Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 605/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 2038/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 605/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul constituit din :
Președinte – D. R. C.
Judecător – C. N.
Judecător – I.-L. O.-D.
Grefier – E. N.
S-a luat în examinare recursul având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta-petentă M. L. domiciliată în C., ., .,. în contradictoriu cu intimata P. C./ SERVICIUL RUTIER C. cu sediul în C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art. 87 pct. 2 și următoarele Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța, constată că prin serviciul registratură recurenta petentă a depus la dosar cerere de soluționarea a cauzei în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față reține :
Prin plângerea adresată Judecătoriei C. la data de 25.01.2013, înregistrată sub nr._, petenta M. L., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului C., a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/24.01.2013, solicitând anularea acestuia.
Arată petenta că a fost sancționată pentru că, în data de 24.01.2013 ar fi traversat ., deși, în realitate, a coborât din microbuz și a mers paralel cu bordura trotuarului străzii T. B. aproximativ trei metri, până a fost oprită de polițist.
A mai arătat că nu i s-a permis să facă obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Plângerea a fost formulată în termen legal și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/ 1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/ 2001, și a timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Legal citat, organul constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând că fapta săvârșită de petentă a fost constatată direct și că procesul verbal se bucură de o prezumție de adevăr relativ, până la proba contrară, în dovedirea susținerilor sale depunând raportul întocmit de agentul constatator.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă 7071/03.06.2013, Judecătoria C. a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Pentru a dispune în acest mod a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal . nr._/24.01.2013, petenta a fost sancționată în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea obligației prevăzute de art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 24.01.2013 a traversat prin loc nepermis ..
Dispozițiile art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice instituie în sarcina pietonilor obligația interdicția de a traversa drumurile publice prin alte locuri decât cele permise,nerespectarea acestei obligații constituind contravenție, fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, potrivit art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind obiecțiunile formulate de către petentă, instanța a reținut că, fără a mai distinge între situația când procesul - verbal se întocmește în prezența sau în lipsa contravenientului, deși textul din legislația internă, respectiv art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, prevede nulitatea procesului - verbal, acest text trebuie interpretat prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum obligă art.20 din Constituția României.
Prin urmare, potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (…)”.
Din aceste dispoziții rezultă,reține instanța, în cazul de față, că instanța sesizată trebuie să stabilească dacă a existat sau nu din partea unei persoane o încălcare a vreunei obligații civile ce îi revine. Pentru aceasta, instanța trebuie să judece cauza în fond, fără a fi împiedicată, în principiu, de niciun aspect formal ce ține de întocmirea procesului - verbal de contravenție.
Dacă, totuși, la întocmirea procesului - verbal a existat vreo omisiune din partea agentului constatator, apreciză prima instanță,trebuie stabilit dacă aceasta are un caracter esențial în constatarea faptei, identificarea făptuitorului, stabilirea vinovăției acestuia și individualizarea pedepsei.
În cazul de față, petenta a reclamat faptul că agentul constatator nu a consemnat în conținutul procesului - verbal obiecțiunile sale,instanța constatând că rubrica respectivă este completată cu următoarea frază: „nu am”.
Chiar și în situația în care nu au fost consemnate obiecțiunile petentei, instanța a considerat că petenta are posibilitatea să formuleze orice critică în legătură cu procesul - verbal fie prin plângere, fie în cursul procesului, motiv pentru care eventuala omisiune a consemnării de către agentul constatator a obiecțiunilor nu este un aspect ireversibil și nu o poate împiedica să judece cauza în fond, în scopul stabilirii încălcării sau neîncălcării obligației de către parte.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/ 2002 au drept scop stabilirea regulilor privind circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Totodată, instanța a reținut că petenta nu a răsturnat prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta, prezumție susținută în speță și de înscrisurile depuse de intimată la dosar, respectiv că petenta nu a propus probe în contradovadă.
Așa fiind, instanța a apreciazt ca fiind legal și temeinic întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._/24.01.2013, iar, față de ansamblul probator existent la dosar, se concluzionează că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale stabilite prin O.G. nr. 2/ 2001.
Instanța, hotărând asupra sancțiunilor, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, ținând seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, a apreciat că sancțiunile contravenționale aplicate au fost individualizate în mod corect, persoanei în cauză fiindu-i aplicată o amendă, în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 07.01.2014.
În motivare arată solicită petenta înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, motivat de starea materială a sa și a familiei.
Intimatul, legal citat nu a prezentat poziția procesuală asupra cauzei.
Procedând la judecata cauzei prin prisma disp. art. 304 ind.1 c.proc.civ, Tribunalul reține următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._/24.01.2013, petenta a fost sancționată în temeiul art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002, pentru încălcarea obligației prevăzute de art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 24.01.2013 a traversat prin loc nepermis ..
Dispozițiile art. 167 alin. 1 lit. d) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice instituie în sarcina pietonilor obligația interdicția de a traversa drumurile publice prin alte locuri decât cele permise,nerespectarea acestei obligații constituind contravenție, fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni, potrivit art. 99 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002.
În referire la criticile formulate de recurenta petentă Tribunalul reține că acestea fac referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii contravenționale.
Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, se apreciază că in speța nu este incident principiul menționat impunându-se ca instanța de recurs să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca recurenta nu s-a conformat obligațiilor impuse de dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța constată astfel că în mod corect prima instanța a apreciat în raport de fapta reținută, asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite, circumstanțele concrete de săvârșire, dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului.
Instanța nu va reține, nefiind dovedite susținerile recurentei relativ la starea materială a sa și a familiei sale, invocate ca temei în solicitarea înlocuirii sancțiunii contravenționale aplicate.
Se reține astfel caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenta petentă, instanța de control judiciar constatând că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității și temeiniciei actului constatator, considerente față de care, în temeiul art. 312 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul dedus judecății
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-petentă M. L. domiciliată în C., ., .,. în contradictoriu cu intimata P. C./ SERVICIUL RUTIER C. cu sediul în C., ., jud. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
D. R. C. C. N. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. N.
jud.fond. C.D.
red./dact.jud. C.N.
08.05.2014/2 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1030/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1631/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
