Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 706/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 14994/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 706
Ședința publică din data de 08 OCTOMBRIE 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelantul P. M. C. – POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul H. V., domiciliat în Cogealac, ., Județul C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Cocony Tasy pentru apelant, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.
Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.
Reprezentantul convențional al apelantului depune la dosarul cauzei dovada achitării onariului de avocat.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al apelantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al apelantului solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii plângerii ca nefondată. Consideră că argumentele reținute de instanța de fond sunt eronate, având în vedere că din compararea datei și orei procesului verbal cu data și ora bonului fiscal rezultă clar că bonul a fost emis după momentul constatării sancțiunii contravenționale, astfel încât apreciază că argumentele din plângere în sensul că abia oprise pentru a debarca un pasager sunt nereale și nu au fost dovedite. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la data de 06.06.2013, pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr._ /2012, petentul H. V. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul Directia Politia Locala Constanta, anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 29.05.2013.
In fapt, petentul arata ca a oprit masina pentru a lasa un client, art. 20 pct. 4 din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi stabilind aceasta derogare de la restrictiile de stationare.
In drept, plangerea a fost motivata pe dispozitiile susmentionate.
In sustinerea plangerii, petentul a depus procesul verbal de contraventie atacat si bon fiscal.
Intimatul, legal citat, a formulat intampinare la data de 02.09.2013, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii, avand in vedere faptul ca procesul verbal este legal si temeinic si a depus procesul verbal in transcriere mecanica si fotografia efectuata la fata locului.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013 Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată și a anulat procesul verbal de contravenție, reținând următoarele:
„ In fapt:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 29.05.2013, s-a retinut ca petentul a oprit voluntar autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare_ in statia mijlocului de transport in comun de pe . Mall, ingreunand oprirea acestuia si urcarea/coborarea calatorilor, fapta care constituie contraventie conform art. 142 lit. g) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si art. 35 alin. 2 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat o amenda de 150 lei [(2 x75].
In drept:
Art. 142 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: g) in statiile mijloacelor de transport public de persoane, precum si la mai putin de 25 m inainte si dupa acestea.
Art. 99 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice: (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa I de sanctiuni (…); (2) Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).
Aprecierea instantei
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat
Instanta constata ca petentul nu a invocat nici una din situatiile nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
In concluzie, instanta apreciaza ca procesul verbal contine toate mentiunile prevazute de art. 17 sub sanctiunea nulitatii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca desi, in dreptul nostru intern, contraventiile au fost scoase de sub incidenta dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (in continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contraventii intra in sfera „acuzatiilor in materie penala” la care se refera primul paragraf al art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (in continuare ”Conventia”). La aceasta concluzie conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (Ordonanta de Urgenta a Guvernului numarul 195/2002 se adreseaza tuturor cetatenilor); sanctiunile contraventionale aplicabile (amenda si sanctiunile complementare) urmaresc un scop preventiv si represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neata c. Romaniei, A. c. Romaniei) ca aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are in sensul art. 6 din Conventie „caracter penal”.
Conform jurisprudentei acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventie, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, insa, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, conform principiilor generale din dreptul administrativ. Coroborand aceasta prezumtie cu regula stabilita de art. 249 C.proc.civ., sarcina probei apartinea petentului, care avea obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
Chiar daca in cadrul procedurii contraventionale, instanta „administreaza probele necesare”, adica orice probe pertinete si concludente, aceasta administrare trebuie sa fie conforma cu dispozitiile C.proc.civ.. Avand in vedere dispozitiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – „Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civil.” – si caracterul mixt al probelor, in materie contraventionala sunt aplicabile reglementarile de drept procesual civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor.
Instanta retine ca petentul a invocat, atat in cuprinsul procesului verbal, cat si prin plangerea formulata, faptul ca a oprit pentru a debarca un client, situatie care reprezinta o exceptie de la interdictia de a opri in anumite locuri prevazuta de art. 142 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, exceptie reglementata de art. 20 pct. 4 din Legea nr. 38/2003. In sustinerea acestui motiv, a fost depus bon fiscal reprezentand contravaloarea cursei respective, bon emis la ora 16:49.
Raportat la ora constatarii savarsirii contraventiei, astfel cum este mentionata in procesul verbal 16:40, respectiv ora intocmirii procesului verbal de contraventie – 16:45, instanta apreciaza ca petentul a probat existenta situatiei derogatorii invocate.
In baza considerentelor expuse anterior, instanta apreciaza plangerea ca fiind intemeiata si urmeaza sa o admita, respectiv sa dispuna anularea procesului verbal de contraventie atacat si exonerarea petentului de la executarea sanctiunilor aplicate.”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel în temeiul art. 466 Cod procedură civilă P. M. C. ,care solicită schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea plângerii contravenționale ca nefondată întrucât prezumția de adevăr a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată prin vreo probă pertinentă administrată de către petent, nefiind posibil ca bonul fiscal să fie emis la ora 16,49, dacă fapta fusese săvârșită anterior, la ora 16,40.
în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată- onorariu avocat, în integralitatea lor, întrucât pricina a avut un grad de complexitate peste medie generat de necesitatea efectuării unor demersuri în vederea probării imposibilității executării silite, materializate în înscrisuri emise de Casa Județeană de Pensii Tulcea și agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Tulcea.
Față de apelul formulat intimatul nu a formulat întâmpinare .
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 Cod procedură civilă, instanța de apel constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 29.05.2013, s-a retinut ca petentul a oprit voluntar autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare_ in statia mijlocului de transport in comun de pe . Mall, ingreunand oprirea acestuia si urcarea/coborarea calatorilor, fapta care constituie contraventie conform art. 142 lit. g) din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si art. 35 alin. 2 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care i s-a aplicat o amenda de 150 lei [(2 x75].
Se constată că, într-adevăr, situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție a fost constată în mod direct de către agentul constatator, situație în care, în principiu, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată.. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor, iar în materie contravențională, de exemplu, art. 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție: În cazul în care legea nu dispune altfel, procesele-verbale sau rapoartele întocmite de către ofițerii și agenții de poliție judiciară și agenții de poliție adjuncți, sau funcționarii sau agenții însărcinați cu anumite funcții de poliție judiciară, cărora legea le-a atribuit puterea de a constata contravențiile, fac dovada până la proba contrarie. În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor, dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele. Cu privire la acest aspect, instanța de recurs apreciază că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie . Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisocială, să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată, în situația în care la momentul constatării faptei aceasta nu este contestată .
Situația de fapt constatată de către agentul constatator în sarcina intimatului -petent au fost însă contestată, încă de la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, situație în care prezumția de adevăr a procesului-verbal trebuie privită cu rezervă, revenind agentului constatator obligația asigurării unui plus de probațiune în favoarea celor constatate .
Astfel, încă de la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție s-a arătat de către cel sancționat că ca a oprit pentru a debarca un client, situație care, în mod lega, a reținut instanța de fond că reprezintă o excepție de la interdicția de a opri in anumite locuri, prevăzuta de art. 142 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. .
Cele arătate în plângerea contravențională coincid întru totul cu obiecțiunile formulate chiar la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție .
Organul constatator probează săvârșirea contravenției cu o planșă foto în care este înfățișat autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare_ in statia mijlocului de transport in comun de pe . Mall, fotografia fiind însă realizată la 29.05.2013, orele 15,54 .
Astfel, dacă apelantul solicită a nu fi primit bonul fiscal emis la orale 16,49, în egală măsură nu poate fi primită nici planșa foto în dovedirea săvârșirii contravenției, în condițiile în care potrivit procesului-verbal de contravenție fapta ar fi fost constatată la orele 16,40 .
Or, față de împrejurarea contestării situație de fapt încă de la momentul constatării și sancționării presupusei fapte contravenționale, neputând opera prezumția de veridicitate rezultată din constatarea personală a faptei de către agentul constatator unită cu lipsa vreunei obiecțiuni din partea contravenientului, și în lipsa unei probe suplimentare în susținerea situație de fapt descrisă în cuprinsul actului sancționator, instanța de apel, constatând ca fapta reținută in sarcina petentului are un caracter penal in sensul C.E.D.O. și că intimatul-petent beneficiază în speță concretă dedusă judecății de o prezumție de nevinovăție,
D. care în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă urmează a fi respins apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelantul P. M. C. – POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în C., ., județul C., în contradictoriu cu intimatul H. V., domiciliat în Cogealac, ., Județul C., apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud. fond R.M.D.
Red. jud. dec. S.A.B./13.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2313/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 683/2014.... → |
|---|
