Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 23438/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA C.-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.01.2014
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE – A. J. N.
JUDECĂTOR –A. L. N.
JUDECĂTOR – L. V. M.
GREFIER –A. G.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurentul ORAȘUL T. PRIN PRIMAR, cu sediul în T., . nr. 24, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2288/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezinta pentru intimat consilier juridic D. S., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform prevederilor art.87 pct.2 și urm.C.proc.civilă.
Instanța încuviințează in probatiune administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2288/15.02.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de Orașul techirghiol prin Primar, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 30.08.2012 de agenții constatatori din cadrul Gărzii Naționale de Mediu- Comisariatul Județean C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 30.08.2012, emis de intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean C., petentul Orașul T. a fost sancționat cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 1 pct. c) din Legea nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor, pentru încălcarea prevederilor art. 59 alin. 1 pct. A lit. e) din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 28.08.2012 – ora 13:00, nu a asigurat colectarea, transportul și eliminarea finală a întregii cantități de deșeuri de pe raza orașului T. în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Sancțiunea s-a dispus în baza constatărilor consemnate în Nota de Constatare nr. 8580/ 28.08.2012, referitoare la verificările efectuate cu ocazia controlului privind stadiul sistării depozitării deșeurilor municipale în depozitul neconform clasa „b” Oraș T..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, conținând mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001 și sub sancțiunea nulității relative de art. 16 din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 59 alin. 1 pct. A lit. e) din Legea nr. 211/ 2011, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura și răspunde „pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea și eliminarea finală a deșeurilor, inclusiv a deșeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare”. Neîndeplinirea acestei obligații este sancționată de art. 61 alin. 1 pct. c) din Legea nr. 211/ 2011 cu amendă de la 5000 lei la_ lei, constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute realizându-se, după caz, de comisari și persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, precum și din cadrul autorităților administrației publice locale, conform atribuțiilor stabilite prin lege.
Instanța apreciază că temeiul legal al incriminării faptei este corect indicat în procesul-verbal, fapta este descrisă în mod complet, iar sancțiunea aplicată contravenientului este în limitele impuse de lege.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 202/ 2002 au drept scop: „stabilirea zonei costiere și a măsurilor ce se impun pentru asigurarea integrității acesteia; garantarea utilizării publice a zonei costiere românești, cu excepția situațiilor privind siguranța națională; reglementarea utilizării durabile a zonei costiere pe baza principiilor care asigură protecția mediului, peisajului, moștenirii culturale, istorice și arheologice; reconstrucția și conservarea zonei costiere prin adoptarea de măsuri adecvate; integrarea în cadrul zonei costiere a politicilor de mediu în politicile sectoriale privind agricultura și silvicultura, energia, resursele minerale, industria, turismul, pescuitul și acvacultura marină, transporturile și dezvoltarea zonelor locuite, precum și a politicilor de gospodărire a apelor”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. În cauza de față, constatările agenților constatatori sunt susținute de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Nota de constatare nr. 864/ 28.08.2012 (f. 17-19), situația deșeurilor municipale colectate/ valorificate și eliminate, întocmită chiar de către petentul Orașul T. (f. 20-23) și Contractul de prestări servicii de depozitare deșeuri nr. 367/ 29.06.2012, prin care S.C. Iridex Group Import-Export București Filiala Costinețti S.R.L. s-a obligat să preia, în perioada 01.07._13, cantitatea maximă de 50 tone deșeuri/ lună. În aceste condiții, cea mai mare parte a deșeurilor preluate de pe raza localității au fost depozitate în depozitul neconform T., contrar prevederilor H.G. nr. 349/ 2005, Anexa 5, tabel 5.2.
În atare condiții, sub aspectul existenței faptei contravenționale, este lipsită de relevanță apărarea petentului constând în aceea că a îndeplinit o parte din măsurile stabilite în sarcina sa de către comisarii de mediu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșită faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Instanța are în vedere în analiza proporționalității gradul de pericol social al contravenției, atât cel abstract – stabilit prin prisma regimului sancționatoriu aspru instituit de 61 alin. 1 pct. c) din Legea nr. 211/ 2011, în aplicarea principiului protecției mediului înconjurător, ce guvernează sistemul legislației de mediu din țara noastră, cât și cel concret.
Aici este de punctat multitudinea neregulilor constatate de organele de control și consemnate în Nota de constatare nr. 864/ 28.08.2012, ceea ce relevă lipsa de preocupare a organelor administrației locale față de necesitatea asigurării desfășurării activității colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea și eliminarea finală a deșeurilor conform legii.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs organul constatator, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Soluția preconizată de recurentul petent este cea a admiterii recursului, și modificarea sentinței recurate în sensul anulării procesului verbal, respectiv „ exonerarea de la plata amenzii contravenționale în sumă de 15.000 lei și înlocuirea cu avertisment”.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp.art.304/1 c,pr.civ. și prevederile OG. nr.2/2001, nu sunt prezentate punctual criticile pe care recurentul înțelege să le aducă hotărârii pronunțate de instanța de fond, fiind reluate practic motivele expuse în cuprinsul plângerii.
Astfel, recurentul invederează că la data controlului, obligațiile de mediu erau în procedura de autorizare, că s-au îndeplinit o parte din măsurile stabilite de comisarii Gărzii de Mediu, că prin închiderea depozitului de deșeuri se va respecta Programul stabilit prin Proiectul derulat prin Consiliul județean C. cu finanțare din fonduri europene.
Solicită recurentul petent a se avea în vedere „ situația financiară actuală, lipsa fondurilor din bugetul local”, care ar afecta activitatea instituției.
Legal citată, intimata și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare (f.7-12), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În apărarea, intimata arată că sub aspectul săvârșiri faptei contravenționale, sunt irelevante susținerile recurentului petent referitoare la îndeplinirea în parte a măsurilor stabilite în sarcina sa, iar sub aspectul individualizării sancțiunii, în mod corect instanța de fond nu a înlocuit amenda cu avertismentul, invederând că petentul nu este la prima abatere, iar situația financiară nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere.
Examinând hotărârea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate, cu referire la disp.art.304/1 c.pr.civ., Tribunalul constatată nefondat recursul.
Pentru a concluziona în acest sens, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 30.08.2012, emis de intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean C., Orașul T. a fost sancționat cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. 1 pct. c) din Legea nr. 211/ 2011 privind regimul deșeurilor, pentru încălcarea prevederilor art. 59 alin. 1 pct. A lit. e) din același act normativ.
S-a reținut în sarcina sa faptul că nu a asigurat colectarea, transportul și eliminarea finală a întregii cantități de deșeuri de pe raza orașului T. în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, faptă săvârșită și constatată în data de 28.08.2012.
Sancțiunea s-a dispus în baza constatărilor consemnate în Nota de Constatare nr. 8580/ 28.08.2012, referitoare la verificările efectuate cu ocazia controlului privind stadiul sistării depozitării deșeurilor municipale în depozitul neconform clasa „b” Oraș T..
Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.
Cale de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.
Instanța de fond, competentă să soluționeze plângerea, s-a conformat prescripțiilor legale prescrise de art.34 din OG.2/2001, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la situația faptică astfel cum a fost susținută probator.
Controlul judiciar relevă că hotărârea recurată - care suplinește cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ., este corolar al unei corecte aplicări a dispozițiilor legale la situația faptică, astfel cum a fost susținută probator, iar criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de recurent sunt nefondate.
Astfel, în mod judicios instanța de fond a reținut că, sub aspectul existenței faptei contravenționale, este lipsită de relevanță apărarea petentului constând în aceea că a îndeplinit o parte din măsurile stabilite în sarcina sa de către comisarii de mediu.
În egală măsură, sub aspectul dozării sancțiunii contravenționale, judecătorul fondului a concluzionat corect în sensul că nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Fără a relua în motivarea prezentei decizii argumentele expuse în considerentele sentinței recurate – pe care Tribunalul și le însușește în integralitate, cu referire la solicitarea reiterată în recurs, de reindividualizare a sancțiunii, instanța apreciază cererea ca nefondată.
Este adevărat că spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor. Dar, tocmai pentru realizarea acestui scop, legea contravențională prevede sancțiuni adaptate fiecărei specii de contravenții sau contravenienți.
Pentru contravenția reținută în sarcina recurentei petentului, sancțiunea stabilită prin disp. art. 61 alin. 1 pct. c) din Legea nr. 211/ 2011 este amenda al cărui cuantum a fost stabilit de la 15.000 la 30.000 lei.
Opțiunea legiuitorului de a cuantifica o amendă consistentă sub aspectul cuantumului nu este întâmplătoare, fiind determinată în baza datelor furnizate de statisticile oficiale referitoare la fenomenul contravențional, la recrudescența și consecințele acestuia, de necesitatea de evaluare în norma de stabilire și sancționare a faptei a tericolului social al acesteia.
Chiar dacă se poate susține că în raport de norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social, tot nu se poate afirma cu temei că, în speță, fapta contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus.
Aceasta întrucât, pe de o parte, atingerile aduse mediului înconjurător, prin abaterile de la normele ce reglementează protecția sa, sunt prin ele însele fapte de pericol social consistent - optică îmbrățișată și de practica jurisprudențială a instanței de contencios european, iar pe de altă parte, este legitimă opțiunea legiuitorul intern care prin norme coercitive instituie sancțiuni contravenționale severe pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la regimul deșeurilor.
A concluziona că abaterea săvârșită de recurentul petent, se circumscrie ilicitului contravențional cu un grad de pericol social redus ar însemna să ignorăm scopul legii, să golim de substanță măsurile stabilite pentru protecția și conservarea mediului înconjurător și, implicit, să ignorăm dreptul la un mediu sănătos al persoanelor, ridicat la rang de principiu constituțional.
Prin prisma disp.art.304/1 c.pr.civ., examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există motive care să conducă la lipsirea de eficiență a procesului verbal de contravenție care cuprinde elementele obligatorii prescrise de art.17 din OG.2/2001, fapta reținută în sarcina recurentului petent întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care i-a fost angajată răspunderea, iar sancțiunea a fost aplicată cu respectarea principiului legalității și în considerarea criteriilor de individualizare consacrate de art.21 din OG.2/2001.
Față de cele ce preced, Tribunalul constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent hotărârii primei instanțe și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 c.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul ORAȘUL T. PRIN PRIMAR, cu sediul în T., . nr. 24, jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2288/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, intimat fiind G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN C., cu sediul în C., ., jud. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.
P., Judecator, Judecator,
A. J. N. A. L. N. L.-V. M.
Grefier,
A. G.
Jud.fond.Mustanță G
Tehnored.jud.A. N.
2 ex./3.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1345/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 113/2014.... → |
|---|
