Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1327/254/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 219
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.05.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. L. N.
JUDECĂTOR – C. N.
GREFIER –M. G.
Pe rol, soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelanta petentă A. O. C., cu domiciliul în T., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2379/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 13.05.2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL,
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
La data de 01.04.2013, petenta A. O. C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 15.03.2013 emis de intimatul I. T. DE MUNCĂ C., solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție și, în subsidiar, anularea actului sancționator.
Pentru situația în care instanța ar constata că petenta a săvârșit fapta, față de gradul de pericol social concret, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că fapta reținută de agentul constatator nu corespunde realității; în acest sens, petenta a arătat că la data de 12.03.2013 intimata a efectuat un control în . ca scop verificarea modului în care se respectă dispozițiile legale în materia relațiilor de muncă; cu acest prilej, s-a constatat că petenta, fostă reprezentantă a Întreprinderii Individuale A. O. C. (radiată potrivit informațiilor O.R.C.), a primit la muncă patru persoane care prestau activitate fara forme legale de angajare, în speță, C. E.-A., M. S., G. C. și A. I.; toate persoanele depistate au declarat că angajatorul este Întreprinderea Individuală A. O. C., radiată potrivit informațiilor O.R.C.
Petenta a mai arătat că procesul verbal a fost încheiat pe numele unei persoane fizice, respectiv, A. O. C., care nu are calitatea de angajator și, prin urmare, nu are calitatea de contravenient, astfel că actul sancționator este lovit de nulitate absolută.
Petenta a arătat, de asemenea, că intimata a efectuat controlul în lipsa petentei, iar actul sancționator nu a fost semnat de către un martor asistent, condiții în care actul este afectat de nulitate potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
A mai arătat petenta că Întreprinderea Individuală A. O. C. nu a fost radiată din evidențele O.R.C. și nici nu a desfășurat activitate, dar a solicitat deschiderea unui punct de lucru în ., la data de 12.03.2013, nu desfășura activitate, ci se făcea curățenie în vederea desfășurării unei activități.
În scop probator, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de control și procesul –verbal de contravenție dedus judecății, proces-verbal de control, certificat de înregistrare, contract de achziție consumabile, certificat constatator, act de identitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.04.2013, intimatul a arătat că inspectorii de munca au identificat la muncă, la data de 12.03.2013, în localitatea 23 August, județul C., pe numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I. care, prin declarațiile date la aceeași dată, au arătat că prestează activitate în beneficiul și sub autoritatea Întreprinderii Individuale A. O. C., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, anterior începerii raporturilor de muncă.
Mai mult, din conținutul fisei de identificare rezulta, fara echivoc, faptul ca sus-numitele au prestat munca pentru si sub autoritatea întreprinderii individuale, menționând funcția, data angajării, programul de lucru, toate acestea intrunind elementele constitutive ale contractului individual de muncă (prestarea muncii, subordonarea și elementul temporal), așa cum sunt stabilite in art. 10 din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).
A mai arătat intimatul că, potrivit informațiilor O.R.C., întreprinderea individuală menționată era radiată la data controlului, iar în baza art. 24 din O.G. nr. 44/2008, republicată,persoana fizică titular al întreprinderii individuale poate angaja terțe persoane doar cu contract de muncă individual.
Intimatul a mai arătat că fapta angajatorului de a nu încheia în formă scrisă contractul individual de muncă constituie o încălcare a dispozițiilor în vigoare privind încadrarea în muncă a persoanelor, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, o sustragere a acestuia de la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale de stat. Persoana care lucrează fără forme legale este neasigurată și neprotejată de eventuale riscuri, suferind serioase dezavantaje economice și sociale respectiv, nesiguranța locului de muncă, imposibilitatea dovedirii raportului de muncă, imposibilitatea probării salariului și altor drepturi pentru care s-a convenit inițial, lipsa asigurării pentru boală, pensie, șomaj, accidente de muncă și boli profesionale, imposibilitatea de a beneficia de concediu pentru creșterea copilului, imposibilitatea de a contracta credite.
De asemenea, și perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă.
Intimatul a învederat că procesul-verbal de control încheiat la data de 15.03.2013 nu a fost contestat de către petentă pe calea contenciosului administrativ, astfel încât aceasta și-a însușit rezultatul controlului.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, intimatul a apreciat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, intimatul a solicitat coroborarea înscrisurile aflate la dosar, urmând a se constata că forța probantă a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Intimata a depus, în susținere, actele care au justificat emiterea actului sancționator.
La solicitarea părților, instanța a încuviințat, în temeiul art. 254 C.p.c., administrarea probei cu acte și a probei testimoniale, în cauză fiind audiate martorele C. B. E. A. și A. I., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin sentința civilă nr. 2379/13.12.2013 Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._ din 15.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă patru persoane, respectiv, pe numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I., fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă, cu precizarea că toate persoanele depistate au declarat că angajatorul este Întreprinderea Individuală A. O. C., radiată potrivit informațiilor O.R.C.; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractele de muncă individuale la I.T.M.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentei.
Astfel, în baza art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, verificând și sancțiunile aplicate.
În ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispozițiile art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.
În ce privește susținerea petentei în sensul că intimata ar fi efectuat controlul în lipsa acesteia, iar actul sancționator nu ar fi fost semnat de către un martor asistent, instanța a constatat că nerespectarea disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a actului sancționator, în condițiile probării prejudiciului suferit; or, în cauză, petenta nu a probat producerea vreunui prejudiciu prin întocmirea actului sancționator de maniera arătată; mai mult, actul sancționator a fost comunicat petentei cu confirmare de primire, astfel încât aceasta a avut posibilitatea de a exercita dreptul la contestație, așa cum atestă prezenta plângere contravențională.
In ce privește temeinicia procesului-verbal dedus judecății, instanța a apreciat că agentul constatator a reținut în mod corect situația de fapt constatată, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, din economia actelor dosarului instanța a reținut că, la data de 19.03.2013, Întreprinderea Individuală A. O. C. a solicitat autorizarea în vederea desfășurării de activități potrivit obiectului de activitate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 359/2004.
Potrivit certificatului de furnizare informații extinse emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul C. sub nr._, petenta nu a desfășurat activitate în perioada de la înființare până la data de 20.03.2013, iar la data de 22.01.2013 a încheiat contractul de închiriere nr. 2905/2013 pentru sediul secundar din comuna 23 August, .>
Conform certificatului constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul C. sub nr._/19.03.2013, Întreprinderea Individuală A. O. C. a declarat abia la data de 19.03.2013 (deci, ulterior întocmirii actului sancționator contestat), prin reprezentant legal A. O. C., pe propria răspundere, că firma îndeplinește condițiile de funcționare pentru activitatea declarată (patiserie).
Din cuprinsul declarațiilor date în fața agentului constatator la data efectuării controlului, 12.03.2013, se a reținut că numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I. se aflau în perioada de probă la punctul de lucru localitatea 23 August, prestând activitate în beneficiul și sub autoritatea Întreprinderii Individuale A. O. C., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă.
În acest context, instanța a înlăturat depozițiile martorelor audiate la cererea petentei, ca fiind nesincere și în vădită contradicție cu declarațiile date în fața agentului constatator la data de 12.03.2013, cu prilejul efectuării controlului la punctul de lucru din . C..
Pentru aceleași considerente, instanța a înlăturat și contractele de muncă atașate la dosarul cauzei, acestea fiind încheiate după data controlului și, respectiv, a încheierii actului sancționator în sarcina petentei.
Prin urmare, în cauză este neechivoc că petenta nu încheiase cu sus-numitele, la data controlului, contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, încălcându-se prevederile art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare; mai mult, perioada de probă reprezintă perioadă de executare a contractului individual de muncă potrivit art. 31 – 33 din Codul muncii.
În acest context, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada contrară potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate, dar și dispozițiile legale care asigură protecția angajaților în raport cu angajatorii, instanța a apreciat că în mod corect a fost stabilită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei, motiv pentru care plângerea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor plângerii, că procesul verbal a fost încheiat pe numele persoanei fizice și nu pe numele întreprinderii individuale, că fapta reținută de agentul constatator nu corespunde realității și nu a fost prezentă nici la data controlului și nici la momentul încheierii procesului verbal de contravenție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 c.pr.civ.
Intimatul organ constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CT nr._ din 15.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a primit la muncă patru persoane, respectiv, pe numitele C. E.-A., M. S., G. C. și A. I., fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă, cu precizarea că toate persoanele depistate au declarat că angajatorul este Întreprinderea Individuală A. O. C., radiată potrivit informațiilor O.R.C.; s-a reținut, de asemenea, că petenta nu a comunicat și înregistrat contractele de muncă individuale la I.T.M.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În ce privește susținerea apelantei petente în sensul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit pe numele persoanei fizice și nu pe numele întreprinderii individuale se reține că la momentul încheierii procesului verbal întreprinderea era radiată, astfel că, în mod corect a fost întocmit procesul verbal pe numele persoanei fizice, față de dispozițiile art. 22 și 26 și din OUG nr. 44/2008.
Corect a reținut judecătorul fondului că sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată ca fiind nefondate criticile aduse hotărârii recurate.
Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.
În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută.
Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A. c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.
În egală măsură, Tribunalul apreciază că în mod judicios a interpretat judecătorul fondului depozițiile martorilor, care prin ele însele nu sunt apte să probeze faptul afirmat și care este contrazis de mențiunile cuprinse în fișa de identificare, în condițiile în care apelanta nu a dovedit existența registrului pentru evidența zilierilor.
În situația de speță, Tribunalul apreciază că nu poate fi primită susținerea apelantei potrivit cu care probele administrate în cauză ar fi condus la concluzia susținută de aceasta și că în aprecierea lor, în mod greșit, judecătorul fondului s-a oprit la soluția contrară celei susținute și preconizate prin plângere, respectiv anularea procesului verbal de contravenție.
Probele administrate în cauză vin să susțină faptele consemnate în procesul verbal contestat, a cărui lipsire de eficiență juridică nu poate fi dispusă în condițiile în care apelanta se face vinovată de abaterea contravențională reținută în sarcina sa de inspectorii de muncă.
În ceea ce privește pericolul social al faptei se consideră a fi deosebit de grav deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege(vechimea în muncă, pensie, șomaj, sănătate), astfel cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul nu este întemeiată.
Pentru aceste motive, tribunalul va reține că faptele constatate personal de agentul ce a încheiat procesul verbal atacat sunt reale și corespund adevărului.
Sub aspectele analizate, se impune concluzia că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de apelanta petentă A. O. C., cu domiciliul în T., ., județul C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2379/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, intimat fiind I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., .; județul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2014.
P., JUDECATOR,
A. L. N. C. N.
GREFIER,
M. G.
Jud.fond. D.L.L.
Tehnoredact.jud.A.L:N./17.06.2014
4 ex.
Emis 2 .
| ← Pretentii. Sentința nr. 493/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 10/2014. Tribunalul... → |
|---|
