Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 402/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3743/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 402
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.
JUDECĂTOR: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CP_/14.10.2013, formulat de apelantul I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent M. Ș., cu domiciliul în C., Șos. Mangaliei, ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 319/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 223 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei M., sub numărul_, petentul M. Ș. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.10.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., solicitând anularea procesului – verbal contestat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, întrucât la momentul ajungerii la trecerea de pietoni niciun pieton nu era angajat în traversarea drumului public.
Plângerii i-a fost atașat, în original, procesul-verbal contestat.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat la judecată, însă a depus întâmpinare prin care a susținut temeinicia și legalitatea procesului – verbal. Întâmpinării i-au fost atașate 4 planșe fotografice, certificat de aprobare model, buletin de verificare metrologică, atestat al operatorului radar, transcrierea mecanică a procesului-verbal și înregistrarea video a faptei.
Prin sentinta civila nr. 319/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admisa plângerea contravențională formulată de petentul M. Ș., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.10.2013 de către intimat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
La data de 14.10.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliției Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CT_ pe . spre . iar la marcajul pietonal din zona intersecției cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu mai avea cum să oprească la momentul angajării în traversare a pietonului.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct fapta face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară. În cauză, proba contrară este furnizată tocmai prin înregistrarea video a faptei depusă la dosar de către intimat.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Condițiile existenței neacordării priorității rezultă din art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definește acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că, pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei de neacordare a priorității de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: făptuitorul să își continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră; alți participanți la trafic să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească; respectivii participanți la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii; între acțiunea făptuitorului și cea a celorlalți participanți la trafic să existe o legătură de cauzalitate.
Noțiunea de „participant la trafic” utilizată anterior cuprinde și sfera pietonilor, nu doar pe cea a conducătorilor auto, astfel cum reiese din art. 6 pct. 24 din același act normativ, care definește participantul la trafic drept „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.
În ceea ce privește contravenția supusă analizei, din conținutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă și alte condiții specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârșirea acesteia, respectiv: participanții la trafic influențați să fie pietoni; pietonii să fie angajați în traversarea drumului public; această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate și semnalizate; pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.
În urma vizionării înregistrării video, instanța a constată că fapta săvârșită de către petent nu întrunește condițiile expuse anterior.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că petentul nu a săvârșit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificarea bruscă a vitezei ori a direcției de deplasare a unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiția ca pietonul să își modifice brusc viteza ori direcția de deplasare ori să se oprească.
În aceste condiții, prezumția de temeinicie a procesului – verbal fiind răsturnată prin probele administrate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul M. Ș. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean C. și a anulat procesul – verbal . nr._ încheiat la data de 14.10.2013 de către intimat.
Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.
In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca, potrivit art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002, „Conducatorul de autovehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: pietonul care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al autovehiculului”. Mai mult, din vizionarea imaginilor depuse de catre intimata la dosar, se constata ca pietonul se angajeaza in traversare (pune piciorul pe trecerea de pietoni) inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal.
Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este fondat din urmatoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.
Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
La data de 14.10.2013, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliției Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare CT_ pe . spre . iar la marcajul pietonal din zona intersecției cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal.
Pentru aceste motive, contestatorului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 320 de lei și s-a dispus măsura tehnico – administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent cu mențiunea că nu mai avea cum să oprească la momentul angajării în traversare a pietonului.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond in mod corect a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție „neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Condițiile existenței neacordării priorității rezultă din art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care definește acordarea priorității drept „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că, pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea faptei de neacordare a priorității de trecere, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: făptuitorul să își continue deplasarea ori să efectueze orice altă manevră; alți participanți la trafic să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească; respectivii participanți la trafic să aibă prioritate de trecere, conform legii; între acțiunea făptuitorului și cea a celorlalți participanți la trafic să existe o legătură de cauzalitate.
Noțiunea de „participant la trafic” utilizată anterior cuprinde și sfera pietonilor, nu doar pe cea a conducătorilor auto, astfel cum reiese din art. 6 pct. 24 din același act normativ, care definește participantul la trafic drept „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.
În ceea ce privește contravenția supusă analizei, din conținutul art. 100 alin. 3 lit. b redat anterior, rezultă și alte condiții specifice care trebuie, de asemenea, să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea constatata săvârșirea acesteia, respectiv: participanții la trafic influențați să fie pietoni; pietonii să fie angajați în traversarea drumului public; această traversare să se realizeze regulamentar, prin locuri special amenajate și semnalizate; pietonii să se afle pe sensul de deplasare al autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002, „Conducatorul de autovehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in urmatoarele situatii: pietonul care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al autovehiculului”.
Mai mult, din vizionarea imaginilor depuse de catre intimata la dosar, precum si a înregistrării video, se constata ca pietonul se angajeaza in traversare (pune piciorul pe trecerea de pietoni) inainte ca autoturismul petentului sa ajunga la respectivul marcaj pietonal, astfel ca instanța de control judiciar constată că fapta săvârșită de către petent întrunește condițiile expuse anterior.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentul a săvârșit fapta imputată constând în continuarea deplasării care să conducă la modificarea bruscă a vitezei ori a direcției de deplasare a unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul său de deplasare, nefiind îndeplinită condiția ca pietonul să își modifice brusc viteza ori direcția de deplasare ori să se oprească.
În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.
Mai mult decât atât, s-a constatat de catre instanta de control judiciar, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.
În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelul formulat de apelantul I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, în contradictoriu cu intimatul petent M. Ș., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 319/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, va modifica sentința apelată, în sensul că va respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 14.10.2013 de către organul constatator, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul I.P.J. C., SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatul petent M. Ș., cu domiciliul în C., Șos. Mangaliei, ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 319/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Modifică sentința apelată, în sensul că:
Respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție CP_ întocmit la data de 14.10.2013 de către organul constatator, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2014.
PREȘEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,
I.-L. O.-D. E. C.
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
PRESEDINTELE COMPLETULUI,
I.-L. O.-D.
Pentru grefier
E. D.,
Aflată în CO semnează
potrivit art. 426 alin. 4 NCPC
Grefier,
V. I.
Jud.fond. A.V. E.
Tehnored.Jud. decizie: I.-L. O.-D./03.07.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 263/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 557/2014.... → |
|---|
