Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 683/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 683/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 21777/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 683/APCA
Ședința publică din data de 07.10.2014
Completul constituit din:
Președinte – A. L. N.
Judecător – C. N.
Grefier – M. G.
Pe rol, soluționarea apelului având ca obiect – anulare proces verbal e contravenție, promovat de apelanta C.N. POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4385/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Tribunalul încuviințează în probatoriu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit disp. art. 292 Cod proc.civ, constatând proba administrata.
Față de dispozițiile art. 482 cu referire la art.244 Cod proc.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată, stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 07.10.2014, iar față de dispozițiile art.394 Cod proc.civ închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.08.2013, sub nr._, petenta Compania Națională ,,Poșta Română” S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție C., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.06.2013. In subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, petenta a formulat mai multe critici la adresa procesului-verbal:
- faptul că nu are calitatea de subiect activ al contravenției, prin raportare la disp. art. 16 alin. 6 din OG 2/2001, art. 3, art. 4, art. 26 alin. 5, art. 52, art. 99 alin. 4, art. 66 alin. 3 din Legea 333/2003, răspunderea fiind a conducătorului unității;
- incidența nulității pentru lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului al petentei și neindicarea datelor de identificare ale reprezentantului;
- incidența nulității pentru lipsa datelor de identificare ale martorului asistent întrucât petenta nu a fost prezentă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție;
- incidența nulității pentru că nu s-a adus la cunoștință dreptului de a formula obiecțiuni;
- incidența nulității pentru elementele obligatorii de individualizare a faptei, respectiv valoarea transportată pentru stabilirea cu exactitate a necesității asigurării transportului de valori cu personal de pază înarmat cu arme de foc.
- faptul că aplicarea amenzii era prematură prin raportare la termenul de 18 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității întrucât termenul menționat este un termen suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse, iar răspunderea unităților poate fi angajată numai după împlinirea termenului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012.
În dovedirea cererii au fost depuse: procesul verbal de contravenție, hotărârea Consiliului de Administrație nr. 94/2012, planul de pază transport bunuri și valori pentru județul C. nr. 103/771/29.01.2010.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform chitanței . nr._/09.07.2013.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimatul I.P.J. C. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal. În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, intimatul a mai arătat că neindicarea nr. de înmatriculare și a datelor de identificare ale persoanei care o reprezintă în condițiile menționării tuturor celorlalte elemente de identificare nu generează dubii cu privire la persoana sancționată și nu produce nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. A mai arătat că lipsa semnăturii martorului asistent și neindicarea sumei menționate nu produc nicio vătămare de neînlăturat, petentei aplicându-i-se sancțiunea contravențională pentru fapta prevăzută de H.G. nr. 301/2012 și nu pentru cea prevăzută de Legea nr. 333/2003.
Intimatul a mai învederat instanței că termenul de 18 luni prev. de art. 7 din H.G. nr. 301/2012 reprezintă data până la care trebuie să se pună în legalitate cu aspectele cu privire la care s-au adus modificări, iar în speță, sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea transportului de valori în absența unui plan de pază avizat de Poliție, prevedere cu privire la care nu există elemente de noutate în H.G. nr. 301/2012.
Totodată, intimatul susține că planul de pază invocat de către petentă nr. 103/771/29.01.2010, avizat favorabil de IPJ C. a suferit modificări ca urmare a faptului că petenta a renunțat la serviciile S.C. G4S Cash Services S.R.L. începând cu data de 01.09.2010 care asigura paza transportului bunurilor și valorilor preluate/remise de la/la locațiile Companiei Naționale Poșta Română S.A. de pe raza Județului C., și pe cale de consecință, nu mai era de actualitate la momentul constatării contravenției întrucât petenta nu a mai solicitat un nou aviz.
În drept, au fost invocate prevederile: O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 301/2012 și cele ale Legii nr. 333/2003.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând: raportul agentului constatator, procesul verbal de control.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile sale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 2 alin.1, art. 4, art. 25 alin. 1, art. 52 din Legea nr. 333/2003 și art. 3 din H.G. nr. 301/2012.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin Sentința civilă 4385/17.04.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată .
Pentru a dispune în acest sens a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta Compania Națională ,,P. R.” S.A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 și art. 60 lit. c și sancționate de art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003, reținându-se că petenta a efectuat transport de valori la Oficiul Postal Nr. 2 C. cu autoutilitara VW Caddy_ și VW Crafter_, auto neblindate însoțite de personal propriu, fără a avea întocmit și avizat un plan de pază pentru transportul de valori.
Verificând legalitateaprocesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, instanța a apreciat că nu poate fi identificată nicio altă încălcare a dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 care să fi cauzat petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Motivul de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând în lipsa elementelor obligatorii de individualizare a faptei este netemeinic apreciază instanța.
Se reține în acest sens, faptul că procesul-verbal de control emis de către organele de poliție în exercitarea atribuțiilor ce le sunt conferite prin Legea nr. 333/2003 și H.G. nr. 301/2012 are natura juridică a unui act administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, generând raporturi juridice, ca urmare a constatărilor conținute și stabilirii unor măsuri concrete de remediere în sarcina unității controlate și/sau a unor sancțiuni în caz de neconformare. Încheierea procesului verbal de contravenție a avut la bază procesul verbal de control care a fost încheiat anterior și care nu reprezintă un înscris pro causa.
Astfel, întrucât procesul verbal de contravenție prevede că proba se face cu înscrisuri, instanța, analizând cuprinsul acestora, a constatat că în procesele-verbale de control atașate sunt menționate valorile transportate, numele conducătorilor auto, locul și data controlului.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, instanța a apreciat că aceasta este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Cu privire la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând neindicarea numărului de înmatriculare, instanța a apreciat că o asemenea încălcare prevăzută de art. 16 al. 6 din O.G. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții numai în măsura în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt fel. Or, se reține, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În ceea ce privește datele de identificare ale reprezentantului, instanța a constatat că rubrica corespunzătoare este completată, fiind menționate datele administratorului V. C. A.. Analizând înscrisul depus de petentă – f. 10, instanța a constatat că acesta are calitatea membru al Consiliului de Administrație, iar calitatea acestuia în cadrul companiei nu a fost contestată de petentă.
Referitor la motivul de nulitate a procesului verbal de contravenție invocat de către petentă constând în nerespectarea art. 19 alin.1 din O.G .2/2001, respectiv în neindicarea datelor de identificare ale martorului asistent având în vedere faptul că petenta nu a fost prezentă la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat asupra caracterului neîntemeiat.
Instanța a apreciat totodată că încălcarea art. 19 al. 1 din O.G. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. O eventuală vătămare trebuie să fie de natura a-i afecta drepturile procesuale ale petentei și să o pună pe aceasta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu o afectează în nici un fel pe petentă în exercitarea drepturilor sale procesuale, aceasta nedovedind vreo vătămare în acest sens.
În același sens, se apreciază, procesul-verbal fiind încheiat în lipsă, dreptul de a face obiecțiuni nu putea fi adus la cunoștința cuiva, iar petenta a detaliat obiecțiunile sale prin plângerea adresată instanței.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Mai reține instanța faptul că în decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), reține instanța,în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța a apreciat că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, se apreciază, nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța a constatat că planul de pază nr. 103/771 din 29.01.2010 depus de către petentă prevede că valorile preluate sau remise de la/la locațiile CN Poșta Română SA pe raza județului C. este asigurat de către G4S Cash Services SRL București, în condițiile legii și conform contractului nr. 101/R830/27.04.2006. De asemenea, din analiza înscrisului depus de către intimat la fila 53 din dosar, instanța a constatat că G4S Cash Services SRL București a luat măsura suspendării activitătii de transport pentru petentă începând cu data de 01.09.2010.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 paza transporturilor de bunuri si valori sau a celor cu caracter special se organizează și se executa potrivit prevederilor planului de paza, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se transportă împreuna cu unitatea prestatoare, cu avizul politiei, care este obligatoriu si in cazul modificării acestuia. Potrivit art. 60 lit. c si art. 61 lit. b din aceeași lege, constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 2.000 lei, la 5.000 lei, neîntocmirea planului de transport de bunuri ori valori, conform art. 26 alin. (1).
Astfel, reține instanța întrucât petenta nu a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu S.C. G4S Cash Services S.R.L. la data efectuării controlului și nici a existenței avizului poliției cerut de lege în situația intervenirii modificării, planul de paza invocat de către petentă nu mai era de actualitate la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2013.
Reține instanța incidența disp. art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001 potrivit cu care persoana juridica răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Din modul de redactare al art. 61 alin.2 din Legea nr. 333/2003 instanța a apreciat că răspunderea persoanei juridice a fost instituită în mod expres în condițiile prevăzute pentru răspunderea persoanei fizice, putând fi chiar cumulate, condiții în care față de prevederile anterior citate, rezulta ca în mod legal a fost sancționată contravențional persoana juridica C.N. P. R. S.A.
Instanța înlăturat ca neîntemeiată și susținerea petentei conform căreia aplicarea amenzii contravenționale era prematură prin raportare la termenul de 18 luni acordat prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 apreciind în acest sens că termenul de 18 luni se aplică în cazul conformărilor noilor condiții impuse prin H.G. nr. 301/2012 și nu celor preexistente H.G. nr. 301/2012. Or, se reține,sancțiunea a fost aplicată pentru efectuarea transportului de valori în absența unui plan de pază avizat de Poliție, reglementare cu privire la care nu există elemente de noutate în H.G. nr. 301/2012. Mai mult, obligația avizării de către Poliție a un plan de pază exista anterior H.G. nr. 301/2012 indiferent de cuantumul valorilor transportate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiuniicontravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care acestea au fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, în speță neexistând elemente care să conducă instanța la o concluzie contrară, cu atât mai mult cu cât petenta a fost sancționată de mai multe ori pentru fapte similare – f. 70 - 73, fără a da remedia neregulile constatate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2014.
În motivare invocă petenta excepția nulității procesului verbal de contravenție motivat de omisiune organului constatator de a aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni prin prisma disp. art. 16 al.7 respectiv art. 19 din OG 2/2001.
Invocă apelanta, de asemenea în susținerea apelului prezumția de nevinovăție, apreciind că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic din oficiu și implicit individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate conduce automat la anularea sancțiunii, chiar dacă aceasta a fost aplicată în alt temei legislativ, atât timp cât legiuitorul prin normele metodologice a înțeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoarea monetară manipulată zilnic prin oficiu, înlăturând chiar răspunderea.
Astfel, din descrierea faptei nu rezultă că la data de referință care erau bunurile și valorile manipulate prin oficiu pentru a se putea considera că era obligatorie organizarea pazei umane sau sistem de alarmă potrivit legii 333/2003, ceea ce echivalează cu o incompletă descriere a faptei, iar pe de altă parte naște un dubiu rezonabil cu privire la temeinicia procesului verbal.
Invocă totodată în susținere jurisprudența CEDO, precizând faptul că persoana nominalizată în cuprinsul procesului verbal are calitatea de președinte al Consiliului de Administrație și nu de reprezentant legal al petentei. Mai mult, apreciază că în speță lipsește vinovăția ca element al răspunderii contravenționale, sancțiunea fiind aplicată prematur, fără respectarea termenului stabilit de legiuitor, nefiind individualizată funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat, iar organul constatator a făcut o greșită interpretare a legii.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În susținere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, legal citat nu a precizat poziția procesuală asupra apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 al.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta Compania Națională ,,P. R.” S.A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 și art. 60 lit. c și sancționate de art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003, reținându-se faptul a efectuat transport de valori la Oficiul Postal Nr. 2 C. cu autoutilitara VW Caddy_ și VW Crafter_, auto neblindate însoțite de personal propriu, fără a avea întocmit și avizat un plan de pază pentru transportul de valori.
Relativ la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal contestat, astfel cum au fost expuse în cuprinsul motivelor de apel.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
Relativ la criticile petentei cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a se aduce a cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului verbal, Tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, reținându-se că în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 din OG nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, fiind necesar ca petentul să probeze că aceste încălcări i-au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, situație care nu a fost în speță dovedită, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, în fața instanței.
De altfel se poate observa din mențiunile cuprinse în procesul verbal că procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentei, apreciindu-se ca neîntemeiate și criticile privind insuficienta descriere a faptei.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Se constata din analiza materialului probator administrat in cauza faptul ca în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.
După cum s-a reținut procesul verbal de contravenție întocmit de un agent constatator aflat in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se bucura de o prezumție de adevăr,însă aceasta prezumție nu este absoluta, ci relativa si poate fi combătută prin probe pertinente, concludente si utile in cauza.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, se reține că in speță nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca apelanta la data de referință nu se conformase dispozițiilor legale privind efectuarea transportului de valori.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, constând în planul de pază al transporturilor județene de bunuri și valori nr. 103/771/29.01.2010, paza transporturilor a fost efectuată de angajați ai S.C. G4S Cash Services S.R.L, iar din adresa emisă de această societate atașată la fila 53 rezultă că au fost suspendate activitățile de transport valori în beneficiul petentei începând cu data de 01.09.2010. Astfel, în raport cu prevederile art. 26 al.1 din legea 333/2003, se apreciază în sensul că petenta avea obligația să aducă la cunoștința reprezentanților IPJ modificările astfel intervenite și să solicite în termen de 5 zile avizarea unui nou plan de pază actualizat, situație în care apare evidentă încălcarea acestor dispoziții.
Se poate observa că petenta a efectuat un astfel de demers ulterior aplicării sancțiunii contravenționale prin procesul verbal contestat. (fila 11)
Și critica vizând lipsa vinovăției ca element al răspunderii contravenționale apare ca neîntemeiată în condițiile în care deși suspendarea serviciilor de transport a avut loc începând cu 01.09.2010, nu au fost luate măsuri în consecință până la data constatării faptei.
Instanța nu va reține criticile privind prematuritatea aplicării sancțiunii prin raportare la dispozițiile HG 301/2012, sancțiunea fiind aplicată pentru efectuarea transportului de valori în absența unui plan de pază avizat, obligația avizării de către poliție a unui plan de pază existând și anterior H.G. nr. 301/2012 indiferent de cuantumul valorilor transportate.
În referire la individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului..
Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul că apelanta nu a inteles a se conforma obligațiilor impuse prin dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional potrivit prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se apreciază că apelanta petentă, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 480 al.1 c.proc.civ, Tribunalul va dispune respingerea ca nefondat a apelului dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelanta C.N. POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ., sector 2, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4385/17.04.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., județul C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
conf. Art. 426 al.4 c.proc.civ
semnează președintele instanței
V. C. C.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond.A.M.V.
Tehnoredact.jud C.N./2 ex./07.11.2014
Emis 2 .
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 706/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 500/2014.... → |
|---|
