. 6/112/27.03.2012 și anume, comunicarea datelor privind autorizația de construire pentru amplasarea stâlpului de echipamente de măsurare condiții climatice, pentru . extravilanul comunei Peștera, având ca beneficiar . SRL, precum si anexele acesteia, stabilirea, în temeiul art.18 (6) din Legea nr.554/2004 a unui termen de executare a hotărârii judecătorești de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia, obligarea pârâtului, în temeiul art.18 (6) și art.24 (2) din Legea nr.554/2004 la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere, in executarea hotărârii instanței după expirarea termenului stabilit, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea demersului său judiciar, reclamanta a arătat ca, prin administrator, a formulat o cerere de informare adresată Președintelui C. Județean C., înregistrată sub nr. de ieșire 6/112/27.03.2012, comunicată cu confirmare de primire la data de 02.04.2012, prin care solicita informații referitoare la autorizația de construire a stâlpului de echipamente de măsurare a condițiilor climatice, pentru ., din extravilanul comunei Peștera, beneficiar . SRL, având in vedere interesul reclamantei in amplasarea unui stâlp similar in zona.

La data de 02.05.2012, prin adresa nr. R5627/23.04.2012, reclamanta a primit refuzul paratului prin care acesta o informa că nu ii poate comunica informațiile, motivat de faptul că „orice comunicare a unor astfel de documente poate fi interpretată și poate genera consecința atingerii intereselor comerciale ale operatorilor economici implicați in procedură”.

Consideră reclamanta că pârâtul avea obligația să ii răspundă solicitării, in conformitate cu disp. art. 7 al. (23) din Legea 50/1991, care prevăd: „Autoritățile prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizației de construire sau, dup caz, a actului de respingere a cererii pentru executarea lucrărilor de construcții și pun la dispoziția publicului următoarele informații: conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți (...)”. Aceste dispoziții se coroborează cu disp. art. 55 al. (1) din Ordinul 839/2009 privind normele de aplicare ale Legii 50/1991, care prevăd in mod expres faptul că autorizațiile de construire/desființare si anexele acestora au caracter public.

Motivarea refuzului de comunicare a informațiilor solicitate s-a bazat in principal pe disp. art. 7 al. (22) din Legea 50/1991, insă cererea reclamantei privind comunicarea autorizației de construire si a anexelor nu este de natura sa intre in conflict cu legislația in vigoare privind secretul comercial si industrial, deoarece reclamanta nu a solicitat comunicarea unor date tehnice, ci doar a unor acte cu caracter public.

Se mai solicită și obligarea pârâtului la plata unei amenzi in cuantum de 20% pentru fiecare zi de întârziere in executarea hotărârii instanței după expirarea termenului stabilit, întrucât amenda prevăzuta de art.24 alin 2 din Legea nr.554/2004 este o sancțiune cu caracter pecuniar, al cărei scop este de a constrânge autoritatea publica sa execute obligația de „a face” stabilita in sarcina sa prin hotărâre judecătoreasca irevocabila, obligație pe care numai acesta o poate duce la îndeplinire si, având un caracter sancționator, suma stabilita cu titlu de amenda este datorata statului, si nu reclamantei.

Totodată, reclamanta a mai învederat instanței de judecată faptul că pârâtul nu se conformează nici hotărârilor instanțelor judecătorești privind spete similare, opunându-se constant la executarea sentințelor irevocabile pronunțate împotriva sa prin amânări si contestații la executare.

Conform art. 7 alin. 23 din Legea nr. 50/1991 autoritățile prevăzute la art. 4 din lege fac publică emiterea autorizației de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții și pun la dispoziția publicului următoarele informații:

a) conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți;

b) principalele motive și considerente pe care se bazează emiterea autorizației de construire sau, ca urmare a examinării comentariilor și opiniilor exprimate de public, inclusiv informațiile cu privire la desfășurarea procesului de consultare a publicului;

c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului.

In aceeași ordine de idei, art. 55 alin. 1 din Ordinul nr. 839/2009 privind Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, prevede că în temeiul prevederilor art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991, autorizațiile de construire/desființare împreună cu anexele acestora, au caracter public. In acest scop, se pun la dispoziția publicului, pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice competente emitentă sau prin afișare la sediul acesteia, listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării și obținerii, după caz, a informațiilor prevăzute la art. 7 alin. 21 din lege.

Prin alin. 23 al art. 7 din Legea nr. 50/1991 este consacrată obligația autorității de a respecta totuși anumite restricții impuse de legislația în vigoare în legătură cu secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, precum și fără a se aduce atingere garantării și protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată, potrivit legii, restricții care privesc însă doar documentația tehnică la care se referă limitarea obligației de comunicare consacrată prin alin. 23 al art. 7 din Legea nr. 50/1991 și limitarea obligației de comunicare a informațiilor cu privire la datele personale.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, la litera c), este menționată documentația tehnică - D.T. drept unul dintre documentele ce trebuie depuse pentru obținerea autorizației, dar alăturat acesteia sunt menționate și celelalte documente, printre care și certificatul de urbanism, la litera a), precum și punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acestuia, la litera d). Or, prin furnizarea relațiilor și comunicarea documentelor menționate la literele a) și d) ale art. 7 din actul normativ menționat, nu se poate susține că s-ar depăși sfera restricției consacrate de alin. 23 al art. 7 din Legea nr. 50/1991, respectiv de alin. 2 al art. 55 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 și astfel că s-ar încălca dreptul de proprietate al titularului autorizației de construire.

Pe de altă parte, informațiile solicitate sunt de interes public și pentru că, așa cum prevede art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2004 privind liberul acces la informațiile de interes public, acestea rezultă din activitățile unei instituții publice.

A mai arătat că informațiile solicitate de către aceasta nu se încadrează în categoria celor exceptate de la liberul acces al cetățenilor, pârâtul având obligația să se conformeze dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea 544/2001. Astfel atitudinea pârâtului îmbracă forma unui refuz nejustificat conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Trebuie așadar reținut totodată că, raportat la prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, informația de interes public vizează orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991 autorizațiile de construire/desființare, împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, au caracter public. In acest scop, se pun la dispoziția publicului, pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice competente, emitentă, sau prin afișare la sediul acesteia a listelor la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării și obținerii, după caz, a informațiilor prevăzute de art. 7 alin. 23 din Legea nr. 50/1991, adică inclusiv conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți, sau, după caz, conținutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Susținerile reprezentantului convențional al pârâtului referitoare la existența unor modalități limitativ prevăzute de lege de punere la dispoziția persoanelor interesate a informațiilor de interes public, sub forma publicării acestora pe pagina proprie de internet sau prin afișare la sediul instituției sunt complet eronate.

Mai mult decât atât, pârâtul ignoră prevederile obligatorii, aplicabile în materie de comunicare a informațiilor de interes public, precum articolele 15 și 18 din Hotărârea nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit cărora informațiile de interes public pot fi solicitate și comunicate chiar și în format electronic, în baza unor cereri formulate în acest sens, prin e-mail sau înregistrate pe discheta, și că accesul la acestea public este gratuit iar costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant în condițiile legii.

Prin motivarea făcută, pârâtul nu neagă în nicio împrejurare faptul că informațiile solicitate de către reclamanta nu ar fi de interes public, ci face o discuție eronată cu privire la modalitatea în care se poate intra în posesia acestora.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 50/1991, Ordinul nr. 839/2009 privind Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 50/1991, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Hotărârea nr. 123 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În drept: art. 2, al 1 lit. h din Legea 554/2004, art.7, al.21 si 23 din Legea 50/1991, art. 22 din Legea 544/2001, art. 55 din Ordinul 839/2009 privind normele le aplicare ale Legii 50/1991.

Legal citat, pârâtul Președintele C. Județean C. nu a depus la dosar întâmpinare, insa a depus concluzii scrise, precum si concluzii orale pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondata, precum si respingerea tuturor celelalte capete de cerere.

A arătat paratul ca normele juridice recunosc dreptul paratului de a comunica informațiile in temeiul OUG 214/2008 (implicit si de Legea nr. 261/2009) de modificare a Legii nr. 51/1991, respectiv prin modalitatea publicării pe site-ul propriu sau prin studiere la sediul instituției publice.

Chiar daca art. 6 din Legea nr. 544/2001 stabilește regula generala in materia accesului la informațiile publice, dar si aceasta limitata la modalitățile prevăzute de art. 5 alin. 4 al aceleiași legi si cu reținerea anumitor circumstanțe, in schimb prin art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991 exista excepția in ceea ce privește informațiile cuprinse in autorizațiile de construire si anexele acesteia, in aceasta materie existând reglementari speciale, modificate, si care vin sa clarifice modalitățile prin care se realizează accesul publicului la astfel de informații.

Pe pagina proprie de internet a C. Județean C. la rubrica „R. anuale - Autorizații de construire" - tabelul cu situația autorizațiilor de construire eliberate de instituție, s-au pus la dispoziția tuturor persoanelor interesate, inclusiv reclamantei, toate informațiile de interes public referitoare la toate autorizațiile de construire emise, inclusiv cea referitoare la beneficiar S C Sabloal Energie Eoliana SRL, astfel ca apreciază paratul ca și-a îndeplinit pe deplin obligațiile instituite de legea speciala si nu a îngrădit accesul reclamantei la informațiile de interes public ce fac obiectul prezentei acțiuni.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 3616/09.10.2012, Tribunalul C. a admis în parte cererea formulată de către reclamantul ., în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C.; a obligat pârâtul să comunice informațiile solicitate de către reclamant prin adresa nr. 6/27.03.2012, respectiv să comunice datele privind autorizația de construire pentru amplasarea stâlpului de echipamente de măsurare condiții climatice, pentru . din extravilanul comunei Peștera, având ca beneficiar pe . SRL, precum și anexele autorizației, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei amenzi în cuantum de 20% pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii instanței, după expirarea termenului stabilit, ca nefondat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin cererea nr._ din 27.03.2012, reclamanta a solicitat Președintelui C. Județean C. comunicarea de informații referitoare la autorizația de construire si anexele acesteia, eliberata pentru beneficiar S C Sabloal Energie Eoliana SRL.

La data de 02 mai 2012, prin adresa nr. R5627/23.04.2012, i-a fost comunicat răspunsul cu refuzul motivat de transmitere a unei copii ale autorizației de construire si a anexelor acesteia referitoare la beneficiar S C Sabloal Energie Eoliana SRL.

Refuzul motivat a avut ca obiect imposibilitatea transmiterii de duplicate ale acestor documente, justificat pe de o parte, de norma speciala ce impune autorităților punerea la dispoziție prin publicare pe pagina de internet sau afișare la sediul instituției, după caz, si pe de alta parte, de incidenta prevederilor art. 7 alin. 22 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, s-a arătat si răspuns petentei faptul ca „orice comunicare a unor astfel de documente poate fi interpretata si poate genera consecința atingerii intereselor comerciale ale operatorilor economici implicați în procedura".

Potrivit Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ – art.2/1 lit.”h” este refuz nejustificat de a soluționa o cerere, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea, iar conform alin.(2) al aceluiași articol se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.

Conform Legii privind accesul la informațiile de interes public, Lg.544/2001, cu modificările ulterioare, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite prin lege, constituie unul din principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autorități publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României, legea menționând ce se înțelege, în sensul legii speciale, prin „ autoritate” sau „instituție publică”, prin „ informație de interes public” și prin „ informație cu privire la date persoanele”.

Instanța a reținut că informațiile solicitate au un caracter public și se emit necondiționat de justificarea vreunui interes. Pârâtul i-a comunicat reclamantei un răspuns la cerere, pe data de 02.05.2012, prin care o informează de faptul că orice comunicare a unor astfel de documente poate fi de natură să aducă atingere intereselor comerciale ale operatorilor economici pentru care a fost emis și că publicitatea acestor informații ar contraveni prevederilor legale în vigoare și, ca atare, nu ne-a comunicat documentele solicitate.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ constituie refuz nejustificat de a soluționa o cerere exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane și, conform prevederilor aceluiași articol, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Același articol prevede la litera h) că nesoluționarea în termenul legal a unei cereri îl constituie și faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Conform Legii nr. 544/2001, modificată și completată, accesul liber și neîngrădit al oricărei persoane la informații de interes public, definite prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor stabilite între persoanele fizice sau juridice private române și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României, legea specială explicând ce se înțelege prin termenul de "autoritate" sau „instituție publică", prin „informație de interes public" dar și prin „informație cu privire la date personale".

Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. A mai arătat reclamanta ca refuzul paratului este unul abuziv luând în considerare textele legale incidente.

Astfel, cum în mod constant s-a pronunțat și practica judiciară, Legea nr. 544/2011 urmărește să asigure transparența funcționării autorităților și instituțiilor publice, iar în realizarea acestui scop, legiuitorul a stabilit că există un anumit gen de informații cu privire la cunoașterea cărora nu trebuie să existe nici un impediment pentru cetățeni, art. 6 din actul normativ sus-menționat statuând în mod expres faptul că orice persoană are dreptul să solicite și să obțină, de la autorități și instituții publice, în condițiile acestei legi, informații de interes public.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, autorizația de construire și anexele acesteia au caracter public.

d) conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți;

e) principalele motive și considerente pe care se bazează emiterea autorizației de construire sau, ca urmare a examinării comentariilor și opiniilor exprimate de public, inclusiv informațiile cu privire la desfășurarea procesului de consultare a publicului;

f) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului.

În aceeași ordine de idei, art. 55 alin. 1 din Ordinul nr. 839/2009 privind Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, prevede că în temeiul prevederilor art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991, autorizațiile de construire/desființare împreună cu anexele acestora, au caracter public. În acest scop, se pun la dispoziția publicului, pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice competente emitentă sau prin afișare la sediul acesteia, listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării și obținerii, după caz, a informațiilor prevăzute la art. 7 alin. 21 din lege.

Instanța a mai reținut că informațiile solicitate de către reclamanta nu se încadrează în categoria celor exceptate de la liberul acces al cetățenilor, pârâtul având obligația să se conformeze dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea 544/2001. Astfel atitudinea pârâtului îmbracă forma unui refuz nejustificat conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Fără a cenzura apărarea pârâtului, pe care instanța a apreciat-o ca fiind ca întemeiată – în referire la limitările pe care legea specială le aduce liberului acces al cetățenilor la informațiile de interes public, respectiv la cele care privesc date personale (art.12 lit.”d”), analiza pretențiilor reclamantei și a apărărilor pârâtei prin prisma materialului probator relevă următoarele:

Cererea pe care reclamanta a adresat-o pârâtului, prin care a solicitat furnizarea relațiilor și comunicarea documentelor si a datelor privind autorizația de construire pentru amplasarea stâlpului de echipamente de măsurare condiții climatice, pentru . extravilanul comunei Peștera, având ca beneficiar . SRL, precum si anexele acesteia, vizează „informații de interes public”- în accepțiunea dată de art.2 lit.”c” din Legea nr.544/2001.

Susținerea pârâtului, potrivit cu care publicitatea autorizațiilor de construire se asigură, prin publicarea listelor cu autorizațiile emise sau cu refuzul de autorizare pe site-ul primăriilor și prin afișarea acestora la sediul autorităților locale este principial corectă în raport de dispozițiile OUG.214/2008 prin care a fost modificată Lg.50/1991, dar aceasta nu vine să anihileze dreptul reclamantei la formularea cererii întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001, respectiv obligația pârâtului la a răspunde solicitării, în termenele și cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Prin art.7 alin.(1) din Legea nr.544/2001 se dispune că: „ Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în termen de 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării (…).

Potrivit art.9 alin.(1) din lege, „ în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciului de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii”.

Probațiunea administrată în cauză nu susține insa apărările pârâtului, potrivit cu care s-a conformat prescripțiilor legale sus menționate, răspunsul la cerere nefiind finalizat prin comunicarea către reclamantă a documentelor solicitate „autorizația de construire și anexele acesteia”.

Solicitarea reclamantei a vizat comunicarea autorizației de construire și a anexelor acesteia, iar nu a „documentației tehnice” la care face referire pârâtul, invocând restricția de comunicare consacrată de alin.23 al art.7 din Legea nr.50/1991 și limitarea obligației de comunicare a informațiilor cu privire la datele personale.

Prin urmare, instanța a reținut că prin atitudinea sa, pârâtul nu s-a conformat obligațiilor consacrate de legea specială, privind liberul acces la informațiile de interes public.

Pentru motivele de fapt și drept expuse, în baza disp.art.22 alin.(2) din Legea nr.544/2001, instanța a admis cererea si a obligat pârâtul să comunice reclamantei informațiile de interes public solicitate, prin adresa nr. 6/112/27.03.2012, respectiv să comunice datele privind autorizația de construire pentru amplasarea stâlpului de echipamente de măsurare condiții climatice, pentru . din extravilanul comunei Peștera, având ca beneficiar pe . SRL, precum și anexele autorizației, evident cu respectarea restricției impuse de alin.23 din art.7 al Lg.50/1991.

Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii întemeiate pe disp.Lg.544/2001, în referire la cererea inserată la pct.2 din petitul acțiunii introductive, s-au avut în vedere cuprinsul art.18 alin.(6) al Legii nr.554/2004, potrivit cu care „ (..) instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art.24 alin.(2)”, instanța va stabili un termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, urmând a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei amenzi în cuantum de 20% pentru fiecare zi de întârziere în executarea hotărârii instanței, după expirarea termenului stabilit, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta . și pârâtul Președintele C. Județean C., pentru următoarele motive:

1.Reclamanta . solicitând admiterea recursului formulat și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii și celui de-al treilea capăt al acțiunii, constând în obligarea pârâtului, în temeiul art. 18 alin. 6 și al art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, pentru situația în care executarea hotărârii nu se face în termenul stabilit de instanță.

În motivarea recursului, reclamanta arată că instanța de fond în mod greșit a înțeles să respingă ca nefondat capătul terțiar al acțiunii.

Consideră că, în lipsa unor constrângeri stabilite de instanța pentru pârât (în baza dispozițiilor legale invocate), hotărârea judecătorească rămâne fără eficiență, întrucât nu va putea fi executată silit, fapt demonstrat de nenumărate situații, care au devenit notorii, în care pârâtul nu își îndeplinește obligațiile stabilite în sarcina sa, fiind tolerat chiar și de către organele de urmărire penală.

Atitudinea pârâtului nu este doar una de refuz nejustificat, în înțelesul legilor speciale incidente în prezenta cauză, ci chiar una abuzivă și, ca atare, se impune obligarea acestuia și la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, pentru situația în care executarea hotărârii de admitere nu se va face în termenul stabilit de instanță, de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia.

În drept, invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004 și art. 304" din C.pr.civ.

2. Pârâtul Președintele C. Județean C. arată că instanța nu recunoaște dreptul recurentului-pârât de a comunica informațiile în temeiul OUG nr. 214/2008 (implicit și de Legea nr. 261/2009) de modificare a Legii nr. 51/1991, respectiv prin modalitatea publicării pe site-ul propriu sau prin studiere la sediul instituției publice.

Accesul la informațiile de interes public in materia autorizației de construire se face potrivit normei speciale, nu a normei generale a Legii nr. 544/2004.

Publicarea pe pagina de internet și studiul la sediul instituției publice sunt cele două modalități de luare la cunoștință de documentul specific în cauză (autorizația de construire pentru beneficiar . SRL).

Legea nr. 50/1991, republicată cu modificările si completările ulterioare, prin alin. 21 al art. 7, instituie cadrul special derogatoriu de la norma generală a Legii nr. 544/1991, în sensul că, informațiile de interes public, așa cum sunt reținute de art. 2 lit. "b" din legea generală, se pun la dispoziția publicului prin doua modalități circumstanțiate, astfel: publicare pe pagina proprie de internet sau afișare la sediul instituției.

Din acest punct de vedere, consideră cererea reclamantei ca fiind netemeinică si nelegală, în condițiile în care accesul acesteia la informațiile de interes public referitoare la autorizația de construire beneficiar . SRL se face doar prin modalitățile prevăzute de legea specială.

Mai arată recurentul că Președintele C. Județean C. a pus la dispoziția reclamantei informațiile de interes public referitoare la beneficiar . SRL. Nu a existat nici un fel de impediment cu privire la accesul reclamantei la informațiile de interes public referitoare la autorizația de construire pentru beneficiar . SRL, dacă reclamanta ar fi solicitat accesul prin studiere pe pagina proprie de internet sau ca urmare a afișării la sediul instituției sau studiu la sediul instituției.

Este evident că, norma generala îi stabilește cadrul general al accesului la informațiile publice și nu poate fi negat dreptul reclamantei de a solicita orice fel de informații cu caracter public, dar în materia autorizațiilor de construire accesul este permis prin punerea la dispoziție a informațiilor potrivit art. 7 alin. 21 din legea specială. Astfel, refuzul transmiterii către reclamanta de copii ale autorizației de pentru beneficiar . SRL și ale anexelor acesteia a fost justificat de îndeplinirea obligațiilor legale în sensul reținut de art. 7 alin. 21 din Legea nr. 50/1991.

Pe de altă parte, refuzul justificat a avut în vedere și prevederile Legii nr. 677/2001 și ale art. 12 lit. "c" si "d" din Legea nr. 544/2001 cu raportare la alin. 22 al art. 7 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire. Reclamanta a solicitat toate anexele și toate înscrisurile aferente autorizației de construire, fără a ține seama de prevederile legale în materie.

Art. 7 alin. 23 lit.a din Legea nr. 50/1991 reține ca anexe ale autorizației “anexele aferente care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți, sau, după caz, conținutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții”. Reclamanta, însă, nu a solicitat astfel de anexe circumstanțiate/individualizate, ci a vrut toate anexele autorizației de construire, inclusiv documentația tehnică ce cuprinde proiectul de arhitectură, proiectul tehnic, piesele scrise și desenate, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2994/30.10.2007, memoriul justificativ, detaliile tehnice, planul de situație si planul de încadrare în zonă.

Prin toate documentele anexe la AC reliefate in Borderoul de piese scrise si desenate, ne încadrăm în prevederile art. 7 alin. 1 lit."b" si "h" ale legii privind protecția drepturilor de autor coroborată cu alin. 22 al art. 7 din Legea nr. 50/1991.

În privința acestora, potrivit art. 10 din aceeași lege, doar titularii lor pot dispune în mod liber, nu și depozitarii acestora ajunși in aceasta situație datorită unor circumstanțe legale. Pentru toate argumentele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii intimatei-reclamante.

Instanta de recurs a constatat ca recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost sesizată de către reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul președintele C. Județean C. solicitând informații referitoare la autorizarea de construire a stâlpului de echipamente de măsurare a condițiilor climatice, pentru ., din extravilanul comunei Peștera, beneficiar . SRL, având in vedere interesul reclamantei in amplasarea unui stâlp similar in zona.

În cauză nu sunt incidente prevederile legale la care pârâtul face referire, întrucât, potrivit art. 55 al. (2) din Ordinul 839/2009 privind Normele de aplicare a Legii 50/1991: „In temeiul art. 7 al. (22) din Lege, caracterul public al autorizației de construire/desființare prevăzut la al. 1 se asigură fără a aduce atingere restricțiilor impuse de art. 22 din legislația in vigoare privind secretul comercial si industrial (...)”.

Potrivit practicii judiciare in materie: „Legea 544/2001 urmărește să asigure transparenta funcționarii autorităților si a instituții lor publice, iar in realizarea acestui scop, legiuitorul a stabilit că există un anume fel de informații cu privire la cunoașterea cărora nu trebuie să existe niciun impediment pentru cetățeni” (art.6 din Legea 544/2001).

În aceste condiții, chiar dacă pârâtul a asigurat publicarea listelor cu autorizațiile emise sau cu refuzul de autorizare, acest lucru nu vine să anihileze dreptul reclamantei la formularea cererii in baza Legii 544/2001, respectiv obligația de a răspunde in termenele si cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Informațiile solicitate au un caracter public și se emit necondiționat de justificarea vreunui interes. Pârâtul i-a comunicat un răspuns la cerere, pe data de 02.05.2012, prin care o informează de faptul că orice comunicare a unor astfel de documente poate fi de natură să aducă atingere intereselor comerciale ale operatorilor economici pentru care a fost emis și că publicitatea acestor informații ar contraveni prevederilor legale în vigoare și, ca atare, nu ne-a comunicat documentele solicitate.

Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Refuzul paratului este unul abuziv luând în considerare textele legale incidente.

Raportat la prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, informația de interes public vizează orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.

Pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut în mod expres în Legea nr.50/1991 că autorizația de construire cât și anexele au un caracter public ce se pun la dispoziția publicului spre informare pe pagina proprie de internet sau prin afișare la sediul acesteia.

Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluției instanței de fond de către pârâtul Consiliul Județean C. sunt neîntemeiate.

Cu privire la recursul declarat de reclamanta ., se solicită admiterea și celui de-al treilea capăt al acțiunii în sensul obligării pârâtului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care executarea hotărârii nu se face în termenul stabilit de instanță.

Instanța de fond a dat o interpretare corectă disp.art.18 al.6 din Legea nr.554/2006. Astfel, potrivit textului de lege citat, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare precum și amenda prevăzută la art.24 al.2. S-a stabilit prima modalitate prevăzută de lege, respectiv fixarea unui termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Nu se poate stabili cu anticipație atitudinea pârâtei pentru ca, în caz de refuz, să poată fi obligată și la plata unei amenzi.

În consecință, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.

Desi au formulat contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu în baza art. 703 și urm, 713și 722 c.p.civ., contestatorii JUDEȚUL C. și PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN C. nu au precizat ce anume solicita a se lamuri cu privire la intelesul, intinderea si aplicarea titlului executoriu, desi li s-a pus in vedere sa formuleze precizari in acest sens, acestia aratand prin aparator cu delegatie la dosar, ca exista la dosar dovada faptului ca au comunicat informatiile, asa cum s-a dispus de catre instanta, insa intimatul a solicitat toate anexele, contestatorii neintelegand ce inseamna aceste anexe.

Informațiile solicitate de catre reclamanta intimata au un caracter public și se emit necondiționat de justificarea vreunui interes.

Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Refuzul paratului este unul abuziv luând în considerare textele legale incidente.

Legiuitorul a prevăzut în mod expres în Legea nr.50/1991 că autorizația de construire cât și anexele au un caracter public ce se pun la dispoziția publicului spre informare pe pagina proprie de internet sau prin afișare la sediul acesteia.

Restricțiile impuse de lege în art.7 alin.23 nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, deoarece reclamanta a solicitat numai comunicarea autorizației de construire și anexele acesteia, nu și documentația tehnică cum eronat s-a susținut de catre contestatori, astfel incat, instanta considera ca prin sentinta pronuntata in cauza, a mentionat in mod clar care act anume este supus comunicarii prin procedura prevazuta de lege.

Avand in vedere aceste argumente si considerente, instanta va respinge ca nefondata cererea formulata de catre contestatori, in cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de contestator J. C. PRIN P. C. N. D., cu sediul ales la Av. PARCALABU S., în C., SOVEJA, nr. 91A, ., ., contestator P. C. JUDETEAN C., cu sediul ales la Av. PARCALABU S., cu sediul în C., Soveja, nr. 91A, ., ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., Atelierelor, nr. 4, J. C., ca nefondată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 10.12.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I.-L. O.-D. I. TÖRÖK

Tehnored. I.-L. O.-D./5 ex/18.02.2015

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2183/2014. Tribunalul...		Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1689/2014.... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2879/2014. Tribunalul CONSTANŢA