Anulare act administrativ. Sentința nr. 1651/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1651/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 6555/118/2013

Dosar nr._

TRIBUNALUL C.

SECTIA

C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1651

Ședința publică din data de 06 IUNIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. B. S.

GREFIER – G. M.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ - formulată de reclamanta S.C. S. P. S.R.L., cu sediul în C., Incinta Port – Poarta 1, județul C., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., județul C. și SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., cu sediul în C., ., Județul C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 06.06.2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra cererilor de chemare în judecată conexe, de față, reține următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. -Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta S S.C. S. P. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C. și SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C. ( numit în continuare S.P.I.T.V.B.L. C. ) :

- Anularea partiala a H.C.L.M. nr. 360/2007 – Anexa 1.5., pct. 7, H.C.L.M. nr. 228/2008 – Anexa 1.5., pct. 7, H.C.L.M. nr. 467/2009 – Anexa 1.5., pct. 7 H.C.L.M. nr. 145/2011 – Anexa 5 pct. 6, H.C.L.M. nr. 330/2012 – Anexa 5, pct. 6, in sensul exceptarii aplicarii „taxei speciale pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . ce priveste pe agentii economici care au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta si care nu beneficiaza de serviciile la care se refera aceasta taxa.

- Anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice nr. S20848/11.03.2013, pentru nelegalitatea acesteia.

- Obligarea paratelor, in solidar, la suportarea cheltuielilor de judecata.

Motivează în fapt și în drept cererea de chemare în judecată arătând că firma S. P. S.R.L. este o societate comerciala care are sediul in incinta Portului Constanta – Poarta 1 si care isi desfasoara activitatea exclusiv in Portul Constanta (alimentatie publica).

Portul Constanta este un teritoriu ce apartine domeniului public national.

Bunurile proprietate publica din Portul Constanta au fost concesionate Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime S.A. prin Contractul de concesiune nr. MM/2147/01.06.2001, asa cum rezulta din Adresa nr. 4341/14.11.2007 a acesteia din urma.

C.N. A.P.M.C., in calitate de administrator unic al Portului Constanta, asigura functionalitatea si administrarea portului precum si paza bunurilor statului care i-au fost concesionate, asa cum rezulta din H.G. nr. 517/1998 privind infiintarea Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime S.A. Constanta, modificata si completata prin H.G. nr. 597/2009 si H.G. nr. 464/2003.

In contextul legislativ mai sus evocat, C.N. A.P.M.C. pune la dispozitia societatilor comerciale care isi au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta, bunurile de interes comun, proprietate publica, care i-au fost concesionate precum si bunurile proprii. In acest scop, Compania incheie cu aceste societati comerciale contracte de utilizare a domeniului portuar, prin care isi acopera cheltuielile legate de intretinerea, repararea, paza etc. bunurilor proprietate publica a statului si a celor proprietate proprie pe care le pune la dispozitie utilizatorilor cu sediul in Portul Constanta.

S.C. S. P. S.R.L. a incheiat cu C.N. A.P.M.C. Contractul de inchiriere nr. 2365/01.04.2003, cu valabilitate pana la 30.06.2021, prin care a primit dreptul de folosinta asupra imobilului situat in incinta Portului Constanta, in care isi are sediul si isi desfasoara activitatea.

Imobilul inchiriat este aratat in Anexa III a contratului de inchiriere, art. 1: Administratia inchiriaza Beneficiarului, spatii in suprafata de 259,45 m.p., conform schitei si procesului – verbal nr._/27.12.2000 si nr. 8599/24.03.2003, pentru desfasurarea activitatii de alimentatie publica, astfel: Spatii in cladirea din spatele danei nr. 12: 157,37 m.p.; Spatii in cladirea fost bufet zona poarta 1: 102,08 m.p.

Totodata, prin acelasi contract, C.N. A.P.M.C. a pus la dispozitia sa si bunurile de interes comun din incinta portuara, proprietate publica a statului si privata a companiei, asa cum rezulta din art. 6 din Contractul de inchiriere nr. 2365/01.04.2003.

Prin hotararile Consilului L. Constanta contestate, administratia locala a instituit obligativitatea platii taxei speciale denumita „taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . unor bunuri publice, pentru prevenirea si combaterea infractiunilor si a faptelor ilicite antisociale, manifestate prin cersetorie, furturi, talharie si prostitutie, pentru combaterea comertului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz si gunoi menajer si pentru prevenirea lipirii de afise pe fatadele cladirilor, stalpi si copaci”.

S.C. S. P. S.R.L. are sediul in incinta Portului Constanta si isi desfasoara activitatea in portul Constanta, care este domeniu public al Statului, concesionat Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime S.A. Constanta, prin Contractul de concesiune MM/2147/01.06.2001 incheiat cu Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei.

C.N. A.P.M.C., in calitate de administrator unic al Portului Constanta, asigura functionalitatea si administrarea Portului Constanta, asigurand intretinerea, repararea, paza etc. bunurilor proprietate publica a statului pe care le-a primit in concesiune.

S.C. S. P. S.R.L. plateste Companiei, lunar, un tarif pentru utilizarea domeniului portuar, din care o parte reprezinta paza bunurilor proprietate publica a Statului asigurata de administratorul legal al portului.

Desi, S.C. S. P. S.R.L. nu beneficiaza de serviciile speciale acoperite de „taxa de liniste” instituita prin hotararile Consiliului L. Constanta atacate prin prezenta actiune, din motivele mai sus aratate, parata S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta, a emis Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 prin care a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 13.676 lei reprezentand „Taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta” pe anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 si accesoriile aferente calculate pana la 11.03.2013.

Obligatia de plata a „taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . sarcina sa prin Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 nu corespunde vreunui serviciu de care sa fi beneficiat in perioada 2008 – 2013, motiv pentru care decizia trebuie anulata, pentru nelegalitate.

Parata S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta a calculat taxa de liniste si pentru anul 2010, desi, prin Sentinta civila nr. 495/10.02.2012 a Tribunalului Constanta – Sectia C. Administrativ si Fiscal, taxa de liniste prevazuta in H.C.L.M. nr. 92/2010, Anexa 5, fusese anulata (dos. nr._/118/2011).

Instituirea obligativitatii platii „taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . care isi au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta, prin hotarari ale Consiliului L. Constanta, s-a facut cu incalcarea urmatoarelor prevederi legale:

- art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale: „Taxele speciale se fac venit la bugetul local si se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective”.

- art. 282 alin. 3 – „Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia ..”

Pct. 195 din Normele metedologice de aplicare a Legii nr. 517/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004: „Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective”.

Art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale:

- alin. (1) C. L. are initiativa si hotareste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local ................

- alin. (2) – C. local exercita urmatoarele atributii:

..........................................................................................

- pct. c) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului”

Problemele legate de instituirea obligatiei de plata a „taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . care isi au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta a mai fost adusa in fata instantelor de judecata, iar acestea au anulat-o pentru persoanele juridice mentionate mai sus, prin hotarari judecatoresti irevocabile (Sentinta civila nr. 169/20.03.2006 a Tribunalului Constanta – dos. nr. 205/CA/2005, Sentinta civila nr. 842/C./08.10.2009 a Tribunalului A. – dosar nr._, Sentinta civila nr. 495/10.02.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sentinta C. – dos. nr._/118/2011.).

Cu toate acestea, parata S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta emite, in continuare, decizii de impunere pentru plata taxei de liniste pentru (unele) societati din Portul Constanta, iar C. L. nesocoteste hotararile instantelor, emitand, anual, hotarari nelegale (partial), privind obligativitatea platii taxei de liniste pentru societatile ce isi au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta.

2.Legal citat, pârâtul S.P.I.T.V.B.L. C. a formulat întâmpinare

prin care invocă inadmisibilitatea introducerii cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 „(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”. Reclamanta, deși a formulat plângere prealabilă, nu a așteptat soluționarea acesteia, motiv pentru care la acest moment apreciem că este inadmisibilă promovarea unei contestații împotriva Deciziei de impunere direct la instanța de contencios administrativ și fiscal. Termenul prevăzut de art. 70 alin. 1 Cod proc. fiscală, respectiv 45 de zile de la data depunerii cererii, are calificarea unui termen de recomandare, nefiind prevăzută vreo sancțiune pentru nerespectarea lui. În situația în care nu s-a emis Dispoziția de soluționare a contestației, reclamanta putea introduce cel mult o cerere în obligarea organului fiscal de a emite actul administrativ. De asemenea, până la soluționarea plângerii prealabile care se finalizează cu emiterea unei decizii sau dispoziții, nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ actele administrativ - fiscale contestate la organele fiscale.

Numai după comunicarea Dispoziției de soluționare a contestației, aceasta și actele contestate pot fi atacate la instanța de contencios - administrativ, iar în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că reclamanta depunând acțiunea de contencios administrativ a procedat nelegal, iar din punctul nostru de vedere acțiunea este inadmisibilă.

În situația în care se trece peste acesată excepție invocă tardivitatea contestării HCLM-urilor aferente anilor 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 .

Pe fondul cererii solicită respingerea acesteia ca nefondată. solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Arată că în opinia sa, hotărârile judecătorești prin care s-a constatat nelegalitatea taxei până în anul 2006 nu au criticat taxa în sine ci modul deficitar de reglementare în cuprinsul HCLM-urilor. După anul 2006 acest mod de reglementare s-a schimbat, respectând în tocmai dispozițiile legale în privința adoptării și instituirii de taxe speciale.

Astfel, împotriva hotărârilor emise de autoritățile locale prin care se introduc/reglementează taxe speciale este prevăzută o procedură specială de contestare, reglementată de art. 30 alin.4 și 5 din Legea 273/2006 “…(4) Hotararile luate de autoritatile deliberative, in legatura cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice si juridice platitoare, vor fi afisate la sediul acestora si publicate pe pagina de internet sau in presa. (5) Impotriva acestor hotarari persoanele interesate pot face contestatie in termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea acestora.”

Având în vedere dispozițiile legale, precum și faptul că . nu a uzitat de procedura specială prevăzută de Legea nr. 273/2006 în termenul legal, nu se poate reține inaplicabilitatea acestor Hotărâri de consiliu local în ceea ce o privește.

Mai mult, aceste hotărâri au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, au primit acordul tacit al Instituției Prefectului jud. C. și nicio persoană interesată nu a formulat propuneri, sugestii sau opinii în legătură cu aceste acte normative.

Pe de altă parte, hotărârile pronunțate de alte instanțe vizează unele situații particulare, astfel că soluția nu trebuie să se raporteze la alte acte juridice cu caracter general- HCLM-urile adoptate pentru anii 2008, 2009, 2010, 2012, 2013.

Susținerile reclamantei în sensul că acesteia nu trebuie să i se aplice hotărârile Consiliului L. C. întrucât aceasta își desfășoara activitatea exclusiv în incinta Portului C., sunt neîntemeiate atâta vreme cât: în orice incintă sau zonă, indiferent daca este sau nu izolată, atât timp cât se află pe teritoriul adminstrativ-teritorial al Municipiului C., hotărârile elaborate de către C. L. Municipal C. (cu respectarea legilor în vigoare) sunt aplicabile; - faptul că reclamanta are contract de închiriere cu CNAPM SA nu are nici o relevanță cu privire la prestarea serviciilor de menținere a ordinei publice și combatere a faptelor antisociale de pe domeniul public de către autoritățile publice locale, servicii ce cad prin lege în sarcina acestora.

Obligativitatea prestării de către C. L. Municipal C. a serviciilor de pază a bunurilor publice precum și de combatere a faptelor antisociale pe domeniul public, are în vedere toate persoanele fizice și juridice din circumscripția administrative teritorială, întrucât acest serviciu (de menținere a ordinei publice) constituie mai degrabă o obligație în sarcina Consiliului L. decât o posiblitate acordată de lege acestuia. Tocmai astfel de tip de servicii publice a fost avut în vedere de către legiuitor atunci când a modificat unele prevederi ale legislației relevante în materia instituirii taxelor speciale.

Astfel, în articolul 26, alin. 3) din OUG 45/2003 (privind la finanțele publice locale) se arăta că prin regulament aprobat de autoritățile locale se vor prevedea ”... modalitatile de consultare si de obtinere a acordului persoanelor fizice si juridice beneficiare ale serviciilor respective.” Or, în reglementarea mai nouă, respectiv art. 30 din legea 273/2006 o astfel de prevedere nu se mai regăsește.

Această evoluție legislativă are la bază concepția că serviciile publice oferite de către autoritățile publice (inclusiv in contraprestație contra unor taxe speciale) nu au un caracter facultativ, ci unul obligatoriu, motivat de obligația autorităților locale de a menține condiții de trai corespunzătoare în raza de competență.

În condițiile în care finanțarea tuturor cheltuielilor locale se face de la bugetul local, este prevăzut în Constituție că trebuie asigurate și sursele de finanțare corelative. Or Legea nr. 371/2004 privitoare la funcționarea Poliției Comunitare prevede la art. 18 “Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Politiei Comunitare se asigura din bugetul local si din veniturile proprii obtinute din serviciile prestat.” Astfel că autoritățile locale au primit competențe (sau mai degrabă obligații) în menținerea unui astfel de serviciu public, fără însă a primi și mijloacele de finanțare.

Reclamanta, conform Legii nr. 333/2003 în calitate de agent economic, are obligația de a-și asigura unele condiții suplimentare de pază în locațiile unde își desfășoară activitatea, însă serviciile pentru care s-a instituit taxa de liniște sunt diferite.

Astfel, serviciile prestate de către C. L. C. în contravaloarea taxei contestate se desfășoară pe domeniul public al Municipiului C. și au ca scop asigurarea pazei bunurilor publice și combaterea activităților antisociale de pe raza Municipiului C.. Cu alte cuvinte, aceste servicii sunt complementare acelor contractate încheiate de către societăți pentru domeniul ce aparține acestora, însă, în nici un caz nu se poate susține că s-ar exclude reciproc.

Dar cel mai important aspect este constituit de faptul că taxele și impozitele locale sunt instituite în primul rând în considerarea unei solidarități a comunității respective. Una din consecințele traiului în societate este chiar existența sistemului de taxe și impozite.

Or, în acest context, având în vedere și caracterul de serviciu public prestat de către autoritățile locale în considerarea taxei contestate, primind punctul de vedere al contestatoarei în sensul că serviciile de pază sunt asigurate prin intermediul contractului încheiat cu CNAPM C., s-ar răsturna premisele întregului sistem fiscal.

Prin instituirea taxei de liniște și siguranță se are în vedere combaterea faptelor antisocial de pe domeniul public al mun. C., venind practic în completarea obligațiilor legale ale agentilor economici de a-și asigura paza în interiorul incintelor unde își desfășoară activitatea.

3. Legal citat, pârâtul C. L. C. a formulat întâmpinare prin care invocă inadmisibilitatea introducerii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile impusă de art. 7 din Legea nr. 544/2004.

Pe fondul cererii solicită respingerea acesteia ca nefondată arătând că taxa criticată prin acțiune a fost instituită cu respectarea prevederilor art. 282 Cod fiscal, art. 30 din Legea nr. 273/2006.

II. 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. -Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta S S.C. S. P. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C. ( numit în continuare S.P.I.T.V.B.L. C. ):

- anularea partiala a Dispozitiei nr. RS33899/24.12.2013 a paratei S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta, prin care a fost admisa partial contestatia formulata de S.C. S. P. S.R.L. impotriva Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013.

- obligarea paratului la suportarea cheltuielilor de judecata.

Motivează în fapt și în drept cererea formulată arătând că

In data de 25.03.2013, S.C. S. P. S.R.L. a primit, de la S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta, Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 prin care s-a stabilit o obligatie de plata catre bugetul local in cuantum de 8.466 lei reprezentand taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice calculata pentru perioada 2008 – 2013, si 5.210 lei reprezentand accesorii calculate pana la data de 11.03.2013.

Conform art. 205 Cod procedura fiscala, S.C. S. P. S.R.L. a contestat Decizia de impunere pe cale administrativa, cu Adresa nr. 20/17.04.2013.

Desi Contestatia a fost primita in 18.04.2013, S.P.I.T.A.V.B.L. nu a dat curs acesteia in termenul de 45 zile prevazut de art. 70 (1) din Codul de procedura fiscala.

Intrucat actul administrativ fiscal – Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 – a lezat interesele sale, l-a atacat in contencios administrativ – fiscal, laolalta cu Hotararile Consiliului L. Constanta care au stat la baza emiterii acestuia. Cauza a fost inregistrata la Sectia de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta sub nr._, cu termen de judecata la 28.02.2014 – CA 2.

Dupa 9 luni de la contestarea Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013, S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta a solutionat-o, emitand Dispozitia nr. RS33899/24.12.2013, expediata societatii in 20.01.2014.

Prin aceasta Dispozitie nr. RS33899/24.12.2013, s-a admis partial contestatia noastra, in sensul ca s-au micsorat obligatiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 cu sumele de 1.411 lei reprezentand taxa de liniste aferenta anului 2011 si 593 lei reprezentand majorari calculate pana la 11.03.2013.

Motivul eliminarii acestor sume o reprezinta imprejurarea ca H.C.L.M nr. 92/2010 a fost anulata partial de catre Tribunalul Constanta, in sensul exceptarii agentilor economici care au sediul sau isi desfasoara activitatea in Portul Constanta de la plata taxei de liniste (Sentinta Civila nr. 495/CA/10.02.2012, irevocabila prin Decizia Civila nr. 1528/CA/08.04.2013 a Curtii de Apel Oradea – Dosar nr._/118/2011).

Imprejurarea ca instantele de judecata au pronuntat, in repetate randuri, solutii similare celei de mai sus, nu impiedica autoritatea legislativa locala sa emita, in continuare, hotarari (partial) ilegale, in baza carora parata S.P.I.T.A.V.B.L. Constanta calculeaza societatilor din Portul Constanta taxa de liniste.

S. P. nu datoreaza bugetului local nici sumele aratate in Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 ca reprezentand taxa de liniste pe anii 2008, 2009, 2010, 2012 si 2013 din aceleasi motive pentru care nu o datoreaza nici pe cea aferenta anului 2011.

Astfel:

Firma „S. P. S.R.L.” este o societate comerciala care are sediul in incinta Portului Constanta – Poarta 1 si care isi desfasoara activitatea exclusiv in Portul Constanta (alimentatie publica).

Portul Constanta este un teritoriu ce apartine domeniului public national.

Imobilul inchiriat este aratat in Anexa III a contratului de inchiriere. Totodata, prin acelasi contract, C.N. A.P.M.C. a pus la dispozitia sa si bunurile de interes comun din incinta portuara, proprietate publica a statului si privata a companiei, asa cum rezulta din art. 6 din Contractul de inchiriere nr. 2365/01.04.2003:

Prin hotararile Consilului L. Constanta contestate în dosar nr._ , administratia locala a instituit obligativitatea platii taxei speciale denumita „taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . unor bunuri publice, pentru prevenirea si combaterea infractiunilor si a faptelor ilicite antisociale, manifestate prin cersetorie, furturi, talharie si prostitutie, pentru combaterea comertului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz si gunoi menajer si pentru prevenirea lipirii de afise pe fatadele cladirilor, stalpi si copaci”.

Obligatia de plata a „taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . sarcina sa prin Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013, anulata partial prin Dispozitia RS33899/24.12.2013, nu corespunde vreunui serviciu de care sa fi beneficiat in perioada 2008 – 2013, motiv pentru care decizia trebuie anulata, pentru nelegalitate.

Art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale:

- alin. (1) C. L. are initiativa si hotareste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local ................

- alin. (2) – C. local exercita urmatoarele atributii:

..........................................................................................

- pct. c) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului”

2.Legal citat, pârâtul S.P.I.T.V.B.L. C. a formulat întâmpinare

prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, pentru aceleași considerente expuse în întâmpinarea formulată față de cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ .

3. Prin încheierea pronunțată la data de 08.04.2014 în dosar nr._ s-a dispus conexarea acestei cererii ce face obiectul acestui dosar cu cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ .

III. După conexarea celor două cereri, prin încheierea de ședință din data de 30.05.2014 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI C., pentru considerentele expuse în respectiva încheiere.

IV. În cauzele conexe a fost administrată proba cu înscrisuri:

- Dispozitia nr. RS_/24.12.2013 a S.P.I.T.V.B.L. C.;

- Decizia de impunere nr. S_/11.03.2013 a S.P.I.T.V.B.L. C.;

- Contestatie administrativ-fiscală;

- Actiunea ce face obiectul Dosarului_ al Tribunalului Constanta – Sectia de C. Administrativ si Fiscal;

- Hotărârile Consiliului L. C. nr. 360/2007 ,H.C.L.M. nr. 228/2008 H.C.L.M. nr. 467/2009, H.C.L.M. nr. 145/2011, H.C.L.M. nr. 330/2012 ;

- Contractul de inchiriere nr. 9575/01.04.2003;

- Sentinta Civila nr. 495/CA/10.02.2012 a Tribunalului C.;

- Sentința civilă nr. 842/C./2009 a Tribunalului A.;

- Decizia nr. 387/CA/2010 a Curții de Apel A. I. ;

- alte înscrisuri.

V. Pe fondul cererii de cheamre în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI C., având ca obiect anularea partiala a H.C.L.M. nr. 360/2007 – Anexa 1.5., pct. 7, H.C.L.M. nr. 228/2008 – Anexa 1.5., pct. 7, H.C.L.M. nr. 467/2009 – Anexa 1.5., pct. 7 H.C.L.M. nr. 145/2011 – Anexa 5 pct. 6, H.C.L.M. nr. 330/2012 – Anexa 5, pct. 6, in sensul exceptarii aplicarii „taxei speciale pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in Constanta, Mamaia si . ce priveste pe agentii economici care au sediul si isi desfasoara activitatea in Portul Constanta si care nu beneficiaza de serviciile la care se refera aceasta taxa,

Tribunalul reține următoarele:

Prin hotărârile contestate s-au stabilit în mod succesiv impozitele și taxelor locale pentru anii 2008-2013în Municipiul C., prin fiecare din acestea fiind instituită taxa pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . pentru paza unor bunuri publice, pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și a faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerșetorie, furturi, tâlhărie și prostituție, pentru combaterea comerțului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz și gunoi menajer și pentru prevenirea lipirii de afișe pe fațadele clădirilor, stâlpi și copaci , în scopul creșterii gradului de liniște și siguranță în desfășurarea activității economice, având ca plătitori toți contribuabilii persoane juridice și persoane fizice autorizate care desfășoară activități economice pe raza municipiului C., în stațiunea Mamaia sau . excepția celor ce au în administrare complexuri hoteliere, aceștia datorând taxa numai pentru suprafețele destinate activităților de alimentație publică și spațiilor comerciale . Sunt scutiți de la plata taxei veteranii de război, văduvele de război și văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit, persoanele care desfășoară activități de producție, însă doar pentru spațiile afectate de această activitate .

După cum rezultă din preambulul celor cinci hotărâri, taxa în cauză a fost adoptată în aplicarea titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și a Titlului IX din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, art. 20 și 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale
Potrivit acestor acte normative:
- Codul fiscal – Capitolul IX – Taxe speciale:
Art. 282. -(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/ serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile locale, județene sau C. General al Municipiului București, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale.
Norme metodologice:
192. Consiliile locale, consiliile județene și C. General al Municipiului București, după caz, prin regulamentul aprobat, vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, precum și modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.
193. Hotărârile adoptate de către autoritățile prevăzute la pct. 192, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul autorităților administrației publice locale și vor fi publicate, potrivit legii.
194. Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.
195. (1) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(2) Eliminat.
196. Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 282 din Codul fiscal, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de consiliul local, consiliul județean sau C. General al Municipiului București, după caz.
Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, forma activă la data de 17.12.2012, data adoptării ultimei hotărâri, nr. 330/2012: :
- Taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale:
Art. 30: Taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice
(1)Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale.
(2)Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.
(3)Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.
(4)Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă.
(5)Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.
(6)Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(6)Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(la data 17-mar-2011 Art. 30, alin. (6) din capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 7. din Legea 13/2011 )
(7)Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de autoritățile deliberative.
(la data 01-ian-2011 Art. 30, alin. (7) din capitolul III, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta urgenta 63/2010 ).
Potrivit art. 2 din Legea nr. 273/2006: În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: 55. taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public.
Reclamanta invocă nelegalitatea taxei pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . faptul că desfășurând activitatea pe domeniul public concesionat către Compania Națională – Administrația Porturilor Maritime SA C.., este supusă unui regim special în ceea ce privește paza și securitatea, reglementat prin Normele metodologice de implementare a prevederilor Codului internațional pentru securitatea navelor și facilităților portuare - Codul ISPS, acceptat de România prin O.U.G. nr. 80/2003 pentru acceptarea de către România a amendamentelor la anexa Convenției internaționale pentru ocrotirea vieții omenești pe mare, 1974, amendată, și a Codului internațional pentru securitatea navelor și facilităților portuare, aprobate prin H.G. nr. 248/2004 .
Reclamanta invocă astfel o situație particulară care nu este de natură a conduce la anularea hotărârilor respective.
Se constată că reclamanta este agent economic ce își desfășoară activitatea pe raza Municipiului C., astfel că formal are calitatea de plătitor al taxei.
Din contractul de închiriere și actele adiționale, încheiate între reclamanta și Compania Naționala Administrația Porturilor Maritime S.A. rezultă că reclamanta desfășoară activitatea economică în incinta Portului C., care, deși este situat pe teritoriul unității administrativ-teritoriale C., susține reclamanta că aparține domeniului public al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, fiindu-i aplicabile norme specifice de pază și securitate .
Într-o atare situație, într-adevăr, taxa instituită prin cele cinci hotărâri
pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . pentru paza unor bunuri publice, pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și a faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerșetorie, furturi, tâlhărie și prostituție, pentru combaterea comerțului stradal neorganizat, prevenirea depunerilor de moloz și gunoi menajer și pentru prevenirea lipirii de afișe pe fațadele clădirilor, stâlpi și copaci , în scopul creșterii gradului de liniște și siguranță în desfășurarea activității economice, nu ar trebui plătită de către reclamantă, întrucât pe teritoriul portuar autoritatea publică locală nu este abilitată a desfășura nici o activitate de paza unor bunuri publice, prevenire și combatere a infracțiunilor și a faptelor ilicite, antisociale, a comerțului stradal neorganizat, prevenire a depunerilor de moloz și gunoi menajer lipirii de afișe pe fațadele clădirilor, stâlpi și copaci , în scopul creșterii gradului de liniște și siguranță în desfășurarea activității economice .
Ceea ce reclamă însă reclamanta este inaplicabilitatea celor cinci hotărâri la situația sa particulară, care nu poate constitui un motiv de nelegalitate de plano a hotărârii contestate .
Astfel, hotărârile respective sunt menite a reglementa o situație generală și impersonală, în sensul că impune taxa respectivă tuturor contribuabilii persoane juridice și persoane fizice autorizate care desfășoară activități economice pe raza municipiului C., în stațiunea Mamaia sau . excepțiile menționate .
Pentru aceste aspecte instanța apreciază că motivele invocate de reclamantă sunt nefondate, astfel că acțiunea va fi respinsă, urmând ca în temeiul art. 453 C.proc.civ. a obliga reclamanta la plata către pârâtul C. L. C. a cheltuielilor de judecată în sumă de 673,29 lei.
VI. Pe fondul cererii de cheamre în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul S.P.I.T.V.B.L. C. având ca obiect anularea partiala a Dispozitiei nr. RS33899/24.12.2013 prin care a fost admisa partial contestatia formulata de S.C. S. P. S.R.L. impotriva Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013, respectiv anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice nr. S20848/11.03.2013,
Tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 a S.P.I.T.V.B.L. C. se stabilește în sarcina S.C. S. P. S.R.L. obligația de plată către bugetul local al Municipiului C. a sumei 8.466 lei reprezentând taxă pentru creșterea gradului de liniște si siguranță in derularea activitatilor economice calculata pentru perioada 2008 – 2013, si 5.210 lei reprezentând accesorii calculate pana la data de 11.03.2013.
Prin Dispoziția nr. RS33899/24.12.2013 a S.P.I.T.V.B.L. C. a fost admisă parțial contestația formulată de S.C. S. P. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013, în sensul ca s-au micșorat obligatiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 cu sumele de 1.411 lei reprezentând taxa de liniște aferentă anului 2011 si 593 lei reprezentand majorari calculate pana la 11.03.2013.
S-a reținut în cuprinsul Dispoziției nr. RS33899/24.12.2013 că H.C.L.M nr. 92/2010 a fost anulată parțial de către Tribunalul C., în sensul exceptării agenților economici care au sediul sau își desfășoară activitatea in Portul Constanta de la plata taxei de liniște (Sentinta Civila nr. 495/CA/10.02.2012, irevocabila prin Decizia Civila nr. 1528/CA/08.04.2013 a Curtii de Apel Oradea – Dosar nr._/118/2011).
Mai rezultă însă din înscrisurile cauzei că prin sentința nr. 842/C./2009 a Tribunalului A., irevocabilă urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 387/CA/2010 a Curții de Apel A. I., la cererea reclamantei .. dar și a intervenienților în interes propriu S.C. ROMTRANS S.A. BUCUREȘTI-SUCURSALA C., S.C. DECIROM S.A., S.C. MINMETAL S.A., S.C. CHIMPEX S.A. și S.C. ROMNED PORT OPERATOR S.A., a fost anulată la în parte o altă hotărâre, similară, HCLM 500/2006, care instituia taxele și impozitele locale pentru anul 2007,, în sensul exceptării aplicării taxei speciale pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în ceea ce privește agenții economici care își au sediul și își desfășoară activitatea în Portul C. și care nu beneficiază de serviciile de pază la care se referă aceste taxe.
S-a reținut în cuprinsul acestei sentințe, în esență, că sub aspectul respectării art. 30 alin.6 din Legea nr. 273/2006 și art. 282 alin.2 Cod fiscal taxele speciale sunt acele taxe instituite pentru funcționarea unor servicii publice înființate în interesul unor persoane fizice și juridice și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru acre s-au instituit taxele respective. Sub acest aspect, societățile în discuție sunt prestatoare de servicii portuare și își desfășoară activitatea în Portul C., pe domeniul public aparținând Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, teren concesionat către Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. C., supus unor reguli speciale în ceea ce privește paza și securitate, astfel că, nefiind beneficiare ale serviciilor instituite de C. local, societățile nu pot fi obligate la plata taxei de liniște.
Se observă că nici sentința nr. 842/C./2009 a Tribunalului A. nu constată nelegalitatea de plano a taxei de liniște instituite prin HCLM 500/2006 a Consiliului L. C., ci constată că această hotărâre este nelegală în măsura în care se aplică societăților portuare, aceasta fiind și situația în care se află reclamanta.
În ceea ce privește inaplicabilitatea hotărârilor ulterioare (H.C.L.M. nr. 360/2007, H.C.L.M. nr. 228/2008, H.C.L.M. nr. 467/2009 –H.C.L.M. nr. 145/2011, H.C.L.M. nr. 330/2012 ) în ceea ce o privește pe reclamantă, se apreciază că deși sentința nr. 842/C./2009 a Tribunalului A. privește HCL 500/2006, considerentele acesteia rămân valabile și în ceea ce privește hotărârile de consiliu ulterioare.
Practica judiciară este unanimă în a recunoaște puterea de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului. Așadar, trebuie recunoscut că intră în putere de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranșează litigiul, și motivele care susțin soluția, în absența cărora aceasta nu ar avea vreun înțeles, permițând reluarea la nesfârșit a litigiilor, precum și motivele care conțin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de părți . În situația în care nu s-ar recunoaște autoritatea lucrului judecat unor astfel de considerente s-ar ajunge la consecințe dăunătoare pentru ordinea de drept, instanțele fiind puse în situația de a verifica, ignorând statuările din hotărâri anterioare, aceleași situații, cu posibilitatea de a ajunge la soluții diametral opuse.
Astfel, nu s-ar putea susține că nu se bucură de putere de lucru judecat considerentele sentinței nr. 842/C./2009 a Tribunalului A. și în ceea ce privește inaplicabilitatea pentru societățile portuare a hotărârilor ulterioare, doar pentru că sentința nr. 842/C./2009 privește numai HCL 500/2006, în condițiile în care cele cinci hotărâri ulterioare au conținut identic, fiind diferită numai perioada pentru care se aplică .
De aceea, se apreciază că reclamanta este în egală măsură exclusă de la aplicarea H.C.L.M. nr. 360/2007, H.C.L.M. nr. 228/2008, H.C.L.M. nr. 467/2009 –H.C.L.M. nr. 145/2011, H.C.L.M. nr. 330/2012 în ceea ce privește obligația de plată a taxei de liniște.
Nu poate fi primită apărarea pârâților în sensul că reclamanta este îndatorată a plăti această taxă întrucât deține mijloace de transport care tranzitează Municipiul C., întrucât taxa de liniște instituită prin cele patru hotărâri nu este instituită în considerația acestei situații .
Astfel, potrivit art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006, taxa este suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public .
De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 și 6 din Legea nr. 273/2006: Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale ; Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Astfel, spre deosebire de impozit, definit în art. 2 pct. 37 din Legea nr. 273/2006 ca fiind prelevarea obligatorie, fără contraprestație imediată, directă și nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităților de interes general, perceperea taxei este condiționată de prestarea unui serviciu de către operatorul economic instituția publică ori serviciul public care percepe taxa, serviciu care să satisfacă o nevoie, un interes privat al celui care solicită acel serviciu .
Or, nu se poate susține că reclamanta datorează taxa în considerația faptului că autovehiculele sale tranzitează Municipiul C., întrucât nu se poate aprecia că săvârșirea infracțiunilor și a faptelor ilicite, antisociale, manifestate prin cerșetorie, furturi, tâlhărie și prostituție, sau comerțul stradal neorganizat (pentru prevenirea cărora a fost instituită taxa ) constituie consecința acestui tranzit, iar în ceea privește necesitatea prevenirea depunerilor de moloz și gunoi, prevenirea lipirii de afișe pe fațadele clădirilor, stâlpi și copaci, similar, nu rezultă care este legătura dintre aceste fapte și tranzitul autovehiculelor, pentru a i se pretinde plata taxei,
D. pentru care urmează a admite de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., a anula în parte Dispoziția nr. RS_/24.11.2013 emisă de către pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., în ceea ce privește dispoziția de respingere a contestației formulate de către S.C. S. P. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013, în ceea ce privește taxa datorată cu titlul de taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . 2008,2009,2010,2012,2013, menținând celelalte măsuri ale Dispoziției nr. RS_/24.11.2013 ( în sensul exceptării de la plată a obligațiilor fiscale aferente anului 2011 - sumele de 1.411 lei reprezentând taxa de liniște aferentă anului 2011 si 593 lei reprezentand majorari calculate pana la 11.03.2013. ) De asemenea, urmează a anula în parte Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013, în ceea ce privește obligația de plată a taxei datorate cu titlul de taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . 2008,2009,2010,2012,2013.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. urmează a Obligă pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2054 lei- taxe judiciare de timbru și onorarii de avocat, efectuate de reclamantă în vederea soluționării cele două cereri de chemare în judecată conexe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. P. S.R.L., cu sediul în C., Incinta Port – Poarta 1, județul C., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, C.U.I. RO_, în contradictoriu cu pârâtul C. L. C., cu sediul în C., ., județul C., ca nefondată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. P. S.R.L., cu sediul în C., Incinta Port – Poarta 1, județul C., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, C.U.I. RO_, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., cu sediul în C., ., Județul C..
Anulează în parte Dispoziția nr. RS_/24.11.2013 emisă de către pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., în ceea ce privește dispoziția de respingere a contestației formulate de către S.C. S. P. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. S20848/11.03.2013, în ceea ce privește taxa datorată cu titlul de taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . 2008,2009,2010,2012,2013.
Menține celelalte măsuri ale Dispoziției nr. RS_/24.11.2013 emisă de către pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C.
Anulează în parte Decizia de impunere nr. S20848/11.03.2013 emisă de SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C., în ceea ce privește obligația de plată a taxei datorate cu titlul de taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice în C., Mamaia și . 2008,2009,2010,2012,2013.
Obligă reclamanta la plata către pârâtul C. L. C. a cheltuielilor de judecată în sumă de 673,29 lei.
Obligă pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI L. C. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 2054 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06.06.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. B. S. G. M.
Tehnored. S.A.B. / 5 ex./_

← Pretentii. Sentința nr. 1053/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 994/2014.... →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1651/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1651/2014. Tribunalul CONSTANŢA