Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 986/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 986/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 19376/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 986
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.11.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L. V. M.
JUDECĂTOR: A. J. N.
GREFIER: A. G.
S-a luat în examinare plângerea contravențională având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției – . nr_ /10.07.2013 întocmit de Direcția Politia Locala formulata de petentul H. D. S., cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECTIA POLITIE LOCALA, cu sediul în municipiul C., ., județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul petent personal – legitimat cu CI . nr._, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Instanța acordă cuvântul asupra plângerii contravenționale.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție întocmit abuziv de către polițist .
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
În considerarea disp.art.477 c.pr.civ., rejudecând fondul plângerii contravenționale formulate de petentul Hașoti D. S. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.07.2013 – urmare a admiterii apelului și anulării sentinței civile nr.1591/17.02.2014, reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/10.07.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 18 alin. 1 lit. c din H.C.L.M. C. nr. 464/2003. S-a reținut în sarcina sa că în data de 10.07.2013, ora 17:25, pe . municipiul C., zona City Park Mall, în calitate de conducător al autovehiculului taxi înmatriculat sub numărul_, având autorizația taxi nr. 1427, avea aplicate pe autoturism înscrisuri, simboluri, fără a deține autorizație eliberată de Primăria M. C.. Pe calea plângerii contravenționale, a fost contestată legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Susține petentul că în stația pentru taxiuri unde a avut loc controlul efectuat de agenții din cadrul Poliției Locale C. se mai aflau 3 autovehicule taxi care aveau aplicate afișe publicitare, însă care nu au fost controlate și sancționate contravențional de agenții constatatori, situație pe care petentul o consideră discriminatorie, că i-a adus la cunoștință agentului constatator că are încheiat contract de publicitate și că a obținut aviz din partea Primăriei C. în vederea aplicării afișelor publicitare pe autovehicul, însă acesta nu a ținut cont de aceste explicații.
De asemenea, petentul apreciază că lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal contestat se impune și datorită faptului că „ legea care sancționează aceste reclame este Legea nr.38/2003, iar el a fost încadrat la altă lege, dar și pentru că sancțiunea trebuia aplicată societății al cărei angajat este.
Intimatul – organ constatator a solicitat respingerea plângerii deduse judecății, susținând că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în condiții de deplină legalitate, că agentul constatator a procedat corect aplicând sancțiunea contravențională petentului, câtă vreme art.18 alin.1 lit. c nu stabilește că sancțiunea trebuie aplicată persoanei juridice.
Analiza susținerilor petentului și a apărărilor intimatului organ constatator – prin prisma mijloacelor de dovadă administrate în cauză și a normelor juridice incidente, relevă caracterul nefondat al plângerii deduse judecății.
În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată:
1/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat;
2/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001;
3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor.
În speță, nu se identifică cauze de nulitate a procesului verbal, instanța constatând că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate din oficiu, nefiind incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de dispoziția legală menționată, astfel cum a fost stabilit prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Principiul legalității contravenționalizării este consacrat în OG nr.2/2003, prin art.3 – cu denumirea marginală „ Legalitatea stabilirii și sancționării contravențiilor”, care prevede:
(1) Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare din acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori (…)
(2) Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actul normativ prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Referitor la încadrarea juridică dată abaterii contravenționale - prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, neverificându-se susținerea petentului referitoare la incidența prevederilor Legii nr.38/2003.
Prin procesul verbal constatat s-a reținut că fapta săvârșită de petent este prevăzută și sancționată de art.18 alin.1 lit.c din HCLM C. nr.464/2003, care dispune:
(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 300 la 500 lei, următoarele fapte:
c) nerespectarea condițiilor referitoare la culoarea autovehiculului taxi, inclusiv aplicarea de înscrisuri, simboluri sau suprafețe de o altă culoare pe autovehiculul taxi.
Concluzionând, în referire la aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că nu există cauze care să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică.
Sub aspectul temeniciei procesului verbal contestat, analiza relevă că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, neexistând cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei sau cauze care să excludă aplicarea sancțiunilor contravenționale, prin prisma art.13 din OG nr.2/2001.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, faptul că autovehiculul taxi înmatriculat sub nr._, condus de petent, avea aplicate pe bara din spate afișe publicitare a fost probată prin planșa foto, anexată procesului verbal, fapt necontestată de petent care însă a susținut că deținea autorizație eliberată de Primăria C., nefiindu-i permis să o prezinte.
Câtă vreme avizul de publicitate nr. 97.060/22.07.2013, emis de Primăria C. pe numele .” SRL a fost obținut ulterior datei de 10.07.2013, nu se poate susține cu temei că în cauză nu ar fi întrunite - sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.18 lit.c din HCL nr.464/2003.
Susținerea petentului care apreciază că nu poate răspunde contravențional și că „ ar fi trebuit amendată societatea al cărui angajat este” nu va fi primită.
Astfel cum a statuat doctrina de specialitate în interpretarea art.3 OG nr.2/2001, „răspunderea contravențională a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a săvârșit în mod nemijlocit contravenția, ceea ce înseamnă că, dacă legea prevede că sancțiunea se aplică atât persoanei fizice, care a realizat actele de executare, cât și persoanei juridice, agentul constatator poate aplica câte o sancțiune pentru ambele subiecte de drept, fără a se putea spune că s-a încălcat regula non bis in idem”.
În situația de speță, analiza relevă că dintre cele 9 fapte contravenționale consacrate în alin.1-3 din art.18 al HCL 464/2003, doar cele menționate în alin.1 lit. „d” (necomunicarea în scris a încetării activității de către transportatorul autorizat) și alin.3 lit „a” (neprezentarea în termen de 5 zile, de către transportatorul autorizat a documentelor solicitate de organul de control...) implică sancționarea exclusivă a persoanei care desfășoară activitatea de transport în regim de taxi, deci un „subiect calificat” în accepțiunea legii contravenționale.
Instanța apreciază – în raport de cele mai sus expuse, că prin procesul verbal contestat nu a fost sancționată o altă persoană decât cea care potrivit legii putea avea calitatea de contravenient, că regula personalității răspunderii contravenționale nu a fost încălcat.
Prin probațiunea administrată în cauză nu a fost dovedită o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul verbal contestat.
Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, neconsacrată legislativ, dar recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept, nu este de natură să înfrângă garanțiile consacrate prin art.6 din Convenție.
Este adevărat că în materie contravențională operează, deopotrivă și prezumția de nevinovăție a celui „ acuzat”.
În hotărârea „A. c.României”, Curtea a calificat fapta contravențională ca fiind acuzație în materie penală, unul din criteriile de bază avute în vedere fiind gravitatea sancțiunii, amenda fiind prevăzută alternativ cu închisoarea contravențională.
În cauza C. N. contra României, Plângerea nr._/03, Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art.6, reținând lipsa prevederii în legea națională a închisorii contravenționale. S-a arătat expres în considerentele hotărârii că, atâta timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile cauzei, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare, astfel cum acestea sunt interpretate de Curte, prin prisma art.6 din CEDO.
Din jurisprudența constanță a instanței de contencios european trebuie reținut că celui sancționat nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție, Curtea acceptând că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta ci obligă statele ca aceasta să nu depășească o limită rezonabilă și să asigure respectarea drepturilor apărării, sub toate aspectele.
Concursul dintre cele două prezumții (legalitate și temeinicia procesului verbal, respectiv nevinovăția acuzatului) care nu au un caracter absolut impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
Chiar pornind de la prezumția de nevinovăție de care se bucură „ acuzatul”- consacrată în practica instanței de contencios european, se reține că prin probațiunea administrată în cauză aceasta a fost răsturnată, intimatul-organ constatator probând săvârșirea de către petent a faptei contravenționale pentru care a aplicat sancțiuni.
Examinarea cauzei sub toate aspectele relevă faptul că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a actului sancționator, câtă vreme procesul verbal cuprinde mențiunile obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, iar sancțiunea a fost corect individualizată, cu respectarea principiului legalității.
Pentru considerentele ce preced, va fi respinsă ca nefondată plângerea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelantul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul H. D. S., cu domiciliul în C., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1591/17.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. V. M. A. J. N.
GREFIER,
A. G.
Tehnored.jud.A. N.
4 ex./12.12.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1826/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 981/2014.... → |
|---|
