Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 212/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 9684/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 212
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție R13_, formulat de apelanta intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, București, în contradictoriu cu intimata petentă B. M. E., cu domiciliul în C.,., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ petenta B. M. E. a solicitat in contradictoriu cu intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție R13_, prin care s-a constatat că circulă fără rovinieta valabilă.
Petenta a învederat ca că autoturismul surprins in trafic fără rovinieta nu-i mai aparține, acesta fiind vândut in data de 07.12.2012 numitului O. P., acesta neînmatriculând autoturismul pe numele său. Au fost depuse, în susținere, înscrisuri, respectiv certificat de atestare fiscală, contract de vânzare-cumpărare, cerere eliberare certificat fiscal pentru vânzare, copie proces-verbal de contravenție.
La data de 13.06.2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată. A susținut intimatul că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Iar în privința temeiniciei acestuia se arată că petentul nu se poate prevala de faptul că a înstrăinat autoturismul depistat în trafic fără a deține rovinieta valabilă întrucât contractul de vânzare cumpărare invocat este un înscris sub semnătură privată, iar data acestor înscrisuri poate fi opus terților numai dacă au fost înregistrate conform art.1182 cod civil la o instituție publică din ziua în care a fost înscrisă în registrul public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua când a fost trecut în extras de către funcționarii publici cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare. În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI 769/2010, iar în baza art.411 alin.1 pct.2 NCPC a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A atașat la întâmpinare în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție contestat, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
A fost încuviințată părților proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr._/25.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisa plangerea contraventionala privind pe petent B. M. E. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CESTRIN, a fost anulat procesul verbal . nr._/26.02.2013 încheiat de CNADNR-CESTRIN.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.02.2013, a fost sancționată petenta cu amendă în cuantum de 250 lei, și obligația de a plăti despăgubirea în cuantum de 28 Euro, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1, 2 și 3 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 11.02.2013 ora 13.15 pe DN 2A Km201+800m, O., cu autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu. De altfel, nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a procesului-verbal, absolută sau relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond corect a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară
In baza art.249 Noul Cod proc.civ., cel care face o propunere in fata judecății, este obligat sa o probeze. Procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție relativă de adevăr, care poate fi răsturnată prin proba contrarie.
Verificând actele dosarului, instanța constată ca petentul a propus probe în măsura sa răstoarne prezumția legală.
Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, emise de Consiliul Local C. – SPITBVL, petentul a solicitat scoaterea din evidența fiscală prin radiere a autoturismului marca Audi A3 cu nr. de înmatriculare_, fiind anexate cererii formularul tipizat, copia actului de înstrăinare și copia certificatului fiscal care a stat la baza înstrăinării. Astfel, nu se pot reține susținerile intimatului, conform cărora înscrisul reprezentat de contractului de vânzare cumpărare FN prin care s-a înstrăinat autoturismul marca Audi A3 nu-i este opozabil, întrucât nu are dată certă, nefiind îndeplinite condițiile prev de art.1182 Cod civil ( în prezenta art.278 alin.1 Noul cod de procedură civilă), întrucât prin înregistrarea acestuia în evidențele SPIT C. și radierea autoturismului din evidența fiscală, este de netăgăduit faptul că înscrisul invocat a primit „dată certă” în sensul prevăzut de disp.art.278 alin.1 NCPC la data de 27.01.2011.
În prezenta cauză, față de probatoriul administrat, instanța de fond in mod corect a constatat că aspectele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal atacat nu sunt corespunzătoare realității, câtă vreme la data sancționării sale, petentul nu mai era proprietarul autoturismului ce a fost depistat la momentul reținerii contravenției.În baza acestor considerente, reținând că nu i se poate imputa nici o culpă petentului în săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa, instanța a admis plângerea contravențională si a anulat procesul-verbal de contravenție, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitate a autoturismului ca detinator sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conducea efectiv autoturismul la momentul constatarii contraventiei.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26.02.2013, a fost sancționată petenta cu amendă în cuantum de 250 lei, și obligația de a plăti despăgubirea în cuantum de 28 Euro, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 1, 2 și 3 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 11.02.2013 ora 13.15 pe DN 2A Km201+800m, O., cu autovehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond in mod corect a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu. De altfel, nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a procesului-verbal, absolută sau relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond corect a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.Verificând actele dosarului, instanța constată ca petentul a propus probe în măsura sa răstoarne prezumția legală.
Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, emise de Consiliul Local C. – SPITBVL, petentul a solicitat scoaterea din evidența fiscală prin radiere a autoturismului marca Audi A3 cu nr. de înmatriculare_, fiind anexate cererii formularul tipizat, copia actului de înstrăinare și copia certificatului fiscal care a stat la baza înstrăinării. Corect nu s-au putut reține susținerile intimatului, conform cărora înscrisul reprezentat de contractului de vânzare cumpărare FN prin care s-a înstrăinat autoturismul marca Audi A3 nu-i este opozabil, întrucât nu are dată certă, nefiind îndeplinite condițiile prev de art.1182 Cod civil ( în prezenta art.278 alin.1 Noul cod de procedură civilă), întrucât prin înregistrarea acestuia în evidențele SPIT C. și radierea autoturismului din evidența fiscală, este de netăgăduit faptul că înscrisul invocat a primit „dată certă” în sensul prevăzut de disp.art.278 alin.1 NCPC la data de 27.01.2011.
În prezenta cauză, față de probatoriul administrat, instanța de fond in mod corect a constatat că aspectele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal atacat nu sunt corespunzătoare realității, câtă vreme la data sancționării sale, petentul nu mai era proprietarul autoturismului ce a fost depistat la momentul reținerii contravenției.
Controlul judiciar relevă că hotărârea pronunțată de instanța de fond este corolar al unei corecte interpretări a situației faptice, astfel cum aceasta a fost susținută probator, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. In mod corect a concluzionat judecătorul fondului că atât la data săvârșirii abaterii - 13.06.2013, cât și la data constatării contravenției ce i se impută, 26.06.2013, petentul nu avea calitatea de „utilizator”, în sensul art. 7, interpretat prin prisma art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.
Intimatul petent nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.Pe de o parte, săvârșirea contravenției cu vinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001, implică, în mod necesar, utilizarea drumurilor publice pentru care s-a instituit taxa, astfel că obligația achitării rovinietei nu poate cădea în sarcina unei persoane care a înstrăinat autovehiculul, doar în considerarea faptului că acesta figurează în continuare în evidențe ca fiind proprietarul bunului, împrejurare care nu corespunde însă realității.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 prevăd că „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”. Or, Tribunalul reține că, în măsura în care noul proprietar este de rea credință și refuză să își îndeplinească obligația anterior menționată, vechiul proprietar continuă să figureze în evidențele autorității competente și să suporte orice consecințe care decurg din această împrejurare, fără ca legea cadru în materie, respectiv OUG nr. 195/2002, să îi pună la dispoziție vreun mijloc legal prin care să îl constrângă pe noul proprietar să își îndeplinească obligația, ori să efectueze demersurile corespunzătoare în numele și pe seama acestuia ori chiar în nume propriu, fiind astfel inechitabil să răspundă pentru fapte de natură contravențională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiții de legalitate.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal, sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, nu confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat, pronunțand o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimată C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, București, în contradictoriu cu intimata petentă B. M. E., cu domiciliul în C.,., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/25.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond L. Moțîrlichie
Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./06.06.2014/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 431/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Sentința nr. 1053/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
