Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1213/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1213/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 12348/212/2013
Dosar nr._ 8/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 1213/APCA
Ședința publică din data de 10.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. V. M.
JUDECĂTOR – A. J. N.
GREFIER – M. G.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelant V. R. G., cu domiciliul în C., .. 23, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3121/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, au lipsit părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 155 NCPC.
În referatul cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. totodată arată că apelantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță.
Instanța invocă excepția nelegalei timbrări și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios contravențional de față:
Prin sentința civilă nr.3121/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în ds._ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. R. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 25.04.2013 de agentul constatator din cadrul IPJ C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Nu s-au invocat motive de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei întrucât în data de 25.04.2013, ora 11, pe . statiei ITC-zona Brotacei, a adresat injurii si cuvinte vulgare lucratorilor de politie care actionau in zona.
Fapta este prevăzută de art. 3 pct 1 si sanctionata de art. 4 al 1 litb Legea nr. 61/1991.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum total de 1000 lei) cât si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Sub acest aspectul depozitiei martorului audiat la cererea petentului, în primul rând, instanța arată că declarația martorului trebuie a fi confruntata și cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanță potrivit convingeri pe care o pot produce în aflarea adevărului.
În acest demers, instanța este datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, ținând seama și de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora și, pe cale de consecință, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză.
Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanța poate să pună la îndoială relatările unui martor, anume dacă acestea sunt sincere sau nu, deci dacă sunt conforme sau nu cu realitatea.
În mod special, sinceritatea unui martor trebuie raportată atât la împrejurările cauzei, cât și la persoana sa, anume posibilitatea de a fi influențat, legătura pe care o are cu una dintre părți sau interesul avut.
Prin urmare, în cazul existenței unei suspiciuni cu privire la sinceritatea martorilor audiați, instanța are obligația de a analiza critic declarațiile martorilor,de a verifica fiecare relatare în parte, explicând orice nepotrivire.
Din continutul procesului verbal contestat ca petentul a refuzat sa procedeze la semnarea acestuia,obiectiunile acestuia fiind mentionate la rubrica speciala.
Instanta retine faptul ca petentul in cadrul plangerii contraventionale nu a contestat si exactitatea sau veridicitatea celor inserate la rubrica Alte mentiuni. Mai mult, modalitatea de desfasurare a evenimentelor in timp este diferit infatisata in cadrul plangerii contraventionale fata de continutul declaratiei martorului.
Prin urmare, constatand existenta acestor neconcordante, instanta va retine ca vadit nesincera declaratia martorului M. R. M.(fila 45), urmand a o inlatura ca atare din continutul materialului probator.
In consecinta, instanța reține că săvârșirea faptei rezultă din procesul verbal contestat, petentul neindicând nicio circumstanță care să determine dubii cu privire la veridicitatea faptelor reținute.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Ținând cont de faptul că nu s-au indicat circumstanțe care să determine aplicarea sancțiunii avertismentului, instanța consideră că amenda aplicată în cuantum de 1000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea dedusă judecății.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.
Apelantul petent apreciază ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, dat fiind că nu s-a dat eficacitate probelor administrate în dosar, fiind nejustificat înlăturată ca nesinceră declarația martorului M. R. M. și neadministrată proba testimonială cu cel de-al doilea martor propus, A. T. R..
Totodată, susține apelantul că motivarea instanței de fond este lacunară și prin prisma reținerii prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție, prezumție supusă atenției Curții Europene a Drepturilor Omului și apreciată ca fiind o prezumție „ lipsită de rezonabilitate”, în cauza A. c.României.
Intimatul nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.
Tribunalul,
a invederat apelantului petent, prin adresa emisă la 16.09.2014 – comunicată la 23.09.2014 (dovadă comunicare, f.9) necesitatea suplinirii cerinței timbrajului prin achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, determinată conf.art.19 din OUG nr.80/2013.
Apelantul contestator nu a achitat taxa judiciară de timbru, împrejurarea față de care excepția de netimbrare invocată din oficiu de instanță apare ca întemeiată, în considerarea celor ce urmează:
Prin art. 1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Acestea sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. În mod excepțional, obligația de timbrare se poate îndeplini până la termenul stabilit de instanța de judecată.
Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelantul – petent nu s-a conformat obligației de timbrare nici până la primul termen de judecată, deși a fost citat în acest sens, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța va admite excepția de netimbrare și – pe cale de consecință, va dispune anularea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nelegalei timbrări a apelului.
Anulează apelul promovat de apelant V. R. G., cu domiciliul în C., .. 23, județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 3121/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C. – S.R., cu sediul în C., județul C., ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2014.
P., JUDECATOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond. B. C.I.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./5.01.2015
2 .>
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 719/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2332/2014.... → |
|---|
