Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 10924/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. J. N.
JUDECĂTOR: L. V. M.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat P. ORAȘULUI NĂVODARI, cu sediul în Năvodari, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat petent fiind C. C., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul C. C. în contradictoriu cu intimatul P. orașului Năvodari. S-a dispus modificarea procesului verbal de contravenție . nr._/10.04.2013, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/10.04.2013, petentul C. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30 000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 și sancționate de art. 26 alin.(2) din același act normativ.
Astfel, s-a reținut în cuprinsul actului de constatare că, în urma controlului efectuat în data de 10.04.2013, ora 14:00, s-a constatat că petentul a executat lucrări de desființare locuințe și anexe, fără a deține autorizație de desființare.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data comunicării procesului – verbal.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivele de nulitate invocate de către petent, instanța consideră că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează:
În primul rând, instanța apreciază că lipsa din cuprinsul procesului-verbal de contravenție a mențiunii privind posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore, nu este motiv de nulitate absolută a procesului verbal, ci poate atrage cel mult sancțiunea nulității relative, în condițiile în care petentul dovedește o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de constatare. Ori, petentul nu doar că nu probează o astfel de vătămare, dar nici măcar nu o invocă.
În al doilea rând, instanța consideră că nu este motiv de nulitate nici faptul că martorul asistent din procesul-verbal, numitul I. A., deține funcția de consilier local în cadrul Primăriei Orașului Năvodari, întrucât conform art. 19 alin.(2) din OG nr. 2/2001, nu poate avea calitatea de martor asistent un alt agent constatator. Ori, legea nu prevede nicio incompatibilitate între funcția de consilier local în cadrul Primăriei Orașului Năvodari și calitatea de martor. Mai mult decât atât, petentul nu a probat că numitul I. A. ar exercita și atribuții de agent constatator.
Referitor la ultimul motiv de nulitate invocat de către petent, respectiv insuficienta descriere a faptei reținute în sarcina sa, instanța face următoarele precizări.
Conform art. 16 alin.1 din O.G.2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (…) descrierea faptei contravenționale (…), precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa faptei săvârșite atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând acest motiv de nulitate, instanța consideră că, deși petentul susține că fapta reținută în sarcina sa este insuficient descrisă și nu arată toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gradului de pericol social, apărarea în acest sens este nefondată.
Astfel, instanța reține că rațiunea instituirii cerinței ca procesul- verbal de contravenție să cuprinsă o descriere în concret a faptei săvârșite, cu indicarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, este aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiuni aplicate. Procesul- verbal de contravenție nu trebuie să conțină formule sacramentale de genul ’’contravenientul a săvârșit următoarea faptă: (…)’’, fiind suficient ca elementele esențiale ale acesteia să se poată desprinde din întreg conținutul procesului- verbal.
În cuprinsul actului contestat, s-a arătat că petentul a executat lucrări de desființare locuințe și anexe, fără a deține autorizație de desființare.
Prin urmare, instanța apreciază că fapta indicată în cuprinsul procesului- verbal este suficient descrisă astfel încât să se poată stabili dacă aceasta corespunde încadrării juridice pe care aceasta a primit-o, neexistând elemente contradictorii în descrierea faptei contravenționale, iar fapta reținută în sarcina petentului corespunde încadrării juridice stabilite, respectiv art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauză, petentul a avut posibilitatea efectivă să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, însă acesta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Astfel, din probele administrate în cauză, instanța consideră că nu reiese o situație de fapt diferită de cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, ci din contră, înscrisurile depuse în apărare de către petent confirmă cele reținute în sarcina prin actul constatator. În fapt, petentul, cum de altfel și recunoaște implicit, a procedat la demolarea construcției situate în în Năvodari, ., în lipsa unei autorizații prealabile de demolare.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că apărarile petentului în sensul că documentația necesară eliberării autorizației de demolare se afla în lucru la compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei Orașului Năvodari, nu este de natură a înlătura răspunderea petentului.
Prin urmare, instanța consideră că procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.
Pe cale de consecință, având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, cu precădere faptul că petentul a întreprins toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de demolare, iar aceasta nu i-a fost eliberată în termenul legal prevăzut de lege, instanța consideră că sancțiunea aplicată este excesivă, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a corecta conduita petentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să modifice procesul-verbal de contravenție în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, intimatul organ constatator a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Soluția preconizată - admiterea apelului, modificărea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată este argumentată prin prisma următoarelor motive:
Deși în considerentele hotărârii apelate, instanța de fond reține că din probele administrate în cauză nu reiese o situație de fapt diferită de cea consemnată în cuprinsul procesului verbal de contestare a contravenției contestat, totuși admite în parte plângerea petentului.
Petentul a săvârșit fapta așa cum a fost consemnată în procesul verbal . nr._/10.04.2013, respectiv a executat operațiunea de demolare a unor construcții, fără să dețină autorizația de demolare, iar recunoașterea petentului în acest sens dovedește că procesul verbal contestat este legal și întemeiat.
Cu privire la sancțiunea contravențională, instanța de fond deși constată că la aplicarea sancțiunii de către agentul constatator au fost respectate criteriile din cuprinsul art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, procedează – fără temei legal, la transformarea sancțiunii în avertisment, argumentând în fapt că petentul a întreprins toate demersurile necesare pentru obținerea autorizației de demolare, care nu i-a fost eliberată în termen legal.
Or, chiar și în condițiile în care autorizația de construire s-a emis peste termenul legal (16.04.2013) petentul nu era îndreptățit să procedeze la executarea operațiunii de demolare.
Mai mult, instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că prin plângerea contravențională petentul a solicitat anularea procesului verbal, iar în subsidiar micșorarea amenzii la minimul prevăzut de lege, iar judecătorul fondului a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment.
Legal citat, intimatul petent nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, cu luarea în considerare a disp.art.479 c.pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._/10.04.2013, petentul C. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30 000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 și sancționate de art. 26 alin.(2) din același act normativ, fapta reținută în sarcina sa constând în aceea că a executat lucrări de desființare locuințe și anexe, fără a deține autorizație de desființare.
Pe calea plângerii contravenționale, petentul a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
Instanța de fond a admis în parte plângerea dedusă judecății, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Prin urmare, sub acest aspect, criticile formulate de apelant sunt neavenite.
Recunoașterea petentului că a procedat la demolarea construcțiilor fără a deține autorizație în acest sens nu dovedește că „procesul verbal de constatare și sancționare este legal și întemeiat”, astfel cum susține apelantul, ci se poate constitui doar într-o circumstanță de evaluare a controlului de legalitate și temeinicie.
Tribunalul nu va mai relua în expunere argumentele pentru care instanța de fond a concluzionat cu referire la existența faptei contravenționale/ care constituie temei al răspunderii contravenționale, pe care și le însușește în integralitate.
Cu referire la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat se rețin următoarele:
Legea cadru a contravențiilor nu doar permite, ci și obligă instanța de judecată să hotărască asupra sancțiunii, sens în care se prevede expres prin art.34 („hotărăște asupra sancțiunii”), iar reindividualizarea sancțiunii poate fi dispusă în considerarea art.21 alin.3 din OG.2/2001.
Instanța de fond a concluzionat corect că sancționarea petentului cu amenda în cuantumul maxim prevăzut de lege nu se justifică, însă prin înlocuirea amenzii cu avertismentul a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, neobservând că dispoziția menționată prevede că „ sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ”.
În speță, actul normativ în baza căruia a fost constatată și sancționată fapta contravențională este Legea nr.50/1991.
Prin OUG nr.214/2008 pentru completarea și modificarea Legii nr.50/1991 se dispune:
„La art.26, după alin.(5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
În condițiile prezentei legi nu se aplică sancțiunea avertisment”.
Prin urmare, nu se putea face aplicarea art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 – potrivit cu care avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, de vreme ce legea specială interzice expres.
Concluzionând, Tribunalul reține că nelegalitatea hotărârii supuse controlului judiciar nu este dată de împrejurarea că s-a procedat la stabilirea proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, prin luarea în considerarea a contextului circumstanțial în care a fost săvârșită, ci de faptul că s-a dispus reindividualizarea sancțiunii aplicate – amendă în cuantum de 30.000 lei cu sancțiunea „avertisment”, care nu este permisă de lege.
Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.2 c.pr.civ, va fi admis apelul, schimbată în tot sentința apelată, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și diminuării amenzii aplicate de la suma de 30.000 lei la suma de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul promovat de apelantul intimat P. ORAȘULUI NĂVODARI, cu sediul în Năvodari, ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat petent fiind C. C., cu domiciliul în Năvodari, ., ., ..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. C..
Dispune diminuarea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2013 de la suma de 30.000 lei la 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. J. N. L. V. M.
Pt. Judecător,
L. V. M.
aflat în C.O, în baza art. 426
alin.4 C.pr.civ. semnează
Președintele completului,
A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. A. A.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./2.07.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2107/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 10/2014.... → |
|---|
