Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 211/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 7943/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 211
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție R13_/26.02.2013, formulat de apelantul petent R. I., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură apelantul a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.03.2013, sub nr._, petentul R. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA – CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.02.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că în conținutul înscriului se menționează faptul că ar fi circulat el personal la data de 07.02.2013 ora 12.48 cu autoturismul proprietate personală_ pe DN 39 km 8+200 m Agigea, fapt care nu poate fi demonstrat – că a fost chiar el la volan – întrucât cu autoturismul său circulă mai mulți membrii ai familiei și rude apropiate, agentului constatator revenindu-i obligația de astabili dacă era el sau nu la volan.
Invocă petentul nulitatea procesului verbal motivat de faptul că acesta deși are aplicată o ștampilă lipsește semnătura agentului constatator, faptul că constatările agentului trebuie confirmate cel puțin de 1 martor, precum și faptul că nu a putut formula obiecțiuni conform art.16 alin.7 din OG 2/2001.
În ceea ce privește procedura de comunicare a procesului verbal se arată că aceasta s-a făcut în mod nelegal prin lăsarea în cutia poștală, afișarea fiind efectuată în prezența unui martor pe care nu-l cunoaște și care nu locuiește în imobil.
În drept, petentu a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, ale O.G 15/2002.
Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea formulată de petent este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Legal citată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și neîntemeiată, A atașat la întâmpinare documentația care a stat la baza emiterii procesului verbale de contravenție contestat, certificatul calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală și autorizația de control ale agentului constatator, planșa foto a auto cu nr._ surprins în trafic, verificat și găsit fără rovinietă.
În baza art.255 și 258 NCPC instanța a încuviințat, iar în baza art.260 NCPC a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr._ din 29.10.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petentul R. I. ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„ Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. ._/26.02.2013, petentul R. I. a fost sancționată contravențional de către intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, în data de 07.02.2013 ora 12.48 vehiculul categoria A aflat în proprietatea acestuia, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 km 8+200 m Agigea, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Analizând motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de petent instanța reține următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal instanța reține că potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
Or, în speță, instanța constată că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 19 din O.G. nr. 2/2001, atrage nulitatea relativă a procesului-verbal. Este vorba de o nulitate relativă virtuală, întrucât nu este prevăzută de lege, neputând fi invocată decât dacă s-a pricinuit petentului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În cauza de față, instanța constată că la întocmirea procesului-verbal contestat au fost respectate prevederile art. 16 alin. 1 și 7 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, consideră că lipsa unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu a provocat acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. În plus, având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J., instanța apreciază că, în speță, petentulei nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, constând în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator în cadrul actului de constatare a contravenției, instanța constată că acesta este nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța constată că este îndeplinită cerința semnării procesului-verbal, astfel cum reiese din procesul-verbal de contravenție, documentul fiind generat și semnat electronic de către agentul constatator, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG 1259/2001, astfel că dispozițiile art.19 OG 2/2001 au fost respectate.
Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ ce reprezintă reglementarea cadru a materiei contravenționale, instituie prin dispozițiile conținute de art. 16 și art. 17 o . condiții de formă care trebuie respectate de agenții constatatori cu ocazia întocmirii proceselor-verbale de sancționare contravenționale, printre care se numără și semnătura agentului constatator.
Deși petentul susține că regula de drept conținută de art. 17 din OG nr. 2/2001 impune ca procesul-verbal de sancționare contravențională să conțină în mod obligatoriu semnătura olografă a agentului constatator, instanța observă că textul legal se limitează la utilizarea sintagmei „semnătură”, iar nu „semnătură olografă”.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică este aplicabilă atât contractelor, cât și actelor juridice unilaterale, inclusiv proceselor-verbale de sancționare contravențională, acte juridice unilaterale de natură administrativă - „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.
Coroborând dispozițiile conținute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și de art. 7 din Legea nr.455/2001, instanța reține că procesele-verbale de sancționare contravențională pot fi întocmite în mod valabil în formă electronică, încorporându-li-se o semnătură electronică extinsă, nefiind absolut necesară aplicarea semnăturii olografe a agentului constatator.
Această interpretare este în acord cu însăși rațiunea care a stat la baza reglementării semnăturii electronice și a posibilității ca actele juridice să poată fi întocmite, în mod valabil, în format electronic.
Instanța reține că, în înțelesul art.4 punctul 4 din Legea nr. 455/2001, semnătură electronicã extinsã reprezintã acea semnãturã electronicã care îndeplinește cumulativ urmãtoarele condiții: a) este legatã în mod unic de semnatar; b) asigurã identificarea semnatarului; c) este creatã prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legatã de datele în formã electronicã, la care se raporteazã în așa fel încât orice modificare ulterioarã a acestora este identificabilã.
Mai mult, conform înscrisurilor atașate la dosar, instanța constată că persoana care a întocmit procesul-verbal contestat posedă calitatea de agent constatator, existând pe numele său o autorizație de control, acestuia fiindu-i atribuită respectiva semnătură electronică în baza unui certificat calificat, în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr. 455/2001, asigurându-se în acest mod identificarea unică a semnatarului.
În ceea ce privește cauza de nelegalitate prev de art.16 alin.7 din OG 2/2001, instanța constată următoarele:
Art.16 alin.7 din OG 2/2001 prevede că „În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica alte mențiuni, sub sancțiunea nulității procesului verbal.”
Cu privire la încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului si fără a fi consemnate obiecțiunile acestuia instanța reține că:
În temeiul art. 19 alin.1 din OG 2/2001 procesul verbal poate fi întocmit atât în prezenta cât si în lipsa contravenientului, iar conform art. 16, alin.7 din OG 2/2001 daca contravenientul este prezent la momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat sa îi aduca la cunostinta dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, sub sanctiunea nulitatii relative a procesului verbal. Asadar, în masura în care contravenientul nu este de fata la momentul întocmirii procesului verbal nu poate sa formuleze obiectiuni, dar are dreptul de a formula obiectiunile în fata instantei, în cadrul plângerii împotriva procesului verbal.
În cauza, petentului nu i-a fost îngrădit în nici un mod dreptul la apărare, acesta având efectiv posibilitatea de a pune în discuție obiecțiunile sale în fata instanței. Prin urmare, instanța urmează sa respingă acest motiv de nelegalitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constituie contravenție fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate în procesul verbal de contravenție, respectiv că, la data de 07.02.2013 ora 12.48 vehiculul categoria A aflat în proprietatea acestuia, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 km 8+200 m Agigea, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
În ceea ce privește susținerea petentului că este posibil ca la momentul depistării în trafic autoturismul cu nr. de înmatriculare_ să fi fost condus de o altă persoană – rudă apropiată sau membru al familie, instanța reține această apărare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art.7 coroborat cu art. 1 alin. 1 pct. b din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinitei valabile revine în exclusivitate persoanelor înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Așadar textul instituie două condiții cumulative care trebuie îndeplinite pentru a fi subiect activ al contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 respectiv, persoana să aibă în proprietate vehiculul și să fie menționată în certificatul de înmatriculare.
Față de faptul că petentul a nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost legal și temeinic întocmit, neimpunându-se anularea acestuia.”
Petentul R. I. a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta .
In motivarea apelului a aratat ca judecatorul fondului trebuia sa tina seama ca el nu a fost la volan si ca nu a participat la savarsirea contraventiei. El a lasat autoturismul in parcare iar cheile se afla la dispozitia membrilor familiei, in numar de 4 care detin permis de conducere si au acces la auto in cauza. A invocat lips asemnaturii olografe care demonstra la momentul respectiv ca el a condus auto.
Intimata CNADNR a formulat intampinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantului-petent a fost angajata prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. ._/26.02.2013, prin care petentul R. I. a fost sancționat contravențional de către intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, în data de 07.02.2013 ora 12.48 vehiculul categoria A aflat în proprietatea acestuia, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 39 km 8+200 m Agigea, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
Tribunalul apreciaza ca in mod corect nstanța fondului a constatat că este îndeplinită cerința semnării procesului-verbal, astfel cum reiese din procesul-verbal de contravenție, documentul fiind generat și semnat electronic de către agentul constatator, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG 1259/2001, astfel că dispozițiile art.19 OG 2/2001 au fost respectate.
Sustinerea apelantului ca autoturismul sau este ka dispozitia membrilor familiei care detin permis de conducere si deci, nu el a circulat in dat acand a fost constatat fapta ce i se imputa, nu poate fi primita intrucat potrivit art.7 coroborat cu art. 1 alin. 1 pct. b din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinitei valabile revine în exclusivitate persoanelor înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Prin urmare, nu are nicio relevant ajuridica sub aspectul existentei faptei, ca o alta persoana a condus autoturismul persoanei care il are in proprietate.
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent R. I., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, București, îndreptat împotriva sentinței civile nr._/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond A.I. G.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
17.06.2014/4 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2838/2014.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1275/2014.... → |
|---|
