Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 594/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 3694/254/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 594

Ședința publică de la 17 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-L. O.-D.

JUDECĂTOR: E. C.

GREFIER: E. D.

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anularea proceselor verbale de contravenție CT_ și_/01.09.2013, formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în M., ., ., ., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 161/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată avocat F. P. F., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.

Instanța constată că s-a solicitat administrarea de probe și acordă cuvântul asupra probatoriului.

Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de fond.

Instanța constată că apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la filele 11-15 ale dosarului și în temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 NCPC încuviințează pentru apelant proba cu înscrisurile noi.

La interpelarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat.

În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. În susținerea poziției procesuale arată că procesul verbal întocmit în mod nelegal de către ITM C., în sensul că au abuzat de prevederile legale. De asemenea învederează faptul că în urma controlului efectuat în data de 01.09.2013, agenții constatatori au găsit un contract de muncă încheiat din data de 02.08.2013 și transmis în sistemul REVISAL în data de 23.08.2013, astfel că au considerat că în toată această perioadă salariatul a lucrat fără forme legale și au aplicat sancțiunea de amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei. În acest sens apreciază că agenții constatatori au procedat în mod nelegal, considerând că fapta săvârșită a fost netransmiterea în sistemul REVISAL a contractului, deci o încălcare a HG 500/2011, și nu angajarea unei persoane fără forme legale. Totodată arată că instanța de fond a constatat ceea ce s-a solicitat în subsidiar, că ar exista o anume faptă, însă pericolul social nu există deoarece acest salariat a fost trecut în statul de plată, i s-au plătit toate contribuțiile către bugetul de stat și a fost remunerat exact pentru perioada în care a lucrat. Reprezentantul intimatei arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei M. și înregistrată pe rolul acesteia sub nr._ din 09.10.2013, petenta . SRL M. a formulat, în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ C., plângere împotriva procesului – verbal de control . nr._ din 01.10.2013 și a procesului – verbal de contravenție . nr._ din 01.10.2013 întocmite de intimată, solicitând anularea acestora iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, la data de 23.09.2013, societatea a fost verificată de către inspectorii ITM în incinta ., unde își desfășoară activitatea, că au fost verificate contractele de muncă ale tuturor angajaților și că s-a constatat că aceștia aveau contracte de muncă în formă scrisă, singura problemă constând în aceea că, deși pentru angajatul T. Ș. s-a încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată încă din 02.09.2013, acesta a fost transmis în sistemul informatic Revisal la data de 22.09.2013.Petenta a mai arătat că numitul T. Ș. a fost pontat de la data semnării contractului de muncă și tot de atunci a fost remunerat, fiind efectuate toate viramentele către bugetul de stat începând cu data de 02.09.2013, astfel că sancționarea sa este netemeinică.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.

Plângerii i-au fost anexate, în copie, procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2013, procesul – verbal de control . nr._ din 01.10.2013, stat de plată și certificat de înregistrare.

Intimata I. T. de Muncă C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al petentei din incinta ., s-a constatat că numitul T. Ș. presta activitate pentru . SRL începând cu data de 02.09.2013, iar din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 138 din 22.09.2013 rezultă că data începerii activității este 23.09.2013 și data prestării efective a activității – 02.09.2013.

Intimata a mai arătat că obligația angajatorului de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, înainte de începerea raporturilor de muncă, este instituită de prevederile imperative ale art. 16 alin. (1) din Codul muncii, iar încălcarea acestei obligații atrage răspunderea contravențională în temeiul art. 260 alin. (1) lit. e) din același act normativ.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.

Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, proces – verbal de constatare, fișă de identificare, înștiințare, declarație, stat de plată, foi colective de prezență, contractul individual de muncă nr. 138 din 22.09.2013, proces – verbal de control și procesul – verbal de contravenție . nr._ din 01.10.2013.

La termenul de judecată din 23.01.2014, apărătorul petentei a precizat verbal că solicită exclusiv anularea procesului – verbal de contravenție . nr._ din 01.10.2013, nu și anularea procesului – verbal de control . nr._ din 01.10.2013.

În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri care, fiind pertinentă și utilă, a fost admisă de instanță.

Prin sentinta civila nr. 161/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admite în parte plângerea formulată de petenta . SRL, împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2013 întocmit de intimata I. T. de Muncă C., a inlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 de lei, aplicată petentei prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată, cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

În cuprinsul actului de sancționare s-a menționat că, în urma controlului efectuat la 01.10.2013, s-a constatat că petenta a primit la muncă pe numitul T. Ș., fără a avea încheiat cu acesta contract individual de muncă în perioada 02.09.2013 – 21.09.2013, încălcând astfel dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Acest lucru a rezultat din faptul că numitul T. Ș. a declarat în fișa de identificare completată la data de 23.09.2013 că prestează activitate pentru societate din data de 02.09.2013, în baza unui contract individual de muncă, iar, la data controlului, angajatorul a prezentat pentru T. Ș. contractul individual de muncă nr. 138 din 22.09.2013, cu începerea activității în data de 23.09.2013, contractul fiind transmis în aplicația REVISAL în data de 22.09.2013; totodată, s-a constatat că în evidența orelor lucrate de salariați pe luna septembrie 2013, numitul T. Ș. este evidențiat ca prestând activitate din data de 02.09.2013, iar din declarația administratorului petentei reiese că dintr-o eroare nu s-a procedat la transmiterea contractului de muncă în aplicația REVISAL.

Prin același proces – verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentei și împrejurarea că nu a acordat 2 zile repaus săptămânal în luna septembrie 2013, conform art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, însă petenta nu a contestat cea de-a doua contravenție astfel că analiza instanței se va circumscrie limitelor învestirii sale.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța a reținut că persoanele care au întocmit procesul – verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, acestea fiind inspectori de muncă în cadrul Inspectoratului T. de Muncă C. și acționând în baza legitimațiilor de control nr. 17 și 23, iar procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar și mențiunile prevăzute de art. 16 din același act normativ.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond, precum și sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat, iar sancționarea petentei este temeinică. Astfel, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată. Totodată, art. 2 alin. (1) din HG nr. 500/2011 prevede că „încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”, în vreme ce, potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ, „completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) – g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză; (...)”.

Coroborând aceste dispoziții legale, instanța a constatat că angajarea în muncă a unei persoane se realizează numai prin încheierea unui contract individual de muncă, anterior începerii activității, angajatorul având obligația de a transmite registrului general de evidență a salariaților (REVISAL), pentru asigurarea datei certe a contractului și pentru a produce efecte între părți dar și pentru opozabilitate față de terți, acele date prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a) – g) din HG nr. 500/2011, și anume elementele de identificare a salariatului, data angajării, funcția/ocupația, tipul contractului individual de muncă sau durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia.

În cauză, susținerile numitului T. Ș., care a declarat, în fișa de identificare completată la 23.09.2013, că prestează activitate pentru societate din data de 02.09.2013 în baza unui contract individual de muncă, mențiunile inițiale din cuprinsul contractului individual de muncă nr. 138, potrivit cărora acesta a fost încheiat la data de 02.09.2013 cu începerea activității în data de 02.09.2013, înlocuite apoi cu alte mențiuni privind aceste date, declarația administratorului societății potrivit căruia contractul individual de muncă al angajatului T. Ș. a fost semnat pe data de 02.09.2013 precum și foile colective de prezență și statul de plată pe luna septembrie, depuse la dosar, fac dovada certă că, în fapt, numitul T. Ș. a desfășurat în folosul petentei . SRL M. activități specifice unui contract individual de muncă încă din data de 02.09.2013.

Cum, însă, petenta nu și-a îndeplinit obligația de a transmite registrului general de evidență a salariaților contractul individual de muncă nr. 138 decât la data de 22.09.2013, când a primit și dată certă, se poate aprecia că în perioada 02.09.2013 – 22.09.2013, numitul T. Ș. a desfășurat activitate în cadrul societății fără a avea încheiat, în condițiile legii, contract individual de muncă, astfel că sancționarea petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată este întemeiată.

Cu toate acestea, cât privește sancțiunea aplicată, instanta a reținut că, potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (...)”.Totodată, potrivit art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.

Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale, instanța a apreciat că, deși sunt necesare atât descurajarea fenomenului muncii la negru cât și respectarea prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, de natură a proteja, pe lângă interesul general al statului, și interesul persoanelor care desfășoară activități lucrative, sancțiunea amenzii de 10.000 de lei aplicată de către agentul constatator este prea drastică în raport cu modul concret de săvârșire a contravenției, în condițiile în care angajatul T. Ș. a fost pontat în foaia colectivă de prezență întocmită pentru luna septembrie 2013 și figurează pe statul de plată al acelei luni, încasând retribuția aferentă, iar, la data efectuării controlului, avea deja încheiat contract individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților la data de 22.09.2013, potrivit constatărilor făcute personal de către inspectorii ITM, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată pentru comiterea unei fapte similare. În altă ordine de idei, instanța a apreciat că . petentei se putea face prin obligarea acesteia la încheierea contractului individual de muncă pentru numitul T. Ș. începând cu data de 02.09.2013, iar această măsură a fost deja dispusă de către inspectorii de muncă prin procesul – verbal de control . nr._ din 01.10.2013, aceștia având obligația de a urmări executarea acestei măsuri și de a proceda la o nouă sancționare a petentei în caz de neconformare.

D. urmare, apreciind că sancțiunea avertismentului este de natură a realiza atât funcția de constrângere cât și pe aceea de educare a petentei și pentru a o determina ca pe viitor să-și conformeze conduita dispozițiilor legale edictate în materie contravențională, instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 de lei, aplicată petentei prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 01.10.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată, cu sancțiunea avertismentului.

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria M., prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca in mod nelegal instanta de fond a inlocuit amenda contraventionala cu avertisment, intrucat fapta contraventionala exista, rezultand fara nici un dubiu atitudinea petentei de a eluda dispozitiile legale prin neincheierea contractului individual de munca in detrimentul salariatului, ceea ce reprezinta si o forma a evaziunii fiscale in detrimentul statului.

Intimata petenta nu a depus la dosar intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 01.10.2013 întocmit de agenți constatatori din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C., petenta . SRL M. a fost sancționată cu amendă de 10.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 rep. și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată, retinandu-se că, în urma controlului efectuat la 01.10.2013, s-a constatat că petenta a primit la muncă pe numitul T. Ș., fără a avea încheiat cu acesta contract individual de muncă în perioada 02.09.2013 – 21.09.2013, încălcând astfel dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Acest lucru a rezultat din faptul că numitul T. Ș. a declarat în fișa de identificare completată la data de 23.09.2013 că prestează activitate pentru societate din data de 02.09.2013, în baza unui contract individual de muncă, iar, la data controlului, angajatorul a prezentat pentru T. Ș. contractul individual de muncă nr. 138 din 22.09.2013, cu începerea activității în data de 23.09.2013, contractul fiind transmis în aplicația REVISAL în data de 22.09.2013; totodată, s-a constatat că în evidența orelor lucrate de salariați pe luna septembrie 2013, numitul T. Ș. este evidențiat ca prestând activitate din data de 02.09.2013, iar din declarația administratorului petentei reiese că dintr-o eroare nu s-a procedat la transmiterea contractului de muncă în aplicația REVISAL.

Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța de fond in mod corect a reținut că persoanele care au întocmit procesul – verbal contestat aveau calitatea de agenți constatatori potrivit art. 15 alin. (2) din OG nr. 2/2001, acestea fiind inspectori de muncă în cadrul Inspectoratului T. de Muncă C. și acționând în baza legitimațiilor de control nr. 17 și 23, iar procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar și mențiunile prevăzute de art. 16 din același act normativ.

Din punctul de vedere al condițiilor de fond, precum și sub aspectul temeiniciei, in mod just instanța a constatat că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat, iar sancționarea petentei este temeinică. Astfel, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Totodată, art. 2 alin. (1) din HG nr. 500/2011 prevede că „încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”, în vreme ce, potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ, „completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) – g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză; (...)”.

Coroborând aceste dispoziții legale, instanța de fond corect a constatat că angajarea în muncă a unei persoane se realizează numai prin încheierea unui contract individual de muncă, anterior începerii activității, angajatorul având obligația de a transmite registrului general de evidență a salariaților (REVISAL), pentru asigurarea datei certe a contractului și pentru a produce efecte între părți dar și pentru opozabilitate față de terți, acele date prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a) – g) din HG nr. 500/2011, și anume elementele de identificare a salariatului, data angajării, funcția/ocupația, tipul contractului individual de muncă sau durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia.

Cum, însă, petenta nu și-a îndeplinit obligația de a transmite registrului general de evidență a salariaților contractul individual de muncă nr. 138 decât la data de 22.09.2013, când a primit și dată certă, se poate aprecia că în perioada 02.09.2013 – 22.09.2013, numitul T. Ș. a desfășurat activitate în cadrul societății fără a avea încheiat, în condițiile legii, contract individual de muncă, astfel că in mod just instanta de fond a apreciat ca sancționarea petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată este întemeiată.

Cât privește insa sancțiunea aplicată, potrivit art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 prevede că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (...)”.

Potrivit art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care gravitatea faptei este redusă, iar alineatul al treilea al aceluiași articol prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede această sancțiune.

Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale, in mod corect s-a apreciat de catre instanta de fond că, deși sunt necesare atât descurajarea fenomenului muncii la negru cât și respectarea prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, de natură a proteja, pe lângă interesul general al statului, și interesul persoanelor care desfășoară activități lucrative, sancțiunea amenzii de 10.000 de lei aplicată de către agentul constatator este prea drastică în raport cu modul concret de săvârșire a contravenției, în condițiile în care angajatul T. Ș. a fost pontat în foaia colectivă de prezență întocmită pentru luna septembrie 2013 și figurează pe statul de plată al acelei luni, încasând retribuția aferentă, iar, la data efectuării controlului, avea deja încheiat contract individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților la data de 22.09.2013, potrivit constatărilor făcute personal de către inspectorii ITM, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că petenta a mai fost sancționată pentru comiterea unei fapte similare.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată trebuie sa imbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, in speta nefiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, insa înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ C., cu sediul în C., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în M., ., ., ., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 161/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I.-L. O.-D. E. C.

GREFIER,

E. D.

Jud.fond. C. T.

Tehnored.Jud. decizie I.-L. O.-D./09.10.2014/4 ex.

← Pretentii. Sentința nr. 2009/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1897/2014.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul CONSTANŢA