Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 856/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 30548/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 856
Ședința publică din data de 03 SEPTEMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: E. C.
JUDECĂTOR: A. B. S.
GREFIER: G. M.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta petentă ., cu sediul ales în C., ., nr. 128A, ., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C., cu sediul în G., ., Județul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă av. D. B., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct.2 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat reprezentantul convențional al recurentei arată că nu mai are alte cereri, probe sau excepții de administrat cauzei solicitând cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul convențional al recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul anulării procesului verbal, în subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.
Arată că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și depoziția martorei, contabila societății, la acel punct de lucru societatea avea un magazin alimentar și un aparat electronic loto. Acel aparat loto era închiriat de către societate, iar modalitatea în care salariata – vânzătoarea, emitea acele bonuri era înscrierea în acele formulare tipizate și ulterior la sfârșitul programului cea care făcea casa în fiecare zi era contabila, conform înscrisurilor depuse la dosar de către contabilă și societate, odată cu audierea acesteia, casa se făcea într-un registru special întrucât nu există casă de marcat.
Consideră că rezultă din monetarul prezentat că această sumă era suma rezultată din vânzarea biletelor loto în ziua precedentă, aspect față de care solicită instanței să aprecieze asupra legalității măsurii, în subsidiar solicită aplicarea sancțiunii avertismentului raportat la suma de bani care a rezultat în urma efectuării acestor activități, activității ce au fost înregistrate în contabilitate și operate la sfârșitul zilei de către contabilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.12.2012 sub nr._, petenta S.C. T. C. S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 04.12.2012 de intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE – SECȚIA C., solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Petentul a arătat că în data de 29.11.2012, reprezentanții Comisariatului General al Gărzii Financiare – Secția C. au efectuat controale atât la punctul de lucru al petentei situat în mun. C., ., jud. C., cât și la punctul de lucru situat în loc. Topraisar, ., jud. C., ocazie cu care au constatat faptul că nu au fost emise bonuri cu aparatul de marcat electronic fiscal pentru suma de 42 lei, respectiv pentru suma de 264 lei. Totodată, reprezentanții intimatului au reținut că aparatele de marcat electronice de la cele două puncte de lucru nu aveau setate ora exactă. În motivarea plângerii, petenta a mai arătat că sumele de 264 lei, respectiv 42 lei nu proveneau din vânzări, ci reprezentau încasări din ziua anterioară rămase în casa de marcat.
În drept, petenta a invocat dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 2/2001, precum și cele prevăzute de art. 112 -114 C.p.c.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, precum și registre de casă din data de 28.11.2012. Totodată, petenta a solicitat și administrarea probei testimoniale.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar, în fotocopie, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, respectiv: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, notă de constatare . nr._, monetar și raport X al AMEF al casei de marcat de la punctul de lucru situat în mun. C., ., jud. C., notă de constatare . nr._, monetar și raport X al AMEF al casei de marcat de la punctul de lucru al petentei situat în localitatea Topraisar, ., jud. C., precum și notă explicativă din 29.11.2012.
La termenul din 25.03.2013 instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, iar la termenul din 17.06.2013 a fost încuviințată pentru petentă și proba testimonială, astfel că la termenul din data de 09.12.2013 a fost audiat martorul T. L. M..
La termenul din 11.11.2013, instanța a luat act de transmiterea legală a calității procesuale pasive a Comisariatului General al Gărzii Financiare către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. prin structura sa teritorială Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., care a dobândit calitatea de intimat în prezenta cauză.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._/04.12.2012 întocmit de Comisariatul General al Gărzii Financiare – Secția C., petenta S.C. T. C. S.R.L a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 11 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 rep., cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 29.11.2012, la punctul de lucru din localitatea Topraisar, . nu a eliberat bonuri fiscale pentru suma de 264 lei, iar la punctul de lucru din C., ., la aceeași dată, nu a eliberat bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal pentru suma de 42 lei, prin aceste fapte încălcându-se dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. 28/1999, rep. Totodată, reprezentanții intimatului au mai constatat cu ocazia controlului efectuat la data de 29.11.2012 faptul că aparatele de marcat de la cele două puncte de lucru nu aveau setate ora exactă, faptă ce încalcă dispozițiile art. 4 alin. 1 din O.U.G. 28/1999, rep. și constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999, rep. Pentru această faptă, reprezentanții intimatei au aplicat amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, în temeiul art. 11 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999, rep.
Prin același proces-verbal, în conformitate cu art. 11 alin. 3 din O.U.G. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 306 lei, constatată ca nemarcată cu aparatul de marcat electronic fiscal, iar în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 2 din același act normativ, activitatea societății în cauză a fost suspendată pentru o perioadă de 3 luni.
Instanța a constatat că, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, faptul că plângerea a fost formulată înăuntrul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, precum și faptul că procesul-verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: nume, prenume și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientei și sediul acesteia, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator. Astfel, instanța constată că acest proces-verbal este legal întocmit.
Analizând motivele de netemeinicie invocate de petent în plângerea contravențională, instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor normative indicate în procesul verbal de contravenție:
ART. 1 din OUG nr. 28/1999, rep. stipulează: alin 1 „agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.” A. 2 „aalin.alinagenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.”
ART. 4 din OUG nr. 28/1999, rep. stipulează: (…) alin 1 „Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.”
ART. 10 din OUG nr. 28/1999, rep. stipulează: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…) lit. b: neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative; lit. c: emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin, (1);”
Contravențiile ce formează obiectul procesului-verbal sus-menționat se sancționează, conform art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. 28/1999 cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, respectiv conform art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. 28/1999 cu amendă de la 2.000 la 4.000 lei. Potrivit prevederilor alin. 3 ale aceluiași articol, „sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.”
Art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999: „Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Situația de fapt, constatată de reprezentanții intimatului prin propriile simțuri și descrisă în procesul-verbal sancționator, corespunde tipicității faptelor definite și sancționate în OUG 28/1999, rep. Faptele reținute în sarcina petentei sunt dovedite prin descrierea lor amănunțită în procesul-verbal de contravenție și reprezintă materializarea activităților desfășurate de agenții constatatori la cele două puncte de lucru ale petentei, în sensul efectuării de verificări și constatări, respectiv: monetare cu sumele provenite din vânzări la data de 29.11.2012, rapoartele X, note de constatare. Astfel, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției, în condițiile în care faptele sunt constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum este cazul în prezenta cauză, reprezintă un înscris care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate. Inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla contestare a procesului-verbal, ci petentul trebuie să facă dovada contrarie a celor reținute în cadrul procesului-verbal de contravenție, conform prevederilor art. 1169 Cod civil.
Petenta a depus la dosarul cauzei registrele de casă datate 28.11.2012, susținând că sumele găsite de reprezentanții intimatului în casele de marcat la data de 29.11.2012 reprezentau, de fapt, încasări din ziua anterioară. Având în vedere faptul că aceste înscrisuri nu au fost invocate la data aplicării sancțiunii contravenționale și nu se coroborează cu alte probe care să demonstreze că informațiile conținute atestă realitatea situației contabile a petentei de la data de 28.11.2012, instanța constată că nu au forța probantă de a înlătura prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal sancționator, ci reprezintă înscrisuri preconstituite pro causa.
Instanța a avut în vedere și faptul că în Nota explicativă din 29.11.212 (fila 19), vânzătoarea de la punctul de lucru din Topraisar a declarat faptul că nu a eliberat bonuri fiscale pentru toate încasările în numerar de la populație din ziua de 29.11.2012, deoarece a omis din cauza aglomerației și a grabei. În aceeași notă explicativă, se arată că în ceea ce privește suma de 264 lei nu a fost întocmit vreun alt document justificativ pentru încasarea acestei sume.
Prin declarația martorului audiat în cauză, respectiv T. L. M., având funcția de director economic al petentei S.C. T. C. S.R.L., petenta nu a făcut dovada contrară a celor reținute de agenții constatatori în procesul-verbal contestat. Astfel, pe lângă faptul că instanța va avea în vedere și subiectivismul martorului, raportat la poziția acestuia în cadrul societății petente, se constată faptul că acesta a declarat că reprezentanții societății i-au spus că suma găsită în casa de marcat a fost obținută din vânzarea produselor aflate în magazin. Prin urmare, martorul nu a perceput în mod direct faptele pe care le invocă petenta în apărare.
Mai mult, afirmațiile martorului conform cărora pentru biletele loto nu se emit bonuri fiscale, iar vânzătoarea înregistrează doar vânzarea produselor cu amănuntul, nu se coroborează cu cele declarate de vânzătoare în nota explicativă, respectiv faptul că nu a emis bonuri fiscale pentru că nu a avut timp.
Cu privire la solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța a reținut următoarele:
În vederea stabilirii sancțiunii contravenționale ce urmează a fi aplicată unei situații de fapt concrete, unul dintre principiile ce trebuie avute în vedere este și cel al proporționalității.
Instanța, analizând conform art. 34 alin. 1 și art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, proporționalitatea sancțiunii amenzii, reține că amenda contravențională în cuantum de_ lei (rezultantă a însumării celor două sancțiuni aplicate, respectiv 8.000 lei pentru fapta prev. de art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999, rep și 2.000lei pentru fapta prev. de art. 10 lit. c din O.U.G. 28/1999, rep. – ambele reprezentând minimul special prevăzut de actul normativ aplicat) este proporțională cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în condițiile în care aceste fapte au fost constatate la două puncte de lucru ale petentei, fapt ce denotă perseverența petentei în nerespectarea obligațiilor reglementate de legislația fiscală. Totodată se observă că o parte importantă din încasările zilei de 29.11.2012 au fost deturnate de la aplicarea prevederilor fiscale, iar suma neînregistrată în casa de marcat nu este una neînsemnată (306 lei).
Totodată, se are în vedere că potrivit art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică numai în situația în care fapta are gravitate redusă, iar, raportat la cuantumul amenzilor prevăzut de O.U.G. nr. 28/1999, faptele săvârșite de petentă nu pot fi calificate ca prezentând o gravitate redusă.
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că existența faptelor reținute în sarcina petentei este dovedită, că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul-verbal contestat, iar sancțiunile contravenționale au fost legal și proporțional aplicate, motiv pentru care plângerea contravențională formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, atât sub aspectul anulării procesului-verbal, cât și sub aspectul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment.
În termen legal petenta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea recursului, se aduc aceleași critici expuse în plângere cu privire la temeinicia procesului verbal și la individualizarea sancțiunii contravenționale.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Procedând la judecata recursului, se reține:
Procesul verbal este legal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG 2/2001 art. 16 și art. 17.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată având în vedere probele administrate.
Agenții constatatori au găsit însă în aparatul de marcat electronic fiscal o sumă de bani care nu era justificată prin emiterea unor bonuri fiscale de aceeași valoare. Față de locul depistării acestei sume, în mod firesc se naște prezumția că această sumă provine din vânzări de bunuri/prestări de servicii pentru care nu au fost emise bonuri fiscale. Această prezumție este confirmată însă de declarația vânzătoarei, care recunoaște fără rezerve acest lucru. Or, față de recunoașterea necondiționată a situației de fapt, nicio probă suplimentară nu mai trebuia făcută de agenții constatatori.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor reținând temeinicia procesului verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, față de scopul instituirii normei sancționatoare, de a preveni evaziunea fiscală dar de a proteja și consumatorii, care numai prin prezentarea bonului fiscal își pot valorifica drepturile legate de achiziționarea unor bunuri/prestarea unor servicii necorespunzătoare, față de împrejurarea că fapta contravențională este săvârșită de către un comerciant persoană juridică, adică de către un profesionist pentru care săvârșirea actelor de comerț constituie chiar scopul ființării.
Se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate, nici a celei principale, aplicată în cuantumul minim legal, și cu atât mai puțin a sancțiunii complementare, care intervine ope legis, fără posibilitatea instanțelor de judecată de a o înlătura.
D. pentru care, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de recurs în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta petentă ., cu sediul ales în C., ., nr. 128A, ., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimată fiind D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C., cu sediul în G., ., Județul G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.
P., Judecator, Judecator,
M. C. E. C. A. B. S.
Grefier,
G. M.
Jud. fond D.D.
Red. Jud. decizie C.M. / 08.09.2014
Dact.gref. I.T./11.09.2014/2 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 666/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1364/2014. Tribunalul... → |
|---|
