Anulare act administrativ. Sentința nr. 1216/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1216/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 8677/118/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Operator de date cu caracter personal nr. 8470

., C.

Tel. 0241._;_; 0241._; Fax._

DOSAR CIVIL NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1216

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15 APRILIE 2014

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

GREFIER: I. TÖRÖK

Pe rol soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . SA, cu sediul în C., ..89A, J. C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AGIGEA, cu sediul în Agigea, ., J. C., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2014 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberand asupra cererii de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr._, pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A. a chemat in judecata pe paratul C. L. AGIGEA, solicitand instantei ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa dispuna anularea in parte a Hotărârii Consiliului L. Agigea nr. 372 din data de 14.11.2012 privind aprobarea impozitelor si taxelor locale incepand cu anul fiscal 2013, in ceea ce privește art. 1 Anexa Nr. X „Alte taxe locale”.

Motivandu-si in fapt cererea, reclamanta a aratat, in esenta, ca impotriva documentului sus precizat a formulat, in temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabila nr._/24.07.2013, comunicata paratei la aceeași data, la care nu a primit niciun răspuns in termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin. (I) lit. h din actul normativ invocat. A mai aratat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 - actualizata, fiind evidenta necesitatea prevenirii unei pagube iminente in ceea ce privește patrimoniul societății reclamante si având in vedere ca in baza acestei Hotărâri de Consiliului L., . Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 1/27.06.2013, comunicata reclamantei cu nr._/27.06.2013, cu nr. de ieșire_/27.06.2013, in valoare de 55.000 lei, înregistrata la sediul sau la 03.07.2013, împotriva căreia a formulat contestație, la care parata nu a comunicat niciun răspuns pana la aceasta data. Mai mult decât atat, parata a emis si Titlul executoriu nr. 6/02.09.2013, si Somație de Plata, trecând la executarea sumei de 55.000 lei, dar in plus si a sumei de 110.000 lei, reprezentând tot taxa intervenție pe domeniul public, suma pentru care nu a fost comunicata anterior nici o decizie de impunere.

In fapt, la data de 03.07.3013, a fost comunicata Decizia de impunere privind creanțele datorate la bugetul local, prin care reclamantei i se aduce la cunoștința ca datoreaza suma de 55.000 lei reprezentând taxa intervenție domeniu public, calculata in baza Hotărârii Consiliului L. Agigea nr. 372 din data de 14.11.2012 - anexa X – „Alte taxe locale”, pentru lucrarea efectuata in baza autorizației de construire nr. 4/10.01.2013 emisa de Primaria Comunei Agigea pentru executarea lucrarii de imbunatatire nivel tensiune zona PTA 207 localitatea Agigea, județul Constanta. Lucrarea a vizat amplasarea unui post de transformare pe suprafața de teren de 17.5 mp pe care C. L. Agigea i-a atribuit reclamantei in folosința gratuita prin Hotărârea Consiliului L. Agigea nr. 149 din data de 14.05.2012, precum si amplasarea unei linii electrice subterane pe domeniul public al Comunei Agigea, pe distanta de 1 km.

Din punct de vedere teoretic, actul administrativ este definit ca fiind forma juridica principala a activității organelor administrației publice, care consta . si expresa de voința de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi si obligații, in realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instanțelor judecătorești.¹ Doctrina in materie evidențiază ca pentru a fi valabil si a produce efectele juridice specifice, actul administrativ trebuie sa îndeplinească următoarele condiții de legalitate: (i) sa fie emis sau adoptat de autoritatea/organul competent, in limítele competentei sale - in caz contrar, se pune problema intervenției celei mai drastice sancțiuni - inexistenta actului; (ii) sa fie emis in forma si potrivit procedurii stabilite de lege; (iii) conținutul actului normativ sa fie conform Constituției si celorlalte acte normative in vigoare - condiție care consacra doua principii ale statului de drept, respectiv supremația Constituției si legalitatea, instituind obligația care trebuie sa se regăsească nu doar in comportamentul persoanelor fizice, ci si in activitatea tuturor al autorității publice si (iv) sa corespunda scopului urmărit de lege, satisfăcând atat rigorile stricte ale legii, cat si o nevoie sociala determinata, fiind oportun din punct de vedere al emiterii - ceea ce inseamna a fi in concordanta cu dispozițiile normei juridice.

Hotărârea atacata, in ceea ce privește Anexa nr. X – „Stabilirea altor taxe locale”, prin care s-a stabilit o taxa pentru realizarea unor lucrări pe domeniul public si privat, nu îndeplinește niciuna din condițiile de legalitate mai sus precizate, impunandu-se revocarea acesteia. In acest sens, sub un prim aspect, regulile care guvernează autorizarea realizării unor lucrări pe domeniul public si privat care sunt prevăzute, in principal, de dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare, act normativ care desi stabilește in concret etapele procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții a fost ignorat la adoptarea Hotărârii.

Conform art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991, lucrările de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare a capacităților de distribuție a energiei electrice noi, precum si pentru reabilitarea celor existente, se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire. Totodată, conform art. 6 alin. (1) din actul normativ, certificatul de urbanism constituie actul administrativ, prin care se stabilesc acordurile si avizele necesare in vederea autorizării, iar conform art. 5 alin. 1, avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicita de către investitor/beneficiar. Or, reclamanta S.C E. Distribuție Dobrogea S.A. are calitatea de operator principal de distribuție a energiei electrice in zona Dobrogea (județele Călărași, Constanta, Ialomița si Tulcea), in baza contractului de concesiune incheiat cu Statul R. prin Ministerul Economiei si Comerțului si a Licenței pentru distribuția energiei electrice nr. 461/2002 emisa in condițiile Legii energiei electrice nr. 123 2012. si fosta Lege nr. 13/2007, de Autoritatea Naționala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) si prestează serviciul public² de distribuție a energiei electrice in zona, activitate care se executa prin intermediul rețelelor electrice de distribuție sau județene sunt competente să stabilească impozite și taxe locale. In același sens, legea poate prevedea domeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Curtea Constituțională concluzionând că stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție.

Conform art. 12 din Legea energiei electrice in vigoare, Societatea, în calitate de titulară a Licenței pentru distribuția de energie electrică, beneficiază de dreptul de uz și de servitute, incluzând dreptul de acces la locul de amplasare al capacităților energetice, asupra bunurilor proprietate publică si privată și conform art. 12 alin. (4) din același act normativ. Exercitarea de către reclamanta a drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administram-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toata durata existentei acestora, fiind evident faptul că în exercitarea acestor drepturi. Societatea beneficiază cu titlu gratuit de dreptul de acces la rețele electrice de distribuție a energiei electrice amplasate pe domeniul public, precum și de dreptul de acces cu titlu gratuit la capacitățile energetice pentru care este necesară folosirea domeniului public. Conform art. 12 alin. (3) din Legea energiei electrice drepturile de uz și servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice, iar conținutul lor este prevăzut la art. 14 din lege. Și aceste dispoziții legale au format în repetate rânduri obiectul excepțiilor de neconstituționalitate⁴ (in forma prevăzuta de actele normative in vigoare la momentele respective, Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 318/2003), Curtea statuând constant în sensul că „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat” si ca „pe aceasta cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național”.

Astfel, reclamanta, in calitate de titulara a Licenței pentru distribuția de energie electrica nr. 461/29._ si beneficiara a drepturilor de uz si servitute asupra proprietății publice si private a statului si a unitatilor administrativ teritoriale, in temeiul an. 12 alin. (4) si alin. (13) din Legea energiei electrice nr. 123/2012, este scutita de plata de taxe, impozite si alte obligații de plata, instituite de autoritățile publice centrale si locale. Mai mult decât ataat, Legea energiei electrice nr. 13/2007 statueaza in mod explicit in art. 16 alin. (12), faptul ca „Titularii de Autorizații si licențe, beneficiari ai dreptului de uz si servitute asupra proprietatii publice sau private a statului si a unităților administrativ-teritoriale, sunt scutiți de plata de taxe, impozite si alte obligații de plata, instituite de autoritățile publice centrale si locale”.Prevederile mai sus mentionate au fost preluate si in noua forma a Legii energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012. la art. 12 alin (13). Dispozițiile art. 12 alin.13 din Legea energiei electrice nr. 123/2012 (precum si dispozițiile cu conținut identic cuprinse la an. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, si de 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007), au format obiectul excepției de neconstitutionalitate in repetate rânduri si, raportat la soluția legislativa cuprinsa actualmente in art. 12 alin. (13) din Legea nr. 123/2012, Curtea Constitutionala a statuat constant ca stabilirea prin lege a obligației de plata a anumitor impozite, taxe sau alte obligații de plata ca si a eventualelor scutiri de la plata acestora, tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, iar autoritățile administrației publice locale nu au totala independenta in privința stabilirii acestora, fiind obligate sa se supună reglementarilor legale general valabile pe intreg teritoriul tarii si dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.

Reclamanta are calitatea de operator principal de distribuție a energiei electrice in zona Dobrogea (județele Călărași, Constanta, Ialomița si Tulcea), in baza contractului de concesiune incheiat cu Statul R., prin Ministerul Economiei si Comerțului si a Licenței pentru distribuția energiei electrice nr. 461/2002, emisa in condițiile Legii energiei electrice nr. 13/2007, si Legea nr. 123/2013, de Autoritatea Naționala de Reglementare in meniul Energiei (ANRE) si presteaza serviciul public de distribuție a energiei electrice in zona si nicidecum un serviciu comunitar de utilitate publica sub conducerea/coordonarea, controlul, responsabilitatea administrației publice locale. Activitatea prestata de catre reclamanta, operator principal de distribuție, este reglementata de legislația primara si secundara aplicabila sectorului energetic, in care este prevăzut in mod foarte clar faptul ca este beneficiar al unei Licențe de distribuție, pentru lucrarea in speța, avand Autorizație de construire nr. 4 10.01.2013 emisa de Primăria Comunei Agigea si beneficiind de legislație speciala. Art. 12 alin. (13) din Legea energiei electrice nr. 123/2012 in care se stabilește ca: „Titularii de autorizații si licențe, beneficiari ai dreptului de uz si de servitute asupra proprietății publice sau private a statului si a unităților administrativ teritoriale sunt scutiți de plata de taxe si impozite si alte obligații de plata instituite de autoritățile administrației publice centrale si locale”.

Prin Hotararea nr. 149/14.05.2012 emisa de C. L. Agigea, se aproba reclamantei atribuirea in folosința gratuita a suprafeței de 17,5 mp situata pe ., in vederea amplasării unui post de transformare, teren ce se afla pe domeniul public al comunei Agigea. Prin Hotararea nr. 264/30.08.2012 emisa de C. L. Agigea, se aproba emiterea acordului Consiliului L. Agigea pentru realizarea lucrării „îmbunătățire nivel tensiune zona PTA 207, localitatea Agigea, jud. Constanta”, aceeași autoritate a administrației publice locale fiind emitentul Certificatului de urbanism nr. 296/10.07.2012 si a Autorizației de construire nr. 4/10.01.2013.Concluzia evidentă este că Hotărârea Consiliului L. Agigea emisa la data de 14.11.2012 privind aplicarea altor taxe locale pentru realizarea unor lucrări pe domeniul public al perimetrului comunei Agigea, ocupat de capacități energetice, este contrară unei legi ordinare, depășind limitele competenței materiale de care dispune C. L., având ca rezultat un viciu de ordine publică, cu consecința firească a nulității parțiale a actului la care se face referire.

In drept, dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, actualizată, și prevederile Legii nr. 13/2007 - legea energiei electrice, precum si ale Legii nr. 123/2012 a energiei electrice si gazelor naturale, in vigoare.

In dovedirea cererii, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar o . acte in acest sens.

Legal citat, paratul C. L. Agigea a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare in judecata, conform dispozițiilor art. 151 NCPC, iar pe fond, solicitand respingerea cererii ca nefondata, aratand ca motivarea cererii de chemare în judecată se circumscrie unei contestații a deciziei de impunere a reclamantei pentru creanțele datorate bugetului local, aferentă acestei taxe locale, întrucât HCL-ul contestat nu a fost a adoptat intuitu personae S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., ci cu titlu general pentru toate persoanele, fizice sau juridice, aflate pe raza unității administrativ teritoriale a comunei Agigea. A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Instanta a incuviintat proba cu inscrisurile de la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Referitor la exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a directorului de retea, si lipsa mandatului statutar sau legal pentru ., invocata de catre parata in intampinare, avand in vedere ca la dosar au fost depuse inscrisuri (Certificat constatator emis de ONRC la data de 16.10.2012 si Decizie nr. 2/2012 autentificata de BNPA N. sub nr. 868/22.05.2010), din care rezulta ca directorul de R. este imputernicit sa reprezinte Societatea in fata instantelor judecatoresti de orice grad, cu privire la litigiile nepatrimoniale si patrimoniale, in limitele aratate in decizie, instanta retine ca si aceasta exceptie este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare.

Pe fondul cauzei, reclamanta solicita anularea partiala a HCL 372/14.11.2012 privind aprobarea impozitelor si taxelor incepand cu anul 2013, in ceea ce priveste art. 1 Anexa nr. X, alte taxe locale, respectiv pentru realizarea unor lucrari pe domeniul public si privat – persoane fizice 30 lei/metru liniar si persoane juridice 50 lei/metru liniar. Impotriva documentului sus precizat, reclamanta a formulat, in temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabila nr._/24.07.2013, comunicata paratei la aceeași data, la care nu a primit niciun răspuns in termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin. (I) lit. h din actul normativ invocat. In baza acestei Hotărâri de Consiliului L., . Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 1/27.06.2013, comunicata reclamantei cu nr._/27.06.2013, cu nr. de ieșire_/27.06.2013, in valoare de 55.000 lei, înregistrata la sediul sau la 03.07.2013, împotriva căreia a formulat contestație, la care parata nu a comunicat niciun răspuns. Parata a emis si Titlul executoriu nr. 6/02.09.2013, si Somație de Plata, trecând la executarea sumei de 55.000 lei, dar in plus si a sumei de 110.000 lei, reprezentând tot taxa intervenție pe domeniul public, suma pentru care nu a fost comunicata anterior nici o decizie de impunere.

Legea nr.215/2001 a administrației publice locale prevede, in art. 36, atributiile Consiliului L., astfel: „SECȚIUNEA 2: Atribuțiile consiliului local. Art. 36. (1)C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. (2)C. local exercită următoarele categorii de atribuții: a)atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local; b)atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului; c)atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului; d)atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni; e)atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern. (3)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local: a)aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local; b)aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local; c)exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii. (4)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: a)aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar; b)aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii; c)stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii; d)aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii; e)aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale; f)asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare implementării și conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.(5)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local: a)hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii; b)hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii; c)avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților; d)atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local. (6)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local: a)asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: 1.educația; 2.serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; 3.sănătatea; 4.cultura; 5.tineretul; 6.sportul; 7.ordinea publică; 8.situațiile de urgență; 9.protecția și refacerea mediului; 10.conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale; 11.dezvoltarea urbană; 12.evidența persoanelor; 13.podurile și drumurile publice; 14.serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local, după caz; 15.serviciile de urgență de tip salvamont, salvamar și de prim ajutor; 16.activitățile de administrație social-comunitară; 17.locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa; 18.punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor naturale de pe raza unității administrativ-teritoriale; 19.alte servicii publice stabilite prin lege; b)hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii, personalului sanitar și didactic; c)sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase; d)poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local; e)aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa; f)poate solicita informări și rapoarte specifice de la primar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local; (7)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local: a)hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; b)hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu unități administrativ-teritoriale din alte țări; c)hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune. (8)C. local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului conferit.(9)C. local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.”

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede in art. 282: „Art. 282: Taxe speciale. (1)Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale. (2)Domeniile în care consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.”

Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale prevede in art. 20: „Art. 20: Rolul, competențele și responsabilitățile autorităților administrației publice locale. (1)Autoritățile administrației publice locale au următoarele competențe și responsabilități în ceea ce privește finanțele publice locale: a)elaborarea și aprobarea bugetelor locale, în condiții de echilibru bugetar, la termenele și potrivit prevederilor stabilite prin prezenta lege; b)stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, precum și a oricăror alte venituri ale unităților administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condițiile legii; c)urmărirea și raportarea execuției bugetelor locale, precum și rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiții de echilibru bugetar; d)stabilirea și urmărirea modului de prestare a activităților din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opțiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializați ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităților locale; e)administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată a unităților administrativ-teritoriale; f)contractarea directă de împrumuturi interne și externe, pe termen scurt, mediu și lung, și urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din acestea; g)garantarea de împrumuturi interne și externe, pe termen scurt, mediu și lung, și urmărirea achitării la scadență a obligațiilor de plată rezultate din împrumuturile respective de către beneficiari; h)administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuției bugetare, în condiții de eficiență; i)stabilirea opțiunilor și a priorităților în aprobarea și în efectuarea cheltuielilor publice locale; j)elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale; k)îndeplinirea și a altor atribuții, competențe și responsabilități prevăzute de dispozițiile legale. (2)Președinților consiliilor județene li se aplică prevederile prezentei legi, similar cu autoritățile executive”.

Art. 27 din Legea 273/2006 prevede ca: „Art. 27: Competențe în stabilirea impozitelor și taxelor locale. Impozitele și taxele locale se aprobă de consiliile locale, județene și de C. General al Municipiului București, după caz, în limitele și în condițiile legii.”

Art. 30 din Legea 273/2006 prevede ca: „Art. 30: Taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale. (1)Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale. (2)Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii. (3)Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective. (4)Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă. (5)Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite. (6)Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. (7)Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de autoritățile deliberative”.

Actul administrativ este definit ca manifestarea unilaterala si expresa de voința de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi si obligații, in realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instanțelor judecătorești.¹ Doctrina in materie evidențiază ca pentru a fi valabil si a produce efectele juridice specifice, actul administrativ trebuie sa îndeplinească următoarele condiții de legalitate: (i) sa fie emis sau adoptat de autoritatea/organul competent, in limítele competentei sale - in caz contrar, se pune problema intervenției celei mai drastice sancțiuni - inexistenta actului; (ii) sa fie emis in forma si potrivit procedurii stabilite de lege; (iii) conținutul actului normativ sa fie conform Constituției si celorlalte acte normative in vigoare - condiție care consacra doua principii ale statului de drept, respectiv supremația Constituției si legalitatea, instituind obligația care trebuie sa se regăsească nu doar in comportamentul persoanelor fizice, ci si in activitatea tuturor al autorității publice si (iv) sa corespunda scopului urmărit de lege, satisfăcând atat rigorile stricte ale legii, cat si o nevoie sociala determinata, fiind oportun din punct de vedere al emiterii - ceea ce inseamna a fi in concordanta cu dispozițiile normei juridice.

Analizand hotărârea atacata, in ceea ce privește Anexa nr. X – „Stabilirea altor taxe locale”, prin care s-a stabilit o taxa pentru realizarea unor lucrări pe domeniul public si privat, se constata ca aceasta îndeplinește condițiile de legalitate mai sus precizate. Regulile care guvernează autorizarea realizării unor lucrări pe domeniul public si privat care sunt prevăzute, in principal, de dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Reclamanta S.C E. Distribuție Dobrogea S.A. are calitatea de operator principal de distribuție a energiei electrice in zona Dobrogea (județele Călărași, Constanta, Ialomița si Tulcea), in baza contractului de concesiune incheiat cu Statul R. prin Ministerul Economiei si Comerțului si a Licenței pentru distribuția energiei electrice nr. 461/2002 emisa in condițiile Legii energiei electrice nr. 123 2012. si fosta Lege nr. 13/2007, de Autoritatea Naționala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE) si prestează serviciul public² de distribuție a energiei electrice in zona, activitate care se executa prin intermediul rețelelor electrice de distribuție sau județene sunt competente să stabilească impozite și taxe locale.

In același sens, legea poate prevedea domeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Curtea Constituțională concluzionând că stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție. Conform art. 12 din Legea energiei electrice in vigoare, Societatea, în calitate de titulară a Licenței pentru distribuția de energie electrică, beneficiază de dreptul de uz și de servitute, incluzând dreptul de acces la locul de amplasare al capacităților energetice, asupra bunurilor proprietate publică si privată și conform art. 12 alin. (4) din același act normativ. Exercitarea de către reclamanta a drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului și ale unităților administram-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit, pe toata durata existentei acestora, fiind evident faptul că în exercitarea acestor drepturi. Societatea beneficiază cu titlu gratuit de dreptul de acces la rețele electrice de distribuție a energiei electrice amplasate pe domeniul public, precum și de dreptul de acces cu titlu gratuit la capacitățile energetice pentru care este necesară folosirea domeniului public. Conform art. 12 alin. (3) din Legea energiei electrice drepturile de uz și servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice, iar conținutul lor este prevăzut la art. 14 din lege. Și aceste dispoziții legale au format în repetate rânduri obiectul excepțiilor de neconstituționalitate⁴ (in forma prevăzuta de actele normative in vigoare la momentele respective, Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 318/2003), Curtea statuând constant în sensul că „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat” si ca „pe aceasta cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național”.

Instanta retine ca motivarea cererii de chemare în judecată se circumscrie unei contestații a deciziei de impunere a reclamantei pentru creanțele datorate bugetului local, aferentă acestei taxe locale, întrucât HCL-ul contestat nu a fost a adoptat intuitu personae S.C. E. DISTRIBUȚIE DOBROGEA S.A., ci cu titlu general pentru toate persoanele, fizice sau juridice, aflate pe raza unității administrativ teritoriale a comunei Agigea. In acest sens, argumentele ce vizează amplasarea unui post de transformare, a liniilor electrice ori calitatea reclamantei de operator principal de distribuție a energiei electrice în zona Dobrogea nu pot constitui motive de nelegalitate a unui act administrativ ce nu o vizează doar pe aceasta, ci produce efecte erga omnes, calitatea, regimul special, drepturile și privilegiile reclamantei putand fi analizate raportat la un act administrativ individual emis pe numele reclamantei.

Avand in vedere argumentele si considerentele expuse anterior, instanta retine ca actiunea reclamantei este nefondata, motiv pentru care o va respinge ca nefondata.

In baza disp. art. 453 NCPC, va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 868 lei (onorariu avocat)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, ca nefondată.

Respinge cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul în C., ..89A, J. C., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AGIGEA, cu sediul în Agigea, ., J. C., ca nefondată.

Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 868 lei (onorariu avocat).

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 15.04.2014.

PREȘEDINTE, PENTRU GREFIER,

I.-L. O.-D. I. TÖRÖK

Aflată în CO, semnează

potrivit art. 261 alin. 2 C.

Grefier,

Tehnored. I.-L. O.-D./4 ex/09.07.2014VERONICA I.

← Pretentii. Sentința nr. 482/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Anulare act administrativ. Sentința nr. 2685/2014. Tribunalul... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1216/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1216/2014. Tribunalul CONSTANŢA