Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 04/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 04/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 45/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR –A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
GREFIER –A. G.
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ, având ca obiect anulare procesul verbal de contravenție, formulat de recurenta petentă . sediul în C., .-24, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul sus menționat, intimată fiind S.C C. U. SRL, cu sediul în C., Piața O., nr.9, județul C..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 28.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2014, când s-au decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta . procesului verbal de contravenție nr._/10.12.2012 întocmit la de agenții constatatori din cadrul intimatei ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . 07 nr._/10.12.2012, petenta a fost sancționată, reținându-se la data de 07.12.2012, ora 10:00, pe .. 70, s-a constatat nerefacerea tramei stradale la stadiul de piatră în termen de maxim 48 de ore de la data începerii lucrărilor de intervenție în domeniul public, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 9 pct. 5 din HCL nr. 10/2009.
Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
În ce privește legalitatea procesului-verbal contestat, din perspectiva dispozițiilor art.16-17 din O.G 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petentă potrivit căruia procesul verbal este nul întrucât lipsește semnătura contravenientului, instanța reține că acesta nu poate atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, lipsa semnăturii contravenientului nefiind prevăzută la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție, conform art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001. Mai mult, semnarea procesului verbal de către contravenient nu este o condiție esențială, a cărei lipsă să atragă automat nulitatea procesului verbal de contravenție, căci, dacă ar fi așa, nimeni n-ar mai semna actul de sancționare, știind că, în acest caz, este scutit de sancțiune. Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor. Instanța constată că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu s-a menționat motivul pentru care procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către contravenientă, însă, lipsa acestor mențiuni duce la o nulitate materială, putând fi invocată doar de persoana care justifică o vătămare și contestă modalitatea de întocmire a procesului verbal. Or, în cauză, petenta nu contestă această modalitate, dimpotrivă, prin cererea de chemare în judecată menționează că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa acesteia.
În ceea ce privește lipsa semnăturii martorului, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. Prin urmare, lipsa semnăturii martorului poate atrage anularea procesului verbal de contravenție numai în situația în care agentul constatator nu a precizat și motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. Or, din cuprinsul procesului verbal contestat, instanța reține că agentul constatator a menționat că lipsa indicării unui martor se datorează faptului că nicio persoană nu poate avea calitatea de martor.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că în speță nu s-a dovedit existența unei cauze de nelegalitate a procesului-verbal, acesta întrunind toate cerințele reglementate de art.16-17 din OG 2/2001.
Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, în prealabil instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petenta având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentului dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție.
Nu există la dosar nicio probă în sensul că la expirarea termenului de 48 de ore, petenta și-a îndeplinit obligația de a refacere a tramei stradale la stadiul de piatră în termen de maxim 48 de ore de la data începerii lucrărilor de intervenție în domeniul public.
Planșele folo depuse de intimată în susținerea procesului verbal nu au fost contestate de către petentă.
Totodată, se reține că fapta a fost constatată personal de către agentul constatator, acesta având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri.
Având în vedere argumentele expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
Sub un prim aspect, recurenta consideră că instanța de fond a înlăturat nejustificat critica pe care a adus-o procesului verbal privitoare la nesocotirea de către agentul constatator a disp.art.19 din OG nr.2/2001, deși cerințele prescrise de această dispoziție a legii sunt prevăzute tocmai pentru a conferi legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenției.
Opinează recurenta-petentă că atâta timp cât procesul verbal de contravenție constituie unicul act probator al contravenției lipsa mențiunilor privitoare la faptă și a împrejurărilor în care a fost săvârșită atrage nulitatea actului sancționator, că nu se poate dovedi cu certitudine că societatea este subiectul activ al contravenției în condițiile în care nu a fost surprins momentul săvârșirii faptei.
Sub aspectul temeiniciei, recurenta petentă solicită a se constata că procesul verbal nu reflectă realitatea întrucât . a avut nici o intervenție la adresa indicată de agentul constatator - C., ..70, lucru ce poate fi verificat din Registrul de avarii, în care singura intervenție este cea efectuată în luna septembrie și avizată prin autorizația nr.248/10.09.2012 de remediere a unei avarii la racordul menajer pentru imobilul din ..70, sens în care stau înscrisurile - depuse la dosarul cauzei, ce nu au fost analizate de judecătorul fondului.
Legal citată, intimata-organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate de recurent, cu raportare la disp.art.304/1 c.pr.civ, Tribunalul constată că recursul este fondat.
Concluzia în acest sens este argumentată prin prisma celor ce urmează:
Prin procesul-verbal de contravenție . 07 nr._/10.12.2012, petenta a fost sancționată, reținându-se la data de 07.12.2012, ora 10:00, pe .. 70, s-a constatat nerefacerea tramei stradale la stadiul de piatră în termen de maxim 48 de ore de la data începerii lucrărilor de intervenție în domeniul public, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 9 pct. 5 din HCL nr. 10/2009.
Procesul verbal a fost supus cenzurii instanței de judecată, prin plângerea formulată în considerarea disp.art. 31 din OG.2/2001.
Prin sentința civilă supusă controlului judiciar în prezenta cauză, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea dedusă judecății.
Critica adusă de recurenta petentă relativ la greșita interpretare dată de instanța de fond ignorării de către agentul constatator a disp.art.19 din OG nr.21 nu poate conduce la soluția preconizată, de lipsire de eficiență juridică a procesului verbal, care ar fi lovit de nulitate.
Instanța de fond a apreciat in mod corect ca neindicarea unui martor asistent la întocmirea procesul-verbal contestat nu este de natura a provoca acestuia o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Î.C.C.J. a statuat ca “ situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege s-a prevăzut in mod expres că nulitatea actului constatator se constata si din oficiu si intervine in următoarele situații: "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Se verifică însă criticile formulate în referire la aspectul ce vizează lipsa de temenicie a procesului verbal.
Tribunalul constată ca instanta de fond nu a analizat și nu a facut o apreciere judicioasă a dovezilor depuse la dosarul cauzei de catre intimata – agent constatator .
Astfel, in considerentele sentintei recurate, raportat la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond s-a limitat la a menționa că planșele folo depuse de intimată în susținerea procesului verbal nu au fost contestate de către petentă, că fapta constatată personal de către agentul constatator, care a avut posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri a fost săvârșită de petentă.
Tribunalul, analizand probatoriul administrat in cauza, in conformitate cu dispozitiile art 304 alin 1 pct 8 C proc civ, constată ca, din plansa foto aflata la dosar nu face pe deplin dovada datei concrete a executarii lucrarii respectiv la data de 5.12.2012, in situatia in care prin actul constatator se retine ca fapta a fost savarsita la data constatării – 7.12.2012, ora 10.
Sub aspect probatoriu al dovedirii temenicia faptei contraventionale retinute in sarcina petentei, instanța de control judiciar apreciază ca se impunea a fi analizata nu doar prin prisma unui singur aspect – si acela neclar din punct de vedere al pozitionarii in timp, spatiu si realitate, ci se impunea ca probatoriul sa fie unul care sa impuna retinerea fara nici un dubiu a vinovatiei .
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel cum a reținut și judecătorul fondului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
Față de considerentele expuse; tribunalul constată că, în speță este incident principiul menționat, impunându-se cenzurarea măsurilor dispuse, în condițiile în care prin materialul probator analizat nu se relevă modalitatea de efectuarea a lucrării, data executării acesteia, situație în care se apreciază că în favoarea recurentei petente operează principiul „ in dubio pro reo”.
Dând eficiență principiului mai sus menționat, instanța constată că se impune lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal supus controlului judecătoresc.
În temeiul disp. art. 312 al.2 c.proc.civ, se va dispune admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului verbal contestat cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta petentă . sediul în C., .-24, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul sus menționat, intimată fiind S.C C. U. SRL, cu sediul în C., Piața O., nr.9, județul C..
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea formulată de petenta .>
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.12.2012 de organul constatator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N. A. L. N.
GREFIER,
A. G.
Jud.fond. M. V.M
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./ 30.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2313/2014. Tribunalul... → |
|---|
