Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1256/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1256/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 3431/254/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1256/APCA
Ședința publică din 16.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N.
Judecător: A. L. N.
Grefier: D. V. S.
Pe rol judecarea apelului în C. administrativ și fiscal promovat de apelant . SRL, cu sediul în C. ..24 A, în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEAN C.-PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, cu sediul în C. ., îndreptat împotriva sentinței civile nr.847/09.05.2014 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată av. S. Muhscina lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual după care:
Reprezentanta intimatei, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 16.12.2014, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
După rămânerea în pronunțare se prezintă pentru apelantă av. în substituire C. C..
Instanța repune cauza pe rol și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în totalitate a sentinței apelate; în principal solicită admiterea plângerii contravenționale. Arată reprezentanta apelantei că C. Județean nu avea competența stabilirii unei astfel de contravenții pe raza Consiliilor locale; nu există elemente materiale ale contravenției de a nu cosi iarba. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul sau reducerea cuantumului amenzii întrucât, raportat la împrejurările concrete ale faptei descrise și la circumstanțele petentei, sancțiunea apare disproporționată.
Față de dispozițiile art.394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 20.09.2013 sub nr._ petenta S.C. H. C. OLIMP S.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 278 din data de 27.08.2013, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN C., solicitând anularea procesului-verbal contestat ca netemeinic și nelegal iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
În motivare, petenta a susținut că nu a efectuat activitățile de amenajare și întreținere a materialului dendrologic întrucât aștepta autorizația de demolare a clădirii aflate pe respectivul teren. A mai invocat petenta faptul că respectiva faptă nu ar fi putut fi constatată de C. Județean C. în aplicarea Hotărârii Consiliului Județean nr. 185/2010, întrucât în același domeniu există și Hotărârile Consiliului Local M. nr. 17 și 44, iar terenul se află în intravilanul orașului M..
Petenta a depus la dosar copii de pe procesul-verbal contestat, certificat de urbanism, H.C.L.M. nr. 44/2006, 6 planșe fotografice.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Intimatul a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care a susținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, arătând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile H.C.J.C. nr. 185/2010, iar demersurile efectuate în vederea demolării construcției nu reprezintă un fapt exonerator de răspundere. Întâmpinării i-au fost atașate H.C.J.C. nr. 185/2010 și H.C.J.C. nr. 251/2012, 3 planșe fotografice, confirmare de primire a procesului-verbal.
Prin sentința civilă nr. 847/09.05.2014 Judecătoria M. a respins ca nefondată plângerea, reținând următoarele:
La data de 27.08.2013 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul Consiliului Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 278, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute și sancționate de art. 3 alin. 2 din H.C.J.C. nr. 185/2010, modificată și completată cu H.C.J.C. nr. 251/2012, constând în aceea că nu a cosit iarba pe terenul situat în localitatea Olimp, Municipiul M. (fost camping Olimp), ..
Pentru aceste motive, contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei.
Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În privința actului normativ aplicabil, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin lege, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului”. Susținerea petentei privind înlăturarea H.C.J.C. nr. 185/2010 de la aplicare prin existența H.C.L.M. nr. 44/2006 nu este întemeiată, întrucât, potrivit textului legal redat anterior, hotărârea unei autorități a administrației publice județene poate fi înlăturată de la aplicare doar dacă în domeniul respectiv sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului. În cauză, în domeniul vizat de hotărârea consiliului județean nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri de Guvern, astfel că în cauză este aplicabilă Hotărârea Consiliului Județean C. nr. 185/2010, existența unei hotărâri a Consiliului Local M. nefiind de natură a înlătura de la aplicare hotărârea Consiliului Județean. Din punct de vedere teritorial, hotărârea de consiliul județean se aplică în întreaga unitate teritorial administrativă, astfel cum reiese și din art. 3 alin. 1 din acest act, care instituie obligații pentru „toți utilizatorii imobilelor din județul C. (proprietari, chiriași, administratori)”. Raportat la aceste dispoziții, petentei, în calitate de proprietar al imobilului situat în județul C., Olimp, mun. M., ., îi incumbau obligațiile stabilite de C. Județean C..
Întrucât procesul-verbal contestat constată săvârșirea unei contravenții prevăzute de H.C.J.C. nr. 185/2010, în privința competenței de constatare a contravenției sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din această hotărâre, potrivit căruia „Direcția de Control a Consiliului Județean C. constată și aplică sancțiuni în vederea realizării măsurilor necesare pentru asigurarea salubrizării, igienizării, estetizării imobilelor și construcțiilor (finalizate, în execuție sau sistate), precum și a suprafețelor de teren adiacente acestora”.
Subaspectul temeiniciei, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. e) din H.C.J.C. nr. 185/2010, constituie obligație pentru toți utilizatorii imobilelor din județul C. (proprietari, chiriași, administratori), indiferent de forma de organizare, „să planteze și să întrețină material dendrologic (gazon, flori, arbuști ornamentali) pe terenurile deținute și neafectate de construcții, inclusiv pe terenurile aflate de jur împrejurul acestora, pe întreaga zonă perimetrală a imobilului”, iar alin. 2 al aceluiași articol, astfel cum a fost modificat prin H.C.J.C. nr. 251/2012 prevede că „nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. 1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 600 lei la 1.200 lei pentru persoane fizice și cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei pentru persoane juridice.
Săvârșirea faptei-tip redate de actul normativ a fost constatată nemijlocit de către agenții constatatori și dovedită, dincolo de orice dubiu, prin planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (f. 41-43). Din planșele fotografice rezultă veridicitatea celor consemnate de agenții constatatori, în sensul că petenta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a materialului dendrologic. De altfel, societatea petentă nu contestă cele constatate prin procesul-verbal, iar planșele fotografice depuse de aceasta la dosar (f. 26-28) privesc, evident, altă zonă decât cea din planșele fotografice ce reprezintă documentația aferentă întocmirii actului de sancționare, în care apar și clădirile dezafectate (f. 41-43).
Intenția petentei de a demola clădirea aflată pe terenul respectiv nu este de natură a o exonera pe aceasta de răspunderea contravențională pentru fapta de a nu lua măsurile ce se impuneau pentru igienizarea terenului neafectat de construcție.
Petentei nu i se impută, astfel cum susține aceasta, că nu a plantat gazon, flori și arbuști ornamentali în jurul construcțiilor dezafectate, ci că nu a cosit iarba din jurul acestor clădiri, astfel cum este prevăzut în mod expres în procesul-verbal. Această faptă, de a nu cosi iarba, reprezintă contravenție, potrivit art. 3 alin. 2 raportat la art. 3 alin. 1 lit. e) din H.C.J.C. nr. 185/2010, redate anterior, reprezentând una dintre variantele alternative ale contravenției, care constă în neîndeplinirea obligației de întreținere a materialului dendrologic.
În temeiul tuturor acestor considerente, instanța constată că procesul-verbal îndeplinește condiția temeiniciei, cele consemnate în cuprinsul său corespunzând realității.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constată că sancțiunea aplicată petentei a fost în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Petenta nu a invocat în cauză circumstanțe reale sau personale apte de a atrage reținerea unui pericol social concret redus al faptei săvârșite. În privința contestatoarei nu se poate reține o atitudine sinceră, aceasta încercând prin plângerea contravențională să transfere vinovăția în săvârșirea faptei asupra Primăriei M.. Instanța are în vedere și circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale, imobilul în discuție aflându-se într-o stațiune turistică de interes național, iar constatarea făcându-se în plin sezon turistic (17.07.2013), circumstanțe care impun necesitatea luării măsurilor de igienizare a spațiilor verzi, atât din motive de ordin estetic cât și pentru înlăturarea împrejurărilor ce constituie risc de îmbolnăvire a populației. Raportat la toate aceste considerente, care impun faptei efectiv săvârșite un pericol social concret sporit, sancțiunea aplicată, orientată spre maximul special, apare ca fiind proporțională cu fapta constatată.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. H. C. OLIMP S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 278 din data de 27.08.2013 întocmit de intimatul C. JUDEȚEAN C..
În cauză, intimatul a solicitat obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată”.
Întrucât plângerea contravențională a fost respinsă prin prezenta sentință, petenta, pierzând procesul, va fi obligată, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 de lei constând în onorariu avocațial, constatat prin factura . MSM nr. 013/17.12.2013 (f. 108), a cărei achitare s-a efectuat prin O.P. nr. 105/17.01.2014.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal a declarat apel petentul.
În motivarea apelului a reiterat motivele invocate în cadrul plângerii contravenționale, respectiv că faptă nu ar fi putut fi constatată de C. Județean C. în aplicarea Hotărârii Consiliului Județean nr. 185/2010, întrucât în același domeniu există și Hotărârile Consiliului Local M. nr. 17 și 44 din 2006 iar terenul se află în intravilanul orașului M., dar și împrejurarea că aștepta autorizația pentru demolarea clădirii aflată pe teren.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Procedând la judecata apelului prin prisma disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:
La data de 27.08.2013 a fost întocmit de către doi agenți constatatori din cadrul Consiliului Județean C. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 278, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute și sancționate de art. 3 alin. 2 din H.C.J.C. nr. 185/2010, modificată și completată cu H.C.J.C. nr. 251/2012, constând în aceea că nu a cosit iarba pe terenul situat în localitatea Olimp, Municipiul M. (fost camping Olimp), ..
Pentru aceste motive, contestatoarea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei.
Tribunalul constată în mod corect prima instanță a apreciat asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.
Susține apelanta că intimata nu o putea sancționa contravențional întrucât aceleași aspecte sunt reglementate și prin HCL nr. 17 și 45 dar și prin HCJ 185/2010.
Tribunalul va analiza în primul rând aplicarea în speță a dispozițiilor HCJ nr. 185/2010 prin raportare la existența unor hotărâri ale Consiliului Local M. care reglementează, în principiu, aceleași norme.
Conform art. 2 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, „Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului ”.
Interpretând aceste dispoziții legale rezultă căhotărârea unei autorități a administrației publice locale sau județeană poate fi înlăturată de la aplicare doar dacă în domeniul respectiv sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În speță există o hotărâre la consiliului județean și una a consiliului local care reglementează norme privind igienizarea și întreținerea spațiilor publice.
Este adevărat că principiul autonomiei locale care se află la baza organizării și funcționării autorităților administrației publice locale. Astfel, în relațiile dintre administrația publică locală și cea județeană nu există raporturi de subordonare și că relațiile dintre administrația publică județeană și cea locală au la bază principiile autonomiei, legalității și colaborării în rezolvarea problemelor locale. Această autonomie însă nu trebuie înțeleasă în sensul că autoritățile județene nu pot emite norme de reglementare în domeniul salubrizării și întreținerii terenurilor din unitatea administrativ teritorială – județul, în condițiile în care o unitate administrativ teritorială – municipiu, oraș, comună, a emis o hotărâre în același domeniu.
Interdicția legală vizează numai reglementarea aceleași situații prin legi, ordonanțe sau hotărâri de Guvern.
Astfel, tribunalul constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că HCJ 185/2010 se aplică în întreaga unitate teritorial administrativă, astfel cum reiese și din art. 3 alin. 1 din acest act, care instituie obligații pentru „toți utilizatorii imobilelor din județul C. (proprietari, chiriași, administratori)”. Raportat la aceste dispoziții, petentei, în calitate de proprietar al imobilului situat în județul C., Olimp, mun. M., ., îi incumbau obligațiile stabilite de C. Județean C..
În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au reliefat o situație contrară celei reținute prin procesul verbal, astfel că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de temeinicie
Judecătorul fondului a făcut o corectă analiză a măsurii în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care s-a dispus sancționarea petentului, reținând în mod judicios că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Împrejurarea că apelanta petentă dorea să demoleze construcțiile aflate pe terenul său și aștepta emiterea autorizației de demolare nu justifică lipsa de diligențe pentru menținerea terenului într-o stare de igienă prin cosirea ierbii.
Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.
Având în vedere că din eroare a fost consemnat procesul verbal de contravenție, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale.
Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant . SRL, cu sediul în C. ..24 A, în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEAN C.-PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, cu sediul în C. ., îndreptat împotriva sentinței civile nr.847/09.05.2014 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr. _ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. N. A. L. N.
GREFIER,
D. V. S.
Jud.fond A.V.E.
Red.decizie jud.A.L.N./29.01.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1117/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 05/2014.... → |
|---|
