Pretentii. Sentința nr. 2756/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2756/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 4616/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2756
Ședința publică din data de 28 NOIEMBRIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei in contencios administrativ având ca obiect – pretenții, acțiune formulată de reclamantul C. S., domiciliat în C., . nr. 186, ., ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., Oficiul Poștal 9, căsuța poștală 734, ghișeu 1, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul ales în C., . nr. 18, județul C. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, chemată în garanție fiind Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. T. G. A. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar(fila 19), lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Cod procedură civilă constată pertinentă și concludentă soluționării cauzei administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează pentru reclamant.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al reclamantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului litigios și asupra cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În decursul anului 2014 a fost adusă o mașină din Anglia, stat membru al UE, mașină ce a costat 3100 lire sterline, iar taxa de timbru a ajuns la 8400 lei, aproximativ 50% din valoarea mașinii.
CJUEa criticat reglementările anterioare ale acestei Ordonanțe nr. 9/2013 și sub aspectul cuantumului, invocând cuantumul de 30% care era în momentul OUG 50/2008 foarte ridicat ceea ce a dus la declararea ei ca incompatibilă cu normele europene.
Ordonanța 9/2013 este la capătul unui eșec legislativ de acte emise vizavi de aceste taxe pentru înmatricularea auto și continuă discriminarea introdusă de celelalte sub aspectul că pe piața națională există o multitudine de autovehicule, bunuri naționale în sensul art. 110 din TFUE, iar acestea nu sunt supuse acestei taxe de timbru, se referă îndeosebi la autoturismele înmatriculate în perioada OUG 50/2008, OUG 1/2012 și Legea nr. 9/2012.
Mașina în cauză a fost înmatriculată în anul 1995 în Anglia, fiind înmatriculată în Anglia au fost achitate toate taxele inclusiv taxele de poluare, în România pentru a fi înmatriculată este supusă unei noi taxe numită timbru de mediu.
Nu același lucru se întâmplă cu o mașină luată de pe piața internă asupra căreia a acționat OUG 50/2008 și a fost plătită taxa de poluare, care se revinde fără a se mai plăti taxa implementată de OUG 9/2013.
Pe rolul CJUE sunt o . cauze cu privire la aceste aspecte, ultima cauză 331/13 N. s-a pronunțat pe 17 octombrie și deși întrebarea preliminară nu făcea referire la incompatibilitatea întregii prevederi legale, cel puțin un articol, art. 12 din OUG 9/2013 a fost declarat incompatibil. În prezent se află pe rolul CJUE o altă cauză trimisă de Tribunalul T. cu întrebarea despre incompatibilitatea întregii OUG 9/2013 și încă o întrebare referitoare la justețea art. 15 din OUG 8/2014.
Apreciază că acțiunea trebuie admisă cu consecința restituirii sumei și a dobânzii aferente. În domeniul dobânzii s-a pronunțat CJUE în cauza C. în sensul că dobânda trebuie acordată de la data la care a fost plătită taxa și nu de la data la care a fost făcută cererea. Fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. –Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ , reclamantul C. S.a chemat în judecată pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.și Administrația F. pentru Mediu solicitând în contradictoriu cu aceștia: obligarea pârâților la restituirea sumei de 8.938 lei, achitată cu titlul de timbru de mediu în temeiul O.U.G. nr. 9/2013 ; obligarea pârâtului la dobânzii legale în materie fiscală aferente sumei de 8.938 lei, începând cu data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei ; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt se arată, în esență, că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism, pentru înmatricularea căruia, în temeiul O.U.G. nr. 9/2013- a fost obligat la achitarea timbrului de mediu, in cuantum 8.938 lei, taxa apreciată ca fiind în contradicție cu reglementărilor Uniunii Europene acceptate și de România.
In drept au fost invocate disp. Legii nr. 554/2004, art. 110 TFUE .
2. Pârâții ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată motivat de împrejurarea că taxa percepută în temeiul Legii nr. 9/2012 este conformă normelor comunitare.
3. O dată cu întâmpinarea, s-a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, în situația în care ar cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la suma dispusă spre restituire, inclusiv dobânda datorată și cheltuielile de judecată .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 corob. cu art. 5 alin.4 și 5 din OUG 50/2008.
4. .În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile: acte autovehicul, chitanță fiscală, cerere restituire taxă, alte înscrisuri.
5.Pe fondul cauzei, din proba cu înscrisuri administrată, instanța de judecată
reține:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reclamantul este proprietarul unui autoturism care a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a achitat la data de 08.05.2013 suma de 8.938 lei - timbru de mediu prevăzut de O.U.G. nr. 9/2013 .
Potrivit O.U.G. nr. 9/2013:
Art. 3
(1)Timbrul se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepția:
(…)
Art. 4
Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b)la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit OUG nr 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 .
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit însă O.U.G. nr. 9/2013 obligația plății timbrului de mediu intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, , inclusiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România dar pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă, art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că timbrul de mediu se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost plătită vreodată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
În egală măsură exercitarea liberă a dreptului de proprietate nu exclude dreptul statului de a percepe pentru bunurile aflate în proprietate taxe sau impozite sau de a condiționa exercițiul acestui drept de plata unor astfel de contribuții . Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță nu există o discriminare rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti timbrul de mediu în vederea înmatriculării, în condițiile în care, taxa este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea în senul existenței unei discriminări în sesnul că pentru autovehiculele pentru care s-a achitat vreuna din variantele vechi ale taxei, taxe ce au fost discriminatorii, nu mai trebuie să se plătească timbru de mediu, dar dacă se dorește înmatricularea unui autovehiculul second hand din spațiul comunitar obligația de a plăti taxa subzistă., în condițiile în care, în ipoteza descrisă, și un proprietar și altul achită taxele în vigoare la data înmatriculării autovehiculului.
D. care, întrucât se constată că nu poate fi reținut în cauză un refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei pe poluare formulată de către reclamant, urmează ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca nefondată.
In raport de soluția ce va fi pronunțată, instanța va dispune respingerea cererii de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. S., CNP_, domiciliat în C., . nr. 186, ., ., județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., Oficiul Poștal 9, căsuța poștală 734, ghișeu 1, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul ales în C., . nr. 18, județul C. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex./08.12.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 703/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1645/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
