Anulare act administrativ. Sentința nr. 703/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 703/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 4356/118/2013

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECTIA

C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 703

Ședința publică din data de 28 FEBRUARIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. B. S.

GREFIER – G. M.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ - formulată de reclamanta C.N. ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. C., cu sediul în C., Incinta Port, Gara Maritimă, în contradictoriu cu pârâții P. C. A. și ., ambii cu sediul în localitatea A., ., județul C., intervenient în interesul reclamantei fiind SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C., cu sediul în C., ., județul C..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă c.j. D. D. pentru reclamantă, av. A. G. pentru pârâți, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar(fila 76) și av. C. C. pentru intervenient, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar(fila 124).

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al reclamantei arată că nu insistă în administrarea probei cu expertiza. Pentru a demonstra situarea clădirii stație inspecție pe teritoriul UAT C. depune la dosarul cauzei și comunică reprezentantului convențional al părții adverse: Încheierea de intabulare nr._/05.06.2009 și extras din planul cadastral nr._.

Reprezentantul convențional al intervenientului depune la dosarul cauzei o hartă detaliată și Încheierea de intabulare nr. 2464/2002, însoțită de un set de înscrisuri.

Reprezentantul convențional al pârâților arată că nu mai are alte probe de administrat.

Reprezentanții convenționali ai părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.

Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentanților convenționali ai părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al reclamantei formulează concluzii de admitere a acțiunii și solicită anularea Deciziei nr.7537/2013 emise în soluționarea contestației administrative. Pentru a se respinge contestația s-a reținut de către pârâtă că CN APM SA nu a depus declarația fiscală, învederează instanței că art. 67 Cod fiscal precizează situațiile în care se depun declarațiile fiscale, iar din anul 2008 nu au intervenit modificări în ceea ce privește numărul de bunuri, cu toate acestea organul fiscal a constatat că din această declarație de impunere lipseau bunuri. Mai arată că Decizia de impunere nu a fost emisă ca urmare a unei inspecții fiscale și nu este ștampilată. Consideră că stația inspecție se află pe teritoriul UAT C. și nu a fost dovedită situația inversă.

Reprezentantul convențional al intervenientului arată că achiesează la concluziile formulate de reprezentantul convențional al reclamantei. Solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.

Având cuvântul asupra fondului cererii reprezentantul convențional al pârâților formulează concluzii de respingere a acțiunii. Solicită instanței să înlăture susținerile contribuabilului în sensul că o altă autoritate ar fi competentă. Consideră că instanța nu poate fi ținută de încheierile de intabulare, acestea fiind emise din considerente tehnice și apreciază că în anul 2005 directorul OCPI C. a inclus în administrarea provizorie a C. A. suprafața de teren de 988 ha, până la momentul la care aceea proprietate ar fi fost grănițuită cu titlu definitv. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În replică, reprezentantul convențional al reclamantei arată că încheierea de intabulare este actul de identitate al construcției.

Reprezentantul convențional al intervenientului învederează instanței că judecătorii nu sunt supuși președintelui Tribunalului, iar registratorii nu sunt supuși directorului OCPI, ci doar ANPC.

În replică, reprezentantul convențional al pârâților arată că directorul OCPI nu are competență în activitatea de publicitate imobiliară, activitățile acestuia fiind expres prevăzute în Legea nr. 7.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.

TRIBUNALUL,

Asupra cererii de chemare în judecată de față, reține următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. -Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. C. ( numită în continuare C.N. A.P.M. S.A. ) a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. C. A. și .:

- anularea Deciziei nr. 7537/26.03.2013 emisă de către P. C. A. în soluționarea contestației administrative formulată de către C.N. A.P.M. S.A., ca urmare a faptului că nu datorează către UAT A. impozit pe clădiri .

Motivează în fapt cererea arătând că sub nr. de înregistrare 5184/27.02.2013, organele fiscale ale C. A. au emis Decizia de impunere pentru anul 2013, potrivit căreia, în sarcina C.N. A.P.M. S.A. a fost stabilită cu titlu de obligație de plată către bugetul local/impozit pe clădiri, aferent anului 2012, suma de 698.775,00 lei pentru clădirea menționată la pct. 2 din decizie, respectiv „stație inspecție".

Împotriva acestui act administrativ fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, C.N. A.P.M. S.A. a formulat contestație, prin care s-a solicitat organului fiscal să procedeze la anularea Deciziei de impunere.

Motivele contestației administrative au vizat modul și condițiile de emitere a deciziilor de impunere prin prisma dispozițiilor legale exprese ale Codului de procedură fiscală.

Contestația administrativă formulată a fost soluționată prin Decizia nr. 7537/26.03.2013 în sensul respingerii ca nefondată, organul fiscal reținând că CN APM SA nu a depus pe anul 2013 declarație fiscală pentru bunurile impozabile respectiv clădirile aflate pe UAT A. și... a omis din declarația de impunere bunurile impozabile, respectiv clădirile aflate pe UAT A.. In aceste condiții s-a constatat că față de anii precedenți, contribuabilul are bunurile imobile impozabile.

Modul și condițiile de emitere a Deciziilor de impunere este reglementat expres de dispozițiile art. 86 alin.1 Cod de procedură fiscală. Totodată, în baza dispozițiilor art. 65 și art. 87, organul fiscal are obligația de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii, iar decizia de impunere trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile menționate la art. 43.

Analizând conținutul Deciziei prin raportare la dispozițiile art. 43, chiar dacă nu sunt expuse în mod expres, se pot considera îndeplinite condițiile impuse de lege, mai puțin cele referitoare la motivele de fapt și temeiul de drept, care sunt esențiale pentru legalitatea și temeinicia Deciziei și care lipsesc cu desăvârșire din actul administrativ contestat.

Potrivit normelor legale ce reglementează materia obligațiilor fiscale, respectiv potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură fiscală, datoriile fiscale iau naștere pe două căi: prin Declarație de impunere formulată de către contribuabil; prin Decizie emisă de către organul fiscal în situația în care contribuabilul nu depune declarația de impunere.

C.N. A.P.M. S.A. a depus Declarația de impunere nr. 1494/19.01.2010 către UAT A., raportat la bunurile pe care administrația le deține pe teritoriul acestei comune, astfel cum acestea sunt cuprinse în Declarațiile fiscale/de impunere formulate începând cu anul 2008.

Deoarece pe parcursul anului 2010 nu a intervenit nici o modificare în valoarea de inventar a bunurilor declarate către UAT A., iar C.N. A.P.M. S.A. nu a dobândit nici un bun situat pe UAT A., pentru anul 2011 nu a fost necesară depunerea unei noi declarații de impunere, situația de fapt fiind identică celei declarată prin declarația de impunere pentru anul 2010.

În anul 2012, C.N. A.P.M. S.A. a depus Declarația de impunere pentru anul 2012 emisă sub nr. 9559/22.03.2012, având în vedere actualizarea valorilor de inventar ca urmare a reevaluării acestora la data de 31.12.2011. Această declarație nu a fost depusă ca urmare a modificării numărului de bunuri raportate către UAT A., ci a vizat doar noile valori de inventar ale acelorași bunuri raportate anual încă din anul 2008, conform pct. 67 din Normele metodologice privind aplicarea art. 254 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Declarația de impunere a C.N. A.P.M. S.A. cuprinde bunuri

neimpozabile din punct de vedere fiscal, respectiv căi de acces, rețele electrice, drum racord la DN 39, drum racord la DN 39 la intrare în Eforie Nord, pasaj denivelare peste DN 39, stație de transformare 110/20 KV, linie înaltă tensiune, linie electrică aeriană 20 KV, stație transformare înaltă tensiune, clădire CED stație electrică A. ecluza zona liberă.

Așadar, față de situația juridică în care se află C.N.A.P.M. C. din anul 2008, situație adusă la cunoștința UAT A. în mai multe rânduri, nu a mai intervenit nici o modificare, (în afară de reevaluarea valorilor de inventar), iar ulterior acestui moment administrația nu a dobândit nici o clădire amplasată pe UAT A., fapt care să conducă la modificarea declarațiilor de impunere depuse anterior.

Pentru anul 2013 C.N. A.P.M. S.A. nu a mai depus declarație de impunere deoarece în perioada 01.01._12 nu a intervenit nici o modificare de natură să conducă la recalcularea impozitului pe clădiri. Acest fapt a fost comunicat C. .A. prin adresa nr. 7462/28.02.2013 urmare solicitării acesteia adresată subscrisei de a rectifica declarația fiscală.

Se pare că acest fapt era total nerelevant pentru . în care aceasta a procedat la emiterea Deciziei de impunere fără a aștepta măcar răspunsul C.N. A.P.M. S.A. .

Mai mult decât atât, organele fiscale ale C. A. au considerat necesar să emită o Decizie de impunere, care, pe lângă bunurile cuprinse în declarația de impunere depusă au introdus o altă clădire, respectiv stație inspecție.

Așadar, fără a fi prezentat modul în care s-a stabilit faptul că C.N. A.P.M. S.A. datorează către . clădirea stație inspecție, a fost emisă Decizia de impunere contestată.

Cu privire la acest aspect, prin dispozițiile art. 84 alin. (4), Codul de

procedură fiscală stabilește expres că emiterea Deciziei de impunere este condiționată de lipsa declarației fiscale.

Ori, așa cum am arătat, C.N. A.P.M. S.A. a depus Declarația de impunere 9559/22.03.2012, urmare a faptului că la data de 31.12.2011 bunurile CN APM SA au fost reevaluate, iar pentru anul 2013 nu a depus nici o declarație, cea din 2012 menținându-și efectele, astfel cum prevăd dispozițiile pct. 67 din Normele metodologice privind aplicarea art. 254 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Pe de altă parte, tot conform dispozițiilor legale, decizia de impunere se emite ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.

Din cuprinsul actului administrativ fiscal atacat nu rezultă care a fost actul prin care au fost consemnate constatările prealabile ale organului fiscal, conform legii.

În atare condiții, este incontestabil faptul că organul fiscal a procedat la modificarea bazei de impunere a subscrisei, fără a respecta dispozițiile imperative ale art. 86 din Codul de procedură fiscală.

Așadar, nici sub acest aspect nu sunt respectate dispozițiile legale imperative ale Codului de procedură fiscală, deoarece Decizia de impunere nu a intervenit nici în urma unor constatări ale Organului fiscal, nici ca urmare a efectuării unei inspecții fiscale.

Această împrejurare este de natură a confirma și a justifica în același timp motivul pentru care Decizia de impunere pentru anul 2013 nu este motivată nici în fapt nici în drept.

În ceea ce privește aspectul de fond potrivit căruia CN APM SA nu

datorează impozit pe clădiri către UAT A., potrivit art. 249 Cod fiscal, impozitul pe clădiri se datorează bugetului local al UAT în care este amplasată clădirea.

Urmare a executării lucrărilor de cadastru general, prin încheierea OCPI C. nr. 2564/16.02.2006, au fost definitivate lucrările de cadastru la nivelul Portului C.. Prin această încheiere, Portului C. i-a fost alocat numărul cadastral 798/118, fiind înscris în cartea funciară 892 SP, deschisă pe UAT Municipiul C.. în aceste condiții, în respectarea normelor legale cu privire la datorarea taxelor și impozitelor, pentru toate clădirile situate pe suprafața de teren aferentă numărului cadastral 798/118 impozitul urma a fi datorat către Municipiul C., fapt care, de altfel a și fost pus în aplicare.

Despre modificarea situației de fapt, raportat la noua realitate juridică stabilită conform lucrărilor cadastrale, . înștiințată odată cu depunerea declarațiilor de impunere pentru anul 2008, sens în care au fost comunicate și documentele legale care au condus la modificarea situației existente până la acel moment, potrivit cu care, într-adevăr anterior acestei date, către . achitate și impozite pe clădiri.

Astfel, prin adresa nr. 2886/01.02.2008 (nr. de înregistrare în cadrul Primăriei - 834/01.02.2008) au fost înaintate către . intabulare nr. 2564/13.02.2006 conform căreia suprafața de teren de 34.990.704 mp aferentă întregului port are nr. cadastral 798/118, pentru acest teren fiind deschisă carte funciară 892 SP, arondat UAT Municipiul C. și adresa OCPI C. nr._/13.12.2007, care certifică faptul că întregul port se află pe UAT Municipiul C..

In acest context, începând cu anul 2008 către UAT A. nu au mai fost raportate clădiri, deoarece toate clădirile pe care le deține subscrisa se află pe suprafața de teren aferentă numărului cadastral menționat arondat administrativ teritorial UAT Municipiul C., fapt ce impune obligația ca acestea să fie raportate către S. C..

C.N. A.P.M. S.A. are bunuri și în afara limitelor numărului cadastral 798/118, situate pe UAT A. pentru care datorează plata unor taxe. Respectivele bunuri sunt: drumuri, căi de acces, rețele electrice, racorduri, drum, etc. și nu sunt impozabile din punct de vedere fiscal, deoarece nici unul dintre ele nu se încadrează în categoria clădirilor pentru care administrația ar fi fost obligată la plata impozitului pe clădiri.

Așadar, în condițiile în care pe UAT A., C.N. A.P.M. S.A. nu are amplasată nici o clădire este evident faptul că nu poate fi obligată la plata unui impozit pe clădiri..

Conduita C.N. A.P.M. S.A. trebuie analizată în raport cu dispozițiile legale ce reglementează aceste aspecte, deoarece plata taxelor și impozitelor nu este o opțiune în sarcina contribuabilului, acesta fiind obligat să procedeze conform dispozițiilor legale.

În condițiile celor prezentate mai sus, C.N. A.P.M. S.A. a procedat la depunerea declarațiilor fiscale către UAT A., raportat la bunurile pe care administrația Ie deține pe teritoriul acestei comune, astfel cum acestea sunt cuprinse în Anexele la Declarațiile de impunere nr. 1494/19.01.2010.

Așa cum se poate observa, bunurile cuprinse în declarația de impunere sunt bunuri neimpozabile din punct de vedere fiscal, respectiv căi de acces, rețele electrice, drum racord la DN 39, drum racord la DN 39 la intrare în Eforie Nord, pasaj denivelare peste DN 39, stație de transformare 110/20 KV, linie înaltă tensiune, linie electrică aeriană 20 KV, stație transformare înaltă tensiune, clădire CED stație electrică A. ecluza zona liberă.

Așadar, singura clădire menționată în Declarația de impunere este cea aferentă unei stații electrice, dar care nu este impozabilă din punct de vedere fiscal, aceste clădiri fiind exceptate în mod expres la impozit atât prin dispozițiile imperative ale Codului fiscal - art. 258, cât și prin HCL A. nr. 281/04.12.2009.

. că pentru plata taxelor și impozitelor sunt aplicabile dispozițiile art. 249 din Codul de procedură fiscală, sens în care acestea se achită către localitatea în care este situat imobilul dar cu toate acestea exprimă clar faptul că nu recunoaște documentele cadastrale care stabilesc faptul că C.N. A.P.M. S.A. nu deține nici o stație inspecție pe teritoriul acesteia, în opinia acesteia fiind suficient faptul că o parte a portului se află în dreptul C. A., acest argument fiind prioritar față de încheierile de intabulare.

În drept invocă disp. Codului de procedură fiscală, Cod fiscal, Legea nr. 554/2004 .

2. Legal citată, pârâta . întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Arată că a emis titlul executoriu decizie de impunere pentru anul 2013 prin care a impus spre plată reclamantei din cauză suma de 698.775 lei reprezentând taxe locale și impozit clădiri, pentru clădirile deținute de reclamantă pe teritoriul comunie A..

Singurul argument al contestatoarei pe aceasta chestiune a apartenenței teritoriale a Portului Constanta Sud A. la Municipiul A. este incheierea de intabulare nr. 2564/2006 eliberata de ANCPI.

In cursul anului 2005, odată cu introducerea cadastrului general (conform Legii 7/1996) s-a procedat la trasarea liniei de hotar, in vederea delimitării teritoriului celor doua unitari administrativ teritoriale: . Constanta. Aceasta procedura s-a desfășurat conform Normelor Tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice

Având in vedere ca cele două părți implicate în grănițuirea unităților administrativ teritoriale nu s-au înțeles cu privire la modalitatea de trasare a graniței administrative, s-au formulat doua variante de delimitare și s-a stabilit ca o suprafața de 998 ha câștigată din mare reprezintă suprafața in litigiu.

Suprafața de teren din Portul A. este teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg după anul 1968 când a fost aprobata Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. Mai exact in anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea Neagra s-a obținut aceasta suprafața de teren în continuarea teritoriului administrativ al C. A..

In aceste condiții este evident că această suprafață de teren ce se afla în incinta portului și în dreptul unității administrative A., ce nu a fost niciodată granițuită, nu poate trece în cadrul unitarii administrativ teritoriale a Municipiului Constanta.

Mai mult decât atât, la momentul în care s-a încercat a se efectua delimitarea administrativă în baza prevederilor art. 4.2.20 din Normele Tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 53-1/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice și în baza procesului verbal nr. 1415/09.03.2004, OCPI C. a inclus în administrarea provizorie a C. A. suprafața de teren de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de sud al Portului C. Sud A.. A se vedea astfel adresa OCPI nr. 3137/18.05.2005 către Prefectura Constanta.

Potrivit procedurii reprezentata de normele tehnice la Legea privind cadastrul general OCPI și în baza competențelor conferite de lege, a procedat la atribuirea provizorie până la adoptarea legii care sa dispună granițuirea cu titlu definitiv atribuirea administrativa provizorie a Portului A. către .. 4.2.20 lit ddin Norme .

Considerentele care au stat la baza acestei atribuiri provizorii au fost tot de ordin legal. Astfel art. 4.2.20 din Normele Tehnica pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice prevede: "La Marea Neagra hotarele se stabilesc pe linia care separa uscatul de apa la data măsurătorilor"

In aceste condiții este evident că terenul nou câștigat asupra mării și care se afla in litigiu este în dreptul fostei plaje a C. A. și continuarea firească a acestui teritoriu în Marea Neagra, astfel cum corect a apreciat și OCPI C. la momentul la care a atribuit provizoriu acest teritoriu administrativ către . class="Style5"> La data de 13.02.2011 Biroul de Carte Funciara a dispus prin încheierile de intabulare nr. 2564 si 2565 intabularea suprafeței aferente Portului C. inclusiv a Portului C. Sud A. din punct de vedere al apartenenței teritorial administrative in Municipiul C..

Ulterior prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI explica contrarietatea dintre decizia de atribuire din punct de vedere teritorial administrativ a teritoriului in litigiu și încheierea de întabulare. Astfel se menționează că OCPI își menține punctul de vedere cu privire la atribuirea provizorie a teritoriului litigios în administrarea C. A.. De asemenea menționează că incheierea de intabulare s-a admis doar pe Municipiul Constanta pentru toată suprafața Portului din considerente tehnice, având în vedere că această suprafață de teren nu s-a putut dezmembra fiind nevoie în acest sens de o hotărâre de guvern pentru atribuirea a două numere cadastrale diferite.

In concluzie ceea ce contează în soluționarea prezentului litigiu este apartenența teritorial administrativă a terenului și nu încheierea de intabulare.

3. În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului de către SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL C. ( numit în continuare S.P.I.T.V.B.L. C.), cerere prin care solicită admiterea cererii de chemare în judecată. Arată că în mod corect plata impozitelor locale respective se efectuează la bugetul local al Municipiului C., în contul S. C., acesta fiind organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor locale privind bunurile respective situate în Portul C. Sud, și nu Consiliul Local al C. A. - Serviciul Taxe Impozite.

. Taxe și Impozite, pretinde în mod abuziv că taxele și impozitele locale datorate de agenții economici (printre care și reclamantul) care dețin bunuri în partea de sud a Portului C. sunt datorate către bugetul local al C. A., întrucât, în opinia acesteia, terenul în suprafață de 988 ha din Portul C. Sud s-ar găsi în administrarea teritorială a C. A..

Zona disputată în care . ar avea competența de administrare a taxelor și impozitelor locale este o suprafață de 988 ha teren situată în zona de sud a Portului C., respectiv la sud de Canalul D.-Marea N..

Nu există în nici un act normativ un port denumit "Portul C. Sud - A." sau "Portul A.". Deși nu este exclus localitatea A. să fi avut o porțiune de mal amenajată pentru staționarea ambarcațiunilor pescarilor ce locuiau în zona respectivă, această presupusă zonă nu are nimic în comun cu suprafața de 988 ha despre care se discută în cauză, doar pentru pentru ușurința exprimării folosindu-se folosi în continuare sintagma "Portul C. Sud" pentru a denumi suprafața de teren în cauză.

Portul C. este o entitate unică. Acesta s-a dezvoltat pornind de la nord, din zona actualului Port Turistic, înspre sud, prin câștigarea de teren asupra mării. Actualmente, mai mult de 90% din suprafața de teren existentă în perimetrul portuar a fost obținută prin construcția de diguri și umpluturi cu pământ, piatră și materiale de construcții. Chiar și în prezent, materialele de construcții care rezultă din demolări de clădiri situate în C. sunt duse în Portul C., pe la Poarta 9, și folosite pentru consolidarea unor astfel de terenuri câștigate asupra mării.

Astfel, în anii 1939-1940 pentru prima oară a fost elaborat un proiect de extindere a Portului C. către sud, care avea în vedere debușarea în port a unui canal navigabil între D. și Marea N.. Abia în urma studiilor efectuate în anii 1971-1972 s-a stabilit că acesta va fi traseul Canalului D.-Marea N., care se va vărsa în Portul C. prin Lacul A.. Proiectarea noului Port a început cu digul de larg, în continuarea celui existent. La momentul execuției canalului, materialul rezultat din săpături a fost utilizat pentru câștigarea de noi teritorii asupra mării.

Prin urmare, Canalul D.-Marea N. a fost proiectat special pentru a fi o cale către Portul C. și nicidecum ceea ce s-a dezvoltat la sud de acest canal nu poate reprezenta ....un alt port, care aparține de o altă localitate. De altfel ar fi inacceptabil să se creadă că săparea canalului s-a făcut exact pe linia de demarcație între Municipiul C. și . toate terenurile care se află la sud de această cale navigabilă să aparțină C. A..

În ceea ce privește regimul juridic al întregului Port C., în prezent, tot teritoriul aparținând Portului C., inclusiv suprafața de 988 ha mai sus-menționată, este teren domeniu public al statului, de interes național, concesionat de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A C..

În ceea ce privește întabularea terenului în cauză, încă din anul 2001, teritoriul Zonei Libere C. (exploatat de Regia Autonomă Administrația Zonei Libere C. Sud), situat în Portul C., la sud de Canalul D.-Marea N., a fost intabulat ca aparținând Municipiului C..

În anul 2006, odată cu finalizarea cadastrului la nivelul Portului C., întreaga suprafață de teren a portului, de 34.990.704 mp, care include și suprafața de teren în discuție, a fost intabulată în cartea funciară prin încheierea de întabulare nr. 2564/13.02.2006 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. (Anexa 1), fiind alocat număr cadastral cod 2 798/118, deschizându-se Cartea Funciară a terenului pe unitatea administrativ- teritorială a Municipiului C. sub nr. 892, întabulându-se astfel dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea Statului Român.

Conform acestei încheieri de întabulare și documentației cadastrale în baza căreia s-a făcut întabularea (Fișa Corpului de Proprietate- Anexa 2), teritoriul administrativ în care se află Portul C. este localitatea C..

Înscrierea în cartea funciară a Municipiului C. a întregului Port Constanta a avut la bază Adresa nr. 59/24.04.2001 emisă de Oficiul N. de Cadastru, Geodezie și Cartografie (Anexa 3), în care se precizează:„Conform PUG-ului existent la acest moment, Portul C. este inclus în limita intravilanului Municipiului C., lucru care trebuie precizat în fișa bunului imobil.".,

Faptul că întreg Portul C. face parte din intravilanul Municipiului C., rezultă și din Planului Urbanistic General al Municipiului C., aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C. nr. 31/01.04.1997 (Anexa 4).

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local C. nr. 113/27.02.2008, pentru Portul C. a fost aprobat și Planul Urbanistic Zonal- Port C., plan care se află în corelare cu Planul Urbanistic General al Municipiului C..

In martie 2013, prin Hotărâre a Consiliului Local C., valabilitatea PUG-ului Municipiului C. a fost prelungită până la data de 11.02.2016.

Toate aceste documente atestă, fără putință de tăgadă, că Portul C. Sud se află în limitele teritoriale ale Municipiului C..

Prin urmare, contribuabilii ce dețin bunuri situate în Portul C. Sud sau care au sediul situat în zona portuară datorează taxele și impozitele locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren sau taxa asupra mijloacelor de transport) către bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține Portul C. Sud, respectiv Municipiului C., potrivit legislației fiscale în vigoare.

În ce privește impozitul pe clădiri, dispozițiile art. 249 alin. 2 Cod Fiscal stabilesc că acesta se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, în mod similar, potrivit art. 256 alin. 2 Cod Fiscal, impozitul pe teren se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul.

Totodată, potrivit art. 261 alin. 2 Cod Fiscal, taxa asupra mijloacelor de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

Prin urmare, reclamanta în mod corect susține că impozitele locale sunt datorate către S. C., acesta fiind organul fiscal competent să administreze respectivele impozite și taxe locale, conform art. 35 Cod Proc. Fisc.

Așa cum s-a mai arătat, prin încheierea de întabulare nr. 2564/13.02.2006 pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., întreaga suprafață de teren a portului, de 34.990.704 mp (incluzând suprafață de 988 ha) a fost intabulată în cartea funciară, fiind alocat număr cadastral cod 2 798/118, deschizându-se Cartea Funciară a terenului pe unitatea administrativ- teritorială a Municipiului C. sub nr. 892.

Această încheiere de întabulare a fost atacată în justiție de către . solicitat rectificarea acestei încheieri, în sensul radierii din Cartea funciară a mențiunii privind apartenența Portului C. Sud la teritoriul administrativ al localității Constanta si înscrierea acestuia în cartea funciară a C. A..

Cererea a făcut obiectul Dosarului nr._/212/2008, în care s-a pronunțat Sentința Civilă nr. 4422/06.03.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 438/22.10.2010 pronunțată de Tribunalul C. (Anexa 4), prin care cererea C. A. a fost respinsă.

În aceste condiții, după emiterea încheierii de întabulare mai sus-menționată, menținută de instanță prin respingerea cererii de rectificare formulate de . astfel în puterea lucrului judecat, unitatea administrativ- teritorială de care aparține Portul C. Sud este municipiul C..

Încheierea de întabulare este un act de autoritate publică care, potrivit dispozițiilor art. 28 și urm. din Legea 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, atestă situația juridică a unui imobil (determinarea dreptului sau a faptului înscris, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, etc.).

Prin urmare, încheierea de întabulare nr. 2564/13.02.2006, valabilă și definitivă prin respingerea cererii de rectificare formulate de . că întreg terenul Portului C. (inclusiv suprafața de 988 ha disputată) se află pe teritoriul administrativ al Municipiului C..

Ulterior, contrar încheierii de întabulare nr. 2564/13.02.2006, Consiliul Local A. a adoptat Hotărârea nr. 38/23.03.2009 prin care a inclus în administrarea teritorială a C. A. suprafața de teren de 998 ha. Această hotărâre a fost atacată în contencios administrativ de către Instituția Prefectului și a fost anulată prin sentința civilă nr. 1320/21.10.2010 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 796/12.09.2011 a Curții de Apel C., statuându-se cu putere de lucru judecat că suprafața de 998 ha este arondată din punct de vedre administrativ –teritorial Municipiului C. și nu C. A..

In concluzie, taxele și impozitele locale pentru bunurile deținute de agenții economici în zona Portului C. Sud sunt datorate bugetului local al Municipiului C. pe de o parte, în virtutea actelor publice de autoritate - încheierile de întabulare, care consfințesc situația juridică a zonei disputate, iar pe de altă parte, în virtutea hotărârilor judecătorești care tranșează în mod definitiv și irevocabil că unitatea administrativ- teritorială de care aparține suprafața de 988 ha din din zona Portului C. Sud este Municipiul C..

4. În cauză au fost administrate probele:

- înscrisuri:

- Decizie de impunere nr. 5184/27.02.2013 emisă de . class="Style23"> - Contestație administrativă nr. 140/18.03.2013;

- Decizie de soluționare a contestației nr. 7537/26.03.2013, emisă de . class="Style13"> - declarații de impunere înregistrare de către C.N. A.P.M. S.A. la Primăria C. A. în anii și 2012;

- încheiere de intabulare nr. 2564/13.02.2006 a O.C.P.I.C.;

- fișa bunului imobil Port C. Sud A. ;

- Fișa corpului de proprietate Portul C. ;

- HCL C. nr. 31/1997;

- HCL C. nr. 113/27.08.2008 privind aprobarea PUZ Port C.;

- adresele OCPI C. nr. 59/24.04.2001, 3137/18.05.2005,_/13.12.2007, 2488/23.04.2012 ale O.C.P.I. C.;

- adresa ONCGC nr. 59/24.04.2001;

- adresa Inspectoratului Teritorial în Construcții Sud-Est nr. Rl811/2845/21.09.2009;

- extrase de carte funciară;

- sentința civilă nr. 1320 CA/2010 a Tribunalului C. ;

- sentința civilă nr. 1405/2010 a Tribunalului C. ;

- sentința Civilă nr. 4422/06.03.2009 a Judecătoriei C. ;

- HCL A. nr. 38/23.03.2009;

- Decizia Civilă nr. 796/CA/12.09.2011 a Curții de Apel C.;

- alte înscrisuri.

- interogatoriul pârâtului P. . class="msonormalcxspprimul"> 5. Din probele administrate, Tribunalul reține:

Prin decizia de impunere nr.5184/27.02.2013 emisă de . stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 698.775 lei reprezentând impozit pentru clădirea stație inspecție cu privire la care pârâții pretind că este amplasată pe teritoriul administrativ al C. A..

Împotriva deciziei de impunere reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 7537/26.03.2013.

Sunt nefondate motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă derivate din încălcarea dispozițiilor art. 43 și 86 cod procedură fiscală, întrucât decizia cuprinde atât motivele de fapt- prin menționarea în cuprinsul său a împrejurării că reclamanta ar deține pe teritoriul administrativ al C. A. un număr de 10 clădiri in care una impozabilă, cât și a temeiului de drept în ba za căruia se pretinde plata impozitului. De asemenea, decizia de impunere a fost emisă ca urmare a constatării prealabile ale organului fiscal în sensul existenței acestor clădiri pe un teren pretins al său, constatări care nu trebuie să se regăsească în decizia de impunere ci constituie documentație premergătoare acesteia, iar împrejurarea că reclamanta depusese o declarație de impunere nu exclude dreptul organului fiscal de a emite decizie de impunere pentru impozite aferente unor bunuri omise din declarația dată de contribuabil.

În ceea ce privește existența obligației reclamantei din cauză de a plăti impozitul aferent clădirii stație inspecție la bugetul local al comunei A. , se reține că pârâții susțin că reclamanta are acestă obligație întrucât clădirea în cauză este situată pe teritoriul comunei A., mai precis în Portul A., teren nou câștigat asupra mării în anul 1982, prin construcția digului de larg, prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea Neagra s-a obținut aceasta suprafața de teren în continuarea teritoriului administrativ al C. A..

Pe de altă parte, reclamanta și intervenientul susțin că plata impozitului local respectiv trebuie efectuată la bugetul local al Municipiului C., în contul S. C., acesta fiind organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor locale privind bunurile respective situate în Portul C. Sud, și nu Consiliul Local al C. A. - Serviciul Taxe Impozite.

Ca legislație relevantă în materie, Tribunalul reține următoarele:

-O.G. nr. 92/2002 Republicată- Codul de procedură fiscală, forma activă la data emiterii deciziei de impunere contestată:

- Art. 12 Buna-credință: Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.

- Legea 571/2003 - Codul fiscal:

ART. 249 Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

(…)

(5) În înțelesul prezentului titlu, clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri.

- Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Republicare 1, forma activă la data emiterii deciziei de impunere contestată:

Art. 10

(1)La nivelul unităților administrativ-teritoriale - comună, oraș și municipiu - lucrările tehnice de cadastru constau în:

a)stabilirea, potrivit legii, a hotarelor unității administrativ-teritoriale și a limitelor intravilane componente;

b)identificarea amplasamentelor imobilelor pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar și determinarea formei și dimensiunilor tuturor imobilelor din cuprinsul fiecărei unități administrativ-teritoriale;

c)consemnarea litigiilor de hotare aflate pe rolul instanțelor judecătorești;

d)întocmirea documentelor tehnice cadastrale.

(2)Delimitarea și marcarea hotarelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (1), precum și limitele intravilanelor localităților se fac de către comisia stabilită în acest scop prin ordin al prefectului; regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor.

(1)Începerea lucrărilor tehnice de cadastru se stabilește prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde identificarea sectoarelor cadastrale. La nivelul unității administrativ-teritoriale, etapele procesului de cadastru constau în:

a)înștiințarea proprietarilor sau a posesorilor privind începerea lucrărilor;

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale, delimitarea și marcarea hotarelor administrative ale acestora;

c)stabilirea sectoarelor cadastrale;

d)identificarea amplasamentelor imobilelor în cadrul sectoarelor cadastrale;

e)identificarea titularilor drepturilor reale și a posesorilor, precum și preluarea copiilor actelor juridice doveditoare;

f)înregistrarea neînțelegerilor între proprietarii învecinați cu privire la hotare;

g)recepția documentelor tehnice cadastrale de către oficiile teritoriale;

h)publicarea documentelor cadastrale;

i)soluționarea contestațiilor de către oficiul teritorial;

j)modificarea conținutului documentelor tehnice cadastrale, în urma soluționării contestațiilor, și actualizarea evidenței conform lucrărilor de înregistrare realizate după perioada de afișare;

k)deschiderea noilor cărți funciare;

l)închiderea vechilor evidențe, prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

m)comunicarea încheierii de înscriere, a extrasului de carte funciară pentru informare, precum și a extrasului din noul plan cadastral;

n)arhivarea documentelor care stau la baza lucrărilor de cadastru și înscrierea în cartea funciară.

(2)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizându-se reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizându-se reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al directorului general al Agenției Naționale, la propunerea consiliului de administrație al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(la data 10-mai-2012 Art. 10, alin. (2) din titlul I, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 3. din Ordonanta urgenta 16/2012 )

(3)Modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.

(la data 02-iul-2010 Art. 10 din titlul I, capitolul III modificat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 64/2010 )

(1)Începerea lucrărilor de înregistrare sistematică se stabilește prin ordinul directorului general al Agenției Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde identificarea unității administrativ-teritoriale și a sectorului sau, după caz, a sectoarelor cadastrale în care se vor desfășura lucrările.

(2)Procedura detaliată de realizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și cuprinde, în principal, următoarele etape:

a)înștiințarea proprietarilor, respectiv a posesorilor și a altor deținători, după caz, privind începerea lucrărilor, prin intermediul campaniei de informare publică, organizată și desfășurată la nivel național și local;

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale;

(…)

(3)Lucrările tehnice de cadastru se realizează utilizând reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale, precum și a limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale. Hotarele unităților administrativ-teritoriale sunt delimitate și marcate de către comisia de delimitare, stabilită în acest scop prin ordin al prefectului. Delimitarea unităților administrativ-teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către acestea, în condițiile legii. Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4)Hotarele menționate în procesele-verbale de delimitare semnate de membrii comisiei prevăzute la alin. (3) și recunoscute reciproc de către reprezentanții unităților administrativ-teritoriale devin oficiale și sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.

(5)În cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiilor care sunt deduse judecății, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale vor folosi limitele unităților administrativ-teritoriale utilizate de oficiile teritoriale în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară.

(6)În cazul în care limitele unităților administrativ-teritoriale sunt necontestate, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale.

(7)Modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, care se organizează potrivit legii.

(…)

-Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Republicare 2, forma activă la data pronunțării prezentei hotărâri:

- Art. 11

b)identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale;

(…)

- Norme Tehnice din 1 octombrie 2001 pentru introducerea cadastrului general,aprobate prin Ordinul Ministrului Administrației Publice nr. 534/2001:

4.Delimitarea cadastrală a unităților administrativ-teritoriale

4.1.Prevederi generale

4.1.1.Delimitarea cadastrală a unităților administrativ-teritoriale reprezintă operațiunea de bază prin care se identifică, se măsoară la teren și se oficializează limitele unităților administrativ-teritoriale, conținând punctele de frângere și traseele hotarului unei unități administrativ-teritoriale, precum și limitele intravilanelor din respectiva unitate administrativ-teritorială. Această lucrare se execută obligatoriu înaintea începerii lucrărilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritorială.

4.1.2.Stabilirea liniei de hotar și a denumirilor unităților administrativ-teritoriale se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, republicată, cu modificările ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale întocmite și aprobate potrivit prevederilor legale. În cazurile în care nu s-au aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare.

(… )

4.2.20. În cazurile în care există neînțelegeri între vecini la stabilirea liniei de hotar și membrii comisiei nu pot rezolva neînțelegerile, litigiul se consemnează în documentele de delimitare cadastrală, astfel:

a)pe schița generală a hotarului administrativ și pe schița cu porțiunea de hotar în litigiu se consemnează ambele variante;

b)suprafața în litigiu se va calcula din coordonatele punctelor de pe contur, care se vor stabili în prezența membrilor comisiei de delimitare cadastrală;

c)unele puncte caracteristice de pe conturul suprafeței în litigiu se vor materializa cu stâlpi de lemn cu lungimea de 50 cm și diametrul de 10 cm și vor avea o altă numerotare decât restul punctelor de hotar;

d)până la rezolvarea litigiului suprafața disputată va fi inclusă în suprafața calculată a teritoriului nominalizat de O.J.C.G.C.;

e)în procesul-verbal de delimitare cadastrală se vor menționa argumentele celor două părți și se vor anexa copii de pe actele deținute, dacă acestea există;

f)după soluționarea litigiului se reface documentația cadastrală și se vor materializa cu borne punctele de hotar de pe varianta acceptată.

Toate părțile sunt de acord în sensul amplasării clădirii în cauză pe un teren în suprafață de 998 ha, disputat de unitățile administrativ-teritoriale C. și A..

Atât pârâții cât și intervenientul sunt de acord că acest teren a fost creat în mod artificial, în anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea Canalului D. Marea Neagra prin alipire la teritoriile administrative ale orașului C. și comunei A., fapt confirmat de fișa bunului imobil ( fila 137) care, contrar susținerilor intervenientului, utilizează chiar denumirea imobil Port C. Sud A..

Această formă atipică de dobândire a dreptului de proprietate pare să se apropie cel mai mult de aluviune, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate conform art. 495 Cod civil, aluviune ce a fost însă una artificială și nu una naturală.

Urmare a neînțelegerii dintre cele două unități administrativ-teritoriale în ceea ce privește stabilirea graniței, prin adresa nr. 3137/18.05.2005 ( fila 83 ) OCPI C. comunică Prefecturii C. că în conformitate cu prevederile art. 4.2.20 pct. d din Norme Tehnice din pentru introducerea cadastrului general, OCPI C. include în administrarea provizorie a comunei A. suprafața de 998 ha, fără ca această atribuire să fie materializată în vreun alt înscris . Mai mult, în adresa nr. 3137/18.05.2005 se menționează în mod expres că aceasta nu constituie probă în instanță, ceea ce înseamnă că reprezintă o simplă corespondență administrativă care nu putea fi folosită nici în fața/de către autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, așa cum ar fi permis art. 10 alin..5 din Legea nr. 7/1996 dacă această atribuire ar fi fost făcută printr-un act administrativ de autoritate.

Urmare a finalizării cadastrului la nivelul Portului C., fără ca operațiunea de delimitare a celor două unități administrativ-teritoriale să fie finalizată, prin Încheierea nr. 2564/13.02.2006 ( fila 135 ) OCPI C. întabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului român asupra terenului în suprafață totală de_ mp, care include suprafața litigioasă, și se deschide cartea funciară nr. 892 pe unitatea administrativ- teritorială Municipiul C.. Prin Sentința Civilă nr. 4422/06.03.2009, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2008, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 438/22.10.2010 pronunțată de Tribunalul C., a fost respinsă cererea C. A. de rectificarea a încheierii de întabulare a Portului C. nr. 2564/13.02.2006, în sensul radierii din C.F. C. a mențiunii privind apartenența din punct de vedere administrativ -teritorial a Portului Constanta Sud si înscrierea acestuia în C.F. a C. A..

Prin Hotărârea nr. 38/23.03.2009 ( fila 129 ) Consiliul Local A. include în administrarea teritorială a C. A. suprafața de teren de 998 ha și hotărăște că toate taxele și impozitele pe respectiva suprafață de 998 ha se colectează și se încasează de . class="msonormalcxspultimul"> Prin sentința civilă nr. 1320/21.10.2010 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 796/12.09.2011 a Curții de Apel C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de Instituția Prefectului J. C. și a fost anulată Hotărârea nr. 38/23.03.2009 a Consiliului Local A. .

Prin adresa nr. 2488/23.03.2012 ( fila 84 ) OCPI C., în corespondența purtată cu Primăria C. A., arată că își menține punctul de vedere cu privire la împrejurarea că terenul în litigiu aparține C. A. până la stabilirea limitelor administrativ-teritoriale, și că înscrierea întregii suprafețe a Portului C. acestuia în cartea funciară a localității C. s-a realizat din considerente tehnice, având în vedere că această suprafață de teren nu s-a putut dezmembra fiind nevoie în acest sens de o hotărâre de guvern pentru atribuirea a două numere cadastrale diferite.

Astfel, cert este că, corect sau nu, în prezent suprafața litigioasă pe care este amplasată și clădirea pentru care . reclamantei,este înscrisă în cartea funciară a Municipiului C., astfel că în conformitate cu disp. art. 10 alin.5 din Legea nr. 7/1996 R1 ( în prezent art. 11 alin.5 ) autoritățile și instituțiile publice centrale și locale trebuie să folosească limitele celor două unități administrativ-teritoriale utilizate de OCPI C. în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară, și conform art. art. 4.2.20 lit d din Normele tehnice, până la rezolvarea litigiului, să țină seama de teritoriul administrativ în care a fost inclus terenul litigios.

Față de cele arătate mai sus, ținând seama și de dispozițiile art.12 Cod procedură fiscală, potrivit cărora relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință,

Tribunalul constată că pârâta . toate litigiile mai sus prezentate, cu rea-credință a acționat atunci când a emis decizia de impunere pentru clădiri despre care avea cunoștință că sunt amplasate pe un teren înscris în cartea funciară a unei alte unități administrativ-teritoriale.

Cele arătate de către OCPI C. prin adresa nr. 2488/2012 nu pot fi reținute în favoarea pârâților, fiind nerelevante din punct de vedere fiscal considerentele care au determinat înscrierea întregului teritoriu al Portului C. în cartea funciară a Municipiului C. în condițiile în care contribuabilul cu bună-credință se încrede în înscrierile din cartea funciară, al căror rol este tocmai de a oferi informațiile tehnice, economice și juridice referitoare la imobile, dar și de furniza date instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare .

Se mai constată și că situația litigioasă dintre cele două unități administrativ-teritoriale dă naștere unei duble impuneri a aceluiași contribuabil, pentru aceleași bunuri, situație care nu poate fi tolerată,

D. pentru care urmează a fi admisă atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de S. C., și a fi anulată Decizia nr. 7537/26.03.2013 emisă de . precum și Decizia de impunere nr. 5184/27.02.2013 emisă de . class="msonormalcxspmijlociu"> În temeiul art. 453 Cod procedură civilă vor fi obligați pârâții la plata către intervenientul S. C. a cheltuielilor de judecată în sumă de 620 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.N. ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. C., cu sediul în C., Incinta Port, Gara Maritimă, în contradictoriu cu pârâții P. C. A. și ., ambii cu sediul în localitatea A., ., județul C..

Admite cererea de intervenție formulată de S. C., cu sediul în C., ., județul C..

Anulează Decizia nr. 7537/26.03.2013 emisă de ..

Anulează Decizia de impunere nr. 5184/27.02.2013 emisă de .> Obligă pârâții la plata către intervenientul S. C. a cheltuielilor de judecată în sumă de 620 lei

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2014 .

PREȘEDINTEGREFIER

A. B. S. G. M.

Tehnored. S.A.B. / 5 ex.

24.03.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 702/2014....		Pretentii. Sentința nr. 2756/2014. Tribunalul CONSTANŢA →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 703/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 703/2014. Tribunalul CONSTANŢA