Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 557/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 557/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 34659/212/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 557/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. N.
Judecător A. L. N.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție TMVA02P2 NR_/15.11.2013 formulată de apelanta C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA cu sediul procesual ales în A., .- Secția Drumuri Naționale A. în contradictoriu cu intimata ., sediul ales la SCA D. M. în C., ., ., promovată împotriva sentinței civile nr.3558/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, constată apelul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 19.12.2013, sub nr._, petenta S.C. A. T. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/15.11.2013, încheiat de către intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând anularea acestuia ca nelegal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că, a achiziționat vignetă pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare_ pentru perioada 16.10.2013, orele 22:23, până la 14.11.2013, orele 23:59 (anexa 1), dată la care autovehiculul trebuia să părăsească teritoriul României, deoarece efectua un transport extern, însă, deși autovehiculul a ajuns în vama A.-Varsand pe data de 14.11.2013, orele 21:48, vama fiind aglomerată, a fost nevoit să staționeze 5 ore în vamă, părăsind teritoriul României noaptea, la orele 03:13, depășind cu 3 ore momentul expirării vignetei, perioadă în care șoferul a fost amendat contravențional.
Petenta a solicitat, în baza art. 11 din O.G. 2/2001, înlăturarea caracterului contravențional al faptei deoarece acesta s-a datorat unui caz fortuit, faptul că autovehiculul a întârziat 5 ore în vamă nu poate fi imputat acesteia și nici nu putea fi prevăzut, deoarece în condiții similare alte transporturi efectuate nu au întâmpinat această problemă.
În subsidiar, în cazul în care vor fi considerate îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale, petenta a solicitat să se observe că fapta nu prezintă gradul de pericol social, perioada avută în vedere este minoră (3 ore), în care nici nu a circulat pe drumurile publice, ci a staționat în vamă, fapta fiind constatată la punctul de trecere al frontierei.
În drept, a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus dovada achitării rovinietei (f. 5), rută transport (f. 6), notificare (f. 7), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției (f. 8).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.a formulat întâmpinare (f. 17), depusă la data de 12.02.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că, la data de 15.11.2013, ora 03:01, ca urmare a efectuării controlului sub aspectul respectării dispozițiilor art. 8 alin.1 din Ordonanța 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost depistat în Agenția de Control și Încasare Vărșand, pe sensul de ieșire din țară, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ /_, utilizat de către petentă, fără a avea achiziționată rovinieta valabilă, contrar dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Ordonanța nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. A mai învederat intimata faptul că, vehiculul supus controlului a fost verificat în baza de date a S.I.E.G.M.C.R., acesta nefiind înregistrat ca având achitat tariful de utilizare (contravaloarea rovinietei).
Cu privire la împrejurarea sesizată de petentă și anume că aceasta nu a putut în timp util să treacă frontiera României, anterior datei expirării rovinietei deținute, intimata a precizat că, petenta, în calitate de operator de transport avea obligația să își organizeze activitatea în deplină concordanță cu dispozițiile legale în domeniu, astfel că avea posibilitatea să prevadă faptul că valabilitatea rovinietei ar putea expira anterior efectuării controlului, iar pe cale de consecință să achiziționeze în timp util o nouă rovinietă, care să fie valabilă la momentul efectuării controlului.
Cu privire la cererea de reindividualizare a sancțiunii, intimata a solicitat să se constate faptul că nu se impune a fi admisă plângerea formulată de către petentă și nici nu se impune a se proceda la o reindividualizare a sancțiunii amenzii, câtă vreme intimata a dovedit în mod indubitabil faptul că petenta a încălcat prevederile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 și față de gravitatea faptei săvârșite de petentă care nu a înțeles să respecte dispozițiile legale dispuse de către legiuitor.
În drept, a invocat dispozițiile din O.G. nr. 2/2001 și O.G. 15/2002.
În probațiune, intimata nu a solicitat nicio probă.
La data de 13.03.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menține poziția exprimată în plângerea contravențională, adăugând faptul că, intimata nu contestă desfășurarea faptelor așa cum au fost prezentate în plângere, respectiv faptul că petenta a fost amendată la scurt timp după miezul nopții, în timp ce vehiculul aștepta la vamă pentru a ieși din România. De asemenea, a precizat că aceasta se supune rigorilor amenzilor contravenționale, în condițiile în care activitatea de transport este activitatea principală a societății, însă nici nu poate achiziționa roviniete preventiv, pentru mai multe zile, pentru a prevedea toate disfuncționalitățile sistemului din România, astfel, aceasta a prevăzut o întârziere de 2 ore, însă așteptarea a durat 5 ore.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă și duce la soluționarea procesului.
Prin Sentința civilă 3558/01.04.2014, Judecătoria C. a dispus în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale cu consecința înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/15.11.2013, petenta S.C. A. T. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 lei, reținându-se că la data de 15.11.2013, ora 03:01, a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ /_, fiind depistat în ACI Varsand pe sensul de ieșire din România, prin verificarea în baza de date a SIEGCMR că nu deținea rovinietă valabilă la momentul efectuării controlului, contrar O.G. 15/2002, cu toate modificările și completările ulterioare.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeași ordonanță și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. De asemenea, faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal,reține instanța, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, se reține, a fost statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României,se reține, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, reține instanța, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumție relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, petenta, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța nu a reținut apărările petentei referitoare la existența unui caz fortuit, deoarece întârzierile în vamă și disfuncționalitățile sistemului la care a făcut referire petenta în răspunsul la întâmpinare, nu pot fi considerate împrejurări imprevizibile, în special pentru o societate care are ca principal obiect de activitate transportul intern și internațional de mărfuri.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta petentei, de a circula fără a deține rovinietă valabilă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța a reținut că, potrivit art.5 din OG 2/2001, „(1)Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. (2)Sancțiunile contravenționale principale sunt: a)avertismentul; b)amenda contravențională; c)prestarea unei activități în folosul comunității”. De asemenea, potrivit art.7 din același act normativ, „(1)Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Astfel, instanța mai reține că potrivit art.21 alin.3) din OG nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbalArt. 22”.
De asemenea, instanța a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 (Cauza A. . Belgiei, numerele 7299/75; 7496/76, Hotărârea din 10 februarie 1983, paragraful 29; Cauza C. contra României, numărul_/98, Hotărârea din 27 mai 2003, definitivă la_, paragraful 24) s-a statuat că analiza contestației trebuie să se facă asupra tuturor elementelor de fapt și de drept ale sancțiunii aplicate, dreptul de acces la instanță, presupunând existența unui tribunal de plină jurisdicție care să aibă posibilitatea ca prin decizia pronunțată să poată modifica elementele actului atacat, în conformitate cu situația de fapt și cu starea de drept pe
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 402/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2906/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
