Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 235/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 9869/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECTIA
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 235
Ședința publică din data de 14 MAI 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – M. C.
JUDECĂTOR – A. B. S.
GREFIER – G. M.
Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta ANAF prin DGRFP G. – AJFP C. succesoare în drepturile CGGF – GĂRZII FINANCIARE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata S.C. D. M. COMPANY S.R.L., cu sediul în C., ., ., apel îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în Încheierea de ședință din acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării la data de 14.07.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 10.04.2013, petenta S.C. D. M. Company S.r.l., cu sediul în C., ., jud. C., a solicitat în contradictoriu cu Garda Financiară C. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.03.2013 și implicit exonerarea de plata amenzii precum și înlăturarea sancțiunilor complementare.
În motivarea cererii, petenta a arătat, că a fost sancționată contravențional în mod eronat de către comisarii Gărzii Financiare, în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b, din O.U.G. nr. 28/1999, considerându-se că societatea avea un plus monetar în casa de marcat care nu putea fi justificat prin bonuri fiscale. Petenta a susținut că suma de 545 lei găsită în surplus în urma controlului din data de 29.03.2013, nu provenea din comercializarea de bunuri, fiind depusă la sediul societății de către unul dintre asociați conform „Dispoziției de încasare nr. 03/29.03.2013”, respectiv de către numitul M. V. în vederea achitării în data de 30.03.2013 facturii . HER nr._. Cum suma de bani a fost lăsată uneia dintre vânzătoare, respectiv numitei V. N. și cum aceasta a uitat să anunțe, la schimbarea turei, cealaltă angajată, la momentul controlului lucrătorilor intimatei nu a putut fi justificată suma respectivă, petenta fiind sancționată contravențional în mod eronat.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii M. V., V. N. și I. S..
În dovedirea acțiunii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie următoarele acte: procesul – verbal contestat (f.6), citanță nr._/29.03.2013 (f.7), Dispoziție de încasare nr.03.29.03.2013 (f.8), chitanță emisă de S.c. Hermes Optim Business S.r.l. . HER nr._ (f.9), copie filei registrului de casă aferente zile de 29.03.2013 (f.10), copie a facturii . HER nr._ din data de 30.03.2013 (f.11), certificat ONRC al petetei (f.16-24).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f.51) prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât procesul verbal încheiat este legal și temeinic situația de fapt reținută fiind conformă cu realitatea.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, iar pentru petentă proba testimonială pentru martorii M. Vadimi și I. S.. Totodată din oficiu instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială cu martorii V. N., N. R. și P. C.. Totodată au fost administrate probele testimoniale cu martorii Ismal S. și M. V. (f.45-56).
La termenul din data de 11.10.2013 instanța a administrat proba testimonială cu martorii N. R. (f.56) și P. C. (f.57).
La termenul din data de instanța a dispus rectificare citativului în sensul în care, î urma modificărilor aduse prin HG 520/2013 și OUG 74/2013, intimată în această cauză este Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La termenul de judecată din data de 13.12.2013 instanța a procedat la audierea numitei V. N., a verificat registrul de casă în original prezentat de reclamantă și a rămas î pronunțare asupra fondului cauzei.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: monetar efectuat la momentul controlului (f.35), notă explicativă data de asociatul petentei (f.36), dispoziții de plată (f.67-77), copie a registrului de control (f.77-82),
Analizând plângerea contravențională prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
Petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 8.000 de lei, în temeiul art. 11 alin. 1 lit. b, din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, dispunându-se în același timp confiscarea sumei de 545 lei ce nu a putut fi justificată precum și suspendarea activității acesteia pentru o perioadă de trei luni, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit.b din OUG 28/1999 republicată. În fapt s-a reținut că, la data de 29.03.2013, petenta S.c. D. M. Company S.r.l., ce desfășoară activități comerciale, avea în casa de marcat o sumă mai mare decât ceea ce era înregistrată pe bonurile fiscale, respectiv o diferență de 545 lei.
În drept, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal invocat, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu, și pe cale de consecință instanța constată că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute limitativ de art. 17 din OG nr. 2/2001, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei (art. 10 alin. 1 lit. b, din O.U.G. nr. 28/1999 republicată), prin raportare la situația de fapt descrisă de agentul constatator, este corectă, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de textul incriminator.
Examinând temeinicia procesului verbal instanța reține că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit prin hotărârile sale (Cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de comportamente antisociale au caracter general, urmărind un scop preventiv și represiv, aceste criterii fiind suficiente pentru a stabili că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere petentei drepturile procesuale recunoscute și garantate de acest articol inclusiv cele specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție. În ceea ce privește reglementarea în cadrul legislației interne a plângerii contravenționale ca procedură administrativă, Curtea arată în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana căreia i se impută de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale dacă acesta a fost calificată drept „acuzație în materie penală” în virtutea art. 6 din Convenție (A. împotriva României).
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că fapta antisocială ce i se impută petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de toate garanțiile prevăzute de aceasta inclusiv de prezumția de nevinovăție, principiu prin care se evită eventualele abuzuri din partea autorităților. Astfel, ca o consecință, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar petenta trebuie să facă dovada contrară doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În ceea ce privește constatarea în mod direct a faptei de către agentul constatator, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în cauza A. c. României faptul că în orice sistem legal operează prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu interzice, în principiu, astfel de prezumții, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus petentul. Astfel prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei, motiv pentru care instanța trebuie să găsească un echilibru între scopul urmărit de autorități de a nu lăsa nepedepsite astfel de fapte, cât și cel principiului aflării adevărului, ce are la bază respectarea dreptului la apărare a celui sancționat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă în condițiile în care persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Astfel procesele verbale încheiate de pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, o interpretare contrară fiind de natură să face excesiv de oneroasă obligația statului de proba veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Cu privire la procesul verbal încheiat de către lucrătorii Gărzii Finaciare la data de 29.03.2013 și contestat de petentă, instanța a reținut că în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcției pe baza unor constatări personale, trebuie sa i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt dând efect unei prezumții relative în ceea ce privește legalitatea și temeinicia celor sancționate.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că organul constatator a răsturnat sarcina probei, astfel încât petenta trebuie să facă dovada contrarie situației de fapt reținute în procesul verbal, motiv pentru care instanța a analizat dacă S.C. D. M. Company S.r.l a îndeplinit obligația ce îi revenea.
Prin plângerea contravențională, cât și pe parcursul întregii judecății, S.C. D. M. Company S.r.l a susținut faptul că în cursul dimineții zilei de 29.03.2013, unul dintre asociații societății, respectiv numitul M. V., a creditat societatea cu suma de 545 lei pentru a fi plătită o factură ce era scadentă a doua zi, iar cum cele trei angajate ale societății lucrează în schimburi, a informat-o vânzătoare din tura de dimineață, respectiv pe numita V. N., pentru ca la rândul le înștiințeze pe colegele sale în vederea achitării de către acestea a debitul mai sus menționat. În aceeași zi, în jurul orelor 19:30, a avut loc controlul intimatei, la sediul societății prezentându-se cel de-al doilea asociat, respectiv numitul P. C., care în urma faptului că nu a putut lua legătura telefonic cu numitul M. V., coroborat cu împrejurarea cu martora V. N. a uitat să îi transmită proveniența banilor celelalte vânzătoare, respectiv numitei I. S., a fost în imposibilitatea de a justifica proveniența banilor.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisul denumit „monetar” în care se specifica împrejurarea că banii provin din vânzări semnat de vânzătoarea din acel moment I. Serpias, cât și înscrisul notă explicativă semnat de administratorul societății P. C. unde acesta a consemnat si semnat faptul că banii nu au fost înregistrați în casa de marcat din neglijență.
Totuși se observa că aceste înscrisuri au fost încheiate la fața locului, în data de 29.03.2013, astfel încât, dacă situația de fapt prezentată de petentă se confirmă prin probe, este explicabilă împrejurarea că, în prima fază, săvârșirea contravenției a fost recunoscută prin prisma necunoașterii în totalitate a întregii situații de fapt.
Totodată la dosarul cauzei a fost depuse dispoziția de încasare nr.3 emisă la data de 29.03.2013 pe numele numitului M. V. pentru suma de 550,00 lei (f.3), copie a facturii . nr._ din 30.03.2013 emisă pentru suma de 550,00 lei (f.11), chitanța de plată a facturii din data de 30.03.2013, precum și copie a registrului de casă aferent zile de 29.03.2013 în care apare înregistrată suma de 550,00 lei.
În același timp instanța ia act că registrul de casă a fost prezentat în original, iar în evidențele zilei de 29.03.2013 apărea înregistrată suma de 550,50 lei ca fiind depusă de M. V., iar în ziua de 30.03.2013 apărea ca fiind plătită factura . nr._ din 30.03.2013.
De asemenea instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii I. S., M. V., N. R., V. N. declarațiile acestora fiind anexate la dosar.
Ca regulă, fiecare declarație a unui martor trebuie analizată separat de instanța de judecată care o va aprecia pentru a-i determina puterea probantă în soluționarea cauzei. În primul rând, instanța trebuie să stabilească în ce măsură declarația reflectă realitatea, prin efectuarea unui examen asupra facultăților fizico-psihice ale martorului. Astfel, instanța trebuie să se raporteze la cele trei momente ale mărturiei respectiv: perceperea faptului, memorizarea acestuia, reproducerea faptului perceput și memorizat, toate aceste împrejurări urmând a fi analizate în funcție de vârsta, profesia, inteligența martorului, gradul său de cultură, obișnuința de a se exprima, intervalul de timp care a trecut de la data producerii evenimentului relatat. Cu privire la al doilea element al aprecierii, respectiv aspectul sincerității martorului, instanța îl va aprecia ținând cont de anumite elemente precum interesul martorului în proces, afecțiunea sau dușmănia dintre martor și una din părți, gradul de rudenie sau afinitate, izvorul informațiilor martorului, dar și prin confruntarea depoziției martorului cu împrejurările de fapt ale cauzei stabilite suficient de precis prin alte mijloace de probă.
Analizând separat declarațiile numitului M. V. și P. R., asociați ai societății petente, aceștia au susținut cu exactitate cele menționate în plângerea contravențională, adăugând împrejurarea că, creditarea societății de unul dintre asociați este un lucru uzual aceasta fiind procedura prin care sunt plătite majoritatea facturilor, însă având în vedere interesul direct în cauză, instanța va acorda valoare probatorie declarațiilor în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Fiind audiată numita I. S., a susținut că era la lucru în ziua controlului, că nu poate preciza proveniența banilor, însă a afirmă că aceștia erau . asociații obișnuiesc să lase sume de bani vânzătoarelor pentru a achita facturile de a doar zi.
Martora N. R., a afirmat că se ocupă de contabilitatea firmei petente în calitate de colaborator, iar în ziua de 29.03.2013 a fost sunată de numitul M. V. pentru a emite o dispoziție de încasare pentru suma de 550,00 lei, fapt care s-a și întâmplat astfel încât, în aceeași zi s-a întâlnit cu susnumitul pentru a-i înmâna actul doveditor. Totodată aceasta afirmă că dispoziția de încasare a fost înregistrată în contabilitate.
În același timp, numita V. N., a precizat că a lucrat la societatea petentă în calitate de vânzătoare iar în dimineața zilei de 29.03.2013 se afla la serviciu, când numitul M. V. i-a înmânat suma de 550 lei într-un plic rugând-o să o anunțe pe numita I. S., care la rândul său să o informeze pe cea de-a treia vânzătoare, pentru a plăti o factură de a doua zi. În continuare aceasta susține că a uitat să anunțe colega de pe cealaltă tură, precum și faptul că această procedură este una uzuală pentru pentetă atunci când se plătesc facturi scadente în ziua următoare.
De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse un număr mare de dispoziții de încasare care dovedesc împrejurarea că, aceste sunt emise în mod obișnuit pentru plata facturilor.
Astfel instanța a constatat că situația de fapt prezentată de petentă se coroborează cu probele din dosar, respectiv cu înscrisurile depuse cât și cu declarațiile martorilor, motiv pentru care consideră că a fost creat cel puțin un dubiu cu privire la vinovăția numitei S.c. D. M. Company S.R.L.
În situația dată, când prin probele administrate de petentă denotă o altă situație de fapt decât cea reținută de organele constatatoare, instanța a considerat că prin încheierea procesului verbal contestat se încalcă prezumția de nevinovăție a petentei S.c. D. M. Company S.r.l specifică acestei proceduri, iar pentru ca art. 6 din Convenția Drepturilor Omului să nu devină un drept iluzoriu, instanța consideră că orice dubiu cu privire la vinovăția săvârșirii faptei beneficiază ,,acuzatului”, motiv pentru care a admis plângerea contravențională și, în consecință, a dispus anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 29.03.2013 de intimată și înlăturarea tuturor măsurilor luate prin acesta, inclusiv restituirea sumei de 545 lei precum și cea privitoare la suspendarea activității societății.
Cum petenta a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 din C.pr.civ., obliga intimata la plata către aceasta a sumei de 248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria C..
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor.
Legal citată intimata, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Procedând la judecata apelului se reține:
Susținerile apelantei cu privire la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere la analiza declarațiilor martorilor că aceștia sunt angajații societății și astfel că declarațiile lor sunt părtinitoare, instanța de apel le va înlătura întrucât instanța de fond a stabilit că a acordat valoare părtinitoare doar în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Se reține că instanța de fond a coroborat declarațiile martorilor cu înscrisurile depuse la dosar, analizând și înscrisurile contabile ale societății, reținând că din registrul de casă aferent lunii martie 2013 în original se confirmă situația de fapt expusă în plângere referitor la suma de 550,00 lei.
Această sumă apare ca fiind depusă la 29.03.2013 de M. V. iar în ziua de 30.03.2013 apare ca fiind plătită o factură fiscală.
Se apreciază că organul constatator putea în momentul controlului să verifice și evidențele contabile ale petentei însă acest aspect nu rezultă din actul de control pentru a putea aprecia asupra susținerilor apelantei din răspunsul la întâmpinare.
Instanța reține că din probatoriul administrat nu rezultă că organul constatator ar fi surprins efectuarea vreunei vânzări fără emitere bon fiscal, că ar fi chestionat vreun client, că ar fi verificat acte contabile.
Or, în raport de toate aceste aspecte petenta a administrat proba cu martori și înscrisuri, cu care a dovedit o situație contară celei reținute de organul de control.
Instanța de apel își însușește motivele pentru care instanța de fond a apreciat probele administrate, reținând că într-adevăr aceasta a reușit să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal.
În mod corect instanța de fond a apreciat că există un dubiu cu privire la vinovăția săvârșirii faptei de către petentă iar în acord cu art. 6 CEDO se impune anularea procesului verbal.
Pentru aceste considerente instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta ANAF prin DGRFP G. – AJFP C. succesoare în drepturile CGGF – GĂRZII FINANCIARE C., cu sediul în C., . nr. 18, jud. C., în contradictoriu cu intimata S.C. D. M. COMPANY S.R.L., cu sediul în C., ., ., apel îndreptat împotriva sentinței civile nr._/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. A. B. S.
GREFIER,
G. M.
Jud fond B.A.D.
Red. Jud. M.C./2ex/30.05.2014
Tehnored.gref.D.V.S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 831/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 186/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
