Pretentii. Sentința nr. 2923/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Tribunalul CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2923/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1068/118/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2923

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.12.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L. – V. M.

GREFIER: A. G.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în municipiul C., ., județul C., cu sediul in municipiul C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI M. și M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în localitatea M., ., județul C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra prezentei cauze:

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului C. – Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamanta Directia Generală de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta in contradictoriu cu paratul C. L. al Municipiului M., a solicitat instantei, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispuna obligarea paratului la plata:

- sumei de 1.985.564,72 lei, aferentă perioadei ianuarie 2010 - septembrie 2013 reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență materială, persoanelor majore care beneficiază de protecție conform art.51 din L.nr.272/2004, modif.prin L.nr.257/2013, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centre specializate aflate în subordinea reclamantei, pentru beneficiarii proveniti de pe raza unitatii administrative teritoriale a paratului;

- contravalorii penalităților de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal;

S-a solicitat, de asemenea, a se dispunse si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata, în esenta, se arata că în perioada ianuarie 2010-noiembrie 2013 reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin internarea în centre aflate în subordine pentru copii și adulți, beneficiari ai serviciilor de protecție și asistență socială proveniți de pe raza administrativ- teritorială aparținând pârâtei, insa pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a contribui la finanțarea activității de protecție socială,sens in care a fost formula prezenta acțiune.

În drept au fost invocate disp.art.1349, 1357-1359, 1381, 1386, 1539 C.civil, L.nr.448/2006, HG nr.268/2007, L.nr.272/2004, L.nr.292/2011, L.nr.47/2006, OG nr.86/2004, OG nr.68/2003.

In dovedire: inscrisuri, precum si orice alta proba va rezulta necesara din dezbateri .

Au fost anexate: inscrisuri ( f 8-19).

In conformitate cu dispozitiile art 201 alin 2 c proc civ cu ref la art 205 c proc civ, parata a formulat si depus intampinare (f 33 ) prin care invoca: exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevazute de art 193 C proc civ ; exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului L. al Primariei M. prin prisma dispozitiilor cuprinse in art 21 alin 2 si art 62 alin 1 din Legea 215/2001 si cu referire la Decizia nr 1956/5.04.2012 pronuntata de ICCJ, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Instanta, la termenul de judecata din data de 23.05.2014, a invocat in oficiu exceptia de necompetenta functionala a Sectiei de C. Administrativ a Tribunalului Constanta in solutionarea cauzei.

Prin sentinta civila nr 1501/23.05.2014, Tribunalul Constanta – Sectia C. Administrativ și Fiscal a admisa exceptia de necompetenta functionala si pe cale de consecinta declinata cauza la Tribunalul Constanta – Sectia I a Civila .

Prin sentinta civila nr 2140/23.09.2014, Tribunalul Constanta- Secția I-a civila a admis exceptia de necompetenta functionala, a dispus declinarea la Tribunalui Constanta – Secția C. Administrativ și Fiscal, si in conformitate cu dispozitiile art 135 alin 1 C proc civ a dispus inaintarea dosarului la Curtea de Apel Constanta pentru soluționarea conflictului negativ de competenta .

Prin sentinta civila nr 53C/15.10.2014, Curtea de Apel Constanta – Sectia I –a Civila a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta – Secția de C. Administrativ și Fiscal .

Pe cale de consecinta, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Secția C. Admninistrativ și Fiscal sub nr de dosar_ , la data de 24.10.2014 .

Prin Notele scrise depuse la dosar, parata C. L. al Primăriei M. a invocat exceptia lipsei calitatii procesual active, exceptia de nelegalitate a art 5 si 6 din HG 120/3.04.2008 a Consiliului Judetean Constanta, prescriptia dreptului material la actiune in ceea ce priveste pretentiile aferente perioadei ianuarie 2010 – decembrie 2010 si a penalităților aferente, iar pe fond respingerea actiunii .

Prin cererea depusa la data de 21.11.2014, reclamanta solicita a se lua act de micsorarea catimii obiectului cererii, respective solicita obligarea paratelor la plata sumei de 1954.960,48 lei fata de suma de 1.985.564,72 lei solicitata

Analizand actele si lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat in cauză, Tribunalul retine urmatoarele:

1.In ceea ce priveste exceptia lipsei calității procesual active invocate de parat, apreciaza ca este nefondata in raport cu dispozitiile art 105 si urm din Legea 272/2004, Legea 448/2008, art 1 alin 2 lit c si f din HG 1434/2004, art 12 din Legea 273/2006, HG 23/2010

Astfel, potrivit art 116 din Legea 272/2004, repub cu modif si completarile ulterioare, arata ca: „ (1)Serviciul public specializat pentru protecția copilului, existent în subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, precum și serviciul public de asistență socială de la nivelul județelor și sectoarelor municipiului București se reorganizează ca direcție generală de asistență socială și protecția copilului.

(2)Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, care preia, în mod corespunzător, funcțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul județului și, respectiv, atribuțiile serviciului public de asistență socială de la nivelul sectoarelor municipiului București.

(3)Instituția prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecției drepturilor copilului atribuțiile prevăzute de prezenta lege, precum și de alte acte normative în vigoare.

(4)Structura organizatorică, numărul de personal și finanțarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, care o înființează, astfel încât să asigure îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor ce îi revin, precum și realizarea deplină și exercitarea efectivă a drepturilor copilului.

(5)Atribuțiile și regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale direcției generale de asistență socială și protecția copilului se aprobă prin hotărâre a Guvernului^*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.”

Art 1 alin 2 lit c și f din Regulamentul de organizare și functionare a Directiei Generale de Asistenta Sociala si protectia copilului modificat prin HG 967/2010: “ În vederea realizării atribuțiilor prevăzute de lege Direcția generală îndeplinește, în principal, următoarele funcții:

c)de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție;

d)de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și instituțiilor care au responsabilități în domeniul asistenței sociale, cu serviciile publice locale de asistență socială, precum și cu reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu;

f)de reprezentare a consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, pe plan intern și extern, în domeniul asistenței sociale și protecției copilului.

2.In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parati, apreciaza ca aceasta este nefondata prin prisma aplicabilitatii dispozitiilor art 94 alin 1 din Legea 448/2006, art 118 din Legea 272/2004, art 39, 128,132-136 din Legea 292/2011, art 6 alin 2 din HG 23/2010 cu ref la art 23 din Legea 215/2001, art 2 pct 1 din Legea 273/2006 .

Astfel, potrivit Legii 215 /2001 privind administratia publica locala s -a stauat de catre legiutor in curprinsul art 20 – 23 ca:

Art. 20: „ (1)Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.

(2)Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate.

(3)Unele orașe pot fi declarate municipii, în condițiile legii.

(4)În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, ale căror delimitare și organizare se fac potrivit legii.

(5)Autoritățile administrației publice locale se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. Aceste autorități exercită atribuțiile prevăzute la art. 81 și, respectiv, la art. 83, care se aplică în mod corespunzător.”

Art. 21:” (1)Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

(2)În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

(2¹)Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.

(3)Primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.

(4)Unitatea administrativ-teritorială are dreptul să beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată, inclusiv în situația în care reprezentarea în justiție este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean.

(5)Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local.”

…

Art. 23:” (1)Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

(2)Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.”

Dispozițiile alin. (1) al art. 23 din lege au valoarea unor prescripții-cadru, care statornicesc numai care sunt acele autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia în comune, orașe și municipii, respectiv consiliile locale comunale, orășenești, municipale și primarii. Aceleași dispoziții mai precizează două elemente: natura acestor autorități (consiliile locale sunt „autorități deliberative”, iar primarii „autorități executive”) și modalitatea de formare a acestora (prin alegere, atât în cazul consiliilor locale, cât și al primarilor).

Spunem că aceste dispoziții au valoarea unor prescripții-cadru deoarece alte detalii nu sunt prevăzute, fiind lăsate pe seama altor prevederi ale acestei legi, sau făcându-se trimitere la alte legi. Astfel, nu se face nici o precizare privind natura deliberativă a consiliilor locale sau cea executivă a primarilor, la raporturile juridice dintre autoritățile deliberative și cele executive (respectiv dintre consiliul local și primar), la modalitatea de alegere a consiliilor locale și a primarilor, în acest din urmă caz prevăzându-se numai că alegerea acestor autorități se va face „în condițiile legii”.

Din conținutul celui de-al doilea alineat se mai desprinde încă o idee: consiliile locale și primarii „rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii”. Prin urmare, aceste autorități, fiind autorități alese, reprezentative ale locuitorilor din aceste unități administrative au obligația de a rezolva problemele de interes general ale locuitorilor, a căror expresie juridică o regăsim în atribuțiile stabilite de lege acestor autorități.

Coroborate aceste dispozitii cu cele instituite prin Legea 292/2011 a asistentei sociale, precum si al prevederilor anterioare date de Legea 47/2006 si prin raportare la dispozitiile Legii 272/2004 privind protectia copilului, se va retine ca prin sitnagma „ rezolva treburi publice din . atribuit numai o competenta teritoriala exclusiva, ci a avut in vedere rezolvarea oricaror probele ce tine de locuitorii arondati aceleiasi autoritati publice administrative si care se afla in custodia sau plasamentul altor entitati juridice cu care acestea conclucreaza institutional .

Astfel, asa cum prevad dispozitiile art 136 din Legea 292/2011, autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa asigure sumele din bugetele proprii si alte venituri extrabugetar, in completarea celor alocate de la bugetul de stat . Pe cale de consecinta, pentru stabilirea marimi si intinderii obligatiei imperative prevazuta de aceste dispozitii legale, C. L. ca autoritate publica deliberativa are atributul adoptarii obligatiei, iar . are obligatia de a pune in executare cele statuate .

In ceea ce priveste exceptia prescrierii dreptului la actiune aferenta perioade ianuarie 2010 – decembrie 2010, Tribunalul o va respinge motivate de următoarele aspecte:

Potrivit art. 6 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit.

Pornind de la reglementarea expresă a unei situații tranzitorii, în baza textului citat, instanța reține în sensul că prescripțiile începute și împlinite până la data intrării în vigoare a legii noi (01.10.2011) sunt supuse în întregime dispozițiilor legii vechi, care le-au instituit; prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi ( 01.10.2011) care sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit, astfel cum prevăd expres dispozițiile art. 6 alin.4 din noul cod civil.

Prin urmare, în speță se apreciază că instituția prescripției este reglementată de dispozițiile Decretului 167/1958, in ceea ce priveste perioada ianuarie 2010 – decembrie 2010.

Prescriptia extinctiva nu este definita in legea civila totusi Decretul 167 / 1958 in art. 1, alineatul 1, consacra efectul prescriptiei extinctive “dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in temeiul stabilit de lege”.

Putem defini prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul de prescriptie.

Prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din perfecte in imperfecte. Sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil.

3 .In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocate de reclamanta prin referire la exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art 5 si 6 din HCJ 120/2008, Tribunalul va retine ca:

Potrivit art 4 alin 4 din Legea 554/2004: “ Actele administrative cu caracter normative nu pot forma obiect al exceptiei de nelegalitate . Controlul Judecătoresc al actelor administrative cu caracter normative se exercita de către instanta de contencios administrative in cadrul actiunii in anulare, in conditiile prevazute de lege . “

Potrivit art 7 alin 1 ind 1 din Legea 554/2004: “ În cazul actului administrative normative, plângerea prealabila se poate formula oricand . “

Iar potrivit alin 5 al aceluiasi artocol: “ In cazul acțiunilor introduce de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau dispozitii din ordonanțe, precum si in cazurile prevazute la art 2 alin 2 si la art 4 nu este obligatory plângerea prealabila .

In contextual dispozitiilor mai sus amintite, raportat la caracterul actului administrative vizat – acesta imbraca caracteristicile unui act normative, pentru care plangerea prealabila nu este exclusa de plano, ci trebuie realizata in conditiile si termenele legale

4 . In ceea ce priveste fondul cauzei, sub aspectul pretentiilor solicitate , Tribunalul va retine ca obligatiilor solicitate ii sunt aplicabile prevederi distincte:

(3)Instituția prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecției drepturilor copilului atribuțiile prevăzute de prezenta lege, precum și de alte acte normative în vigoare.

Astfel, in ceea ce priveste protectia persoanelor pentru care s –au prestat servicii sociale, se va retine ca fiind incidente dispozitiile prevazute in legi cadru, respectiv Legea nr 272/2004, repub, Legea 448/2006 modif si completata prin HG 258/2007 .

Potrivit art 127 alin 1 din Legea 272/2004: „(1)Prevenirea separării copilului de familia sa, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi se finanțează din următoarele surse:

c)bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor”.

În ceea ce privește protecția persoanelor cu handicap se rețin dispozițiile art. 33 din legea nr. 448/2006, potrivit cu care „(1)Autoritățile administrației publice locale au obligația de a organiza, administra și finanța servicii sociale destinate persoanelor cu handicap, în condițiile legii” și ale art. 54 alin. 4 și 5 care prevedea că „(4)Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.

prevederi din Actul (Ordinul 468/2009) la data 20-oct-2009 pentru Art. 54, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4

Art. 1

Se aprobă Instrucțiunile pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 2

(1) În situația în care unei persoane cu handicap nu i se pot asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din raza de domiciliu, aceasta poate fi admisă într-un centru rezidențial public din alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu.

(2) Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

(3) În situația expirării valabilității actului de identitate al persoanei asistate, sunt aplicabile dispozițiile legislației în vigoare privitoare la evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

prevederi din Art. 33 din capitolul III, sectiunea 3 (Norme Metodologice din 2007) la data 15-feb-2010 pentru Art. 54, alin. (4) din capitolul III, sectiunea 4

Art. 33

(1) În sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile judetene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal si cheltuielile cu bunuri si servicii.

(2) Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a carui/caror raza teritoriala îsi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(3) Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioara. Se deconteaza costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contributia lunara de întretinere datorata de persoana cu handicap.

(5)Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.

Potrivit art. 33 din normele metodologice din 14 martie 2007 de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap aprobate prin HG nr. 258/2007 „(2)Obligatia de decontare a cheltuielilor prevazute la alin. (1) revine consiliului judetean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti în a carui/caror raza teritoriala îsi are domiciliul persoana cu handicap, prin directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(3)Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioara. Se deconteaza costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contributia lunara de întretinere datorata de persoana cu handicap”.

Pentru perioada ianuarie 2010 – 22.12.2011, asistenta sociala a fost reglementata de Legea 46/2006 care prevede prin art 40 ca: Autoritatile locale au obligația ca: „(3)De la bugetele locale ale municipiilor, orașelor și comunelor se asigură finanțarea:

a)serviciilor sociale realizate de consiliile locale, singure sau în parteneriat cu formele de asociere ale societății civile;

(4)Consiliile locale de la toate nivelurile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetele proprii, distinct, fondurile necesare pentru servicii sociale și prestații sociale, stabilite prin legi speciale și hotărâri ale consiliilor locale”.

La data de 23.12.2011 a intrat în vigoare legea nr. 292/2011 privind asistența socială, lege care prevede la art. 39 că „Responsabilitatea dezvoltării, administrării și acordării serviciilor sociale este partajată astfel:

a)elaborarea politicilor publice, programelor și strategiilor naționale în domeniu, reglementarea, coordonarea și controlul aplicării lor, precum și evaluarea și monitorizarea calității serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităților administrației publice centrale;

b)organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităților administrației publice locale, atribuții ce pot fi externalizate către sectorul neguvernamental, instituțiile de cult, alte persoane fizice și juridice de drept public sau privat, în condițiile legii;

c)finanțarea serviciilor sociale, în condițiile legii - din bugetul local, din contribuția beneficiarului și/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat, precum și din alte surse”.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 292/2011 „(1)Din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București se alocă fonduri pentru:

a)finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate în condițiile legii, ori co-finanțate în baza contractelor de parteneriat;

f)alte finanțări sau cofinanțări prevăzute de lege.

(2)Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure sumele din bugetele proprii și alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat”.

Referitor la finantarea activitatii de asistenta sociala, dar si la cuantumul cheltuielilor solicitate se va retine ca fiind incidente dispozitiile prevazute de HG nr. 23/2010, act administrativ cu caracter normativ si general . Desi in cadrul solicitarii facute, reclamanta a avut in vedere dispozitiile instituite prin HCL 120/2008 carui aplicabilitate a devenit desueta prin agoptarea HG 23/2010 care prevede modalitatea concreta de finantare si si cuantumul aferent fiecarei categorii sociale cuprinsa categoria de asistat social .

Potrivit HG 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru servicii sociale s –au stabilit urmatoarele:

Art 1: „ (1)Se aprobă standardele de cost pentru serviciile sociale organizate și administrate, în condițiile legii, de către furnizorii publici de servicii sociale.

(2)Standardele de cost stau la baza determinării necesarului cheltuielilor de funcționare ale serviciilor sociale organizate și administrate de furnizorii publici de servicii sociale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și a alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele locale.

(3)Standardele de cost constituie unul dintre criteriile în baza cărora furnizorii publici de servicii sociale contractează servicii sociale cu furnizorii privați sau, după caz, cu alți furnizori publici.

(4)Pentru încadrarea în standardele de cost, la organizarea și înființarea serviciilor sociale, furnizorii publici de servicii sociale vor avea în vedere cel mai avantajos raport cost/beneficiu la stabilirea capacității serviciului respectiv.

Art. 2: „ Standardele de cost reprezintă costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculat pentru beneficiar/pe tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate sau criteriilor prevăzute de lege.

Art. 6 „ (1)Nivelul standardului de cost și raportul număr de beneficiari/personal angajat sunt prevăzute în anexele nr. 1-3 la prezenta hotărâre, după cum urmează:

a)anexa nr. 1, pentru serviciile sociale destinate protecției și promovării drepturilor copilului;

b)anexa nr. 2, pentru serviciile sociale destinate protecției și promovării drepturilor persoanelor adulte cu handicap;

c)anexa nr. 3, pentru serviciile sociale rezidențiale destinate persoanelor vârstnice.

(2)Finanțarea serviciilor sociale conform standardelor de cost prevăzute în anexele nr. 1 și 2 se asigură de la bugetul de stat în limita bugetelor aprobate anual cu această destinație în legea bugetului de stat și din bugetele proprii ale autorităților administrației publice locale.”

In ceea ce priveste contributia comunitatilor locale la finantarea activitatii de asistenta sociala pentru fiecare categorie defavorizata beneficiara a serviciul de protectie sociala, HG 23 /2010 vine si arata clar si fara putinta de tagada prin art 7, 8 care sunt participantii legali la asigurarea finantarii .

Art. 7: „ Consiliile județene, respectiv consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și de aprobarea bugetelor pentru serviciile sociale cu sau fără personalitate juridică, aflate în administrare.

Art. 8: „ Autoritățile administrației publice locale care au în administrare servicii sociale, coordonatorii serviciilor publice de asistență socială organizate în condițiile Legii nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, precum și directorii serviciilor sociale cu personalitate juridică răspund, în calitate de angajator, de reorganizarea serviciilor sociale, în condițiile legii, cu încadrarea în standardele de cost aprobate.

Potrivit art. 4 alin. 2 din normele metodologice de stabilire a nivelului contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de protecție a copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum și a persoanei majore care beneficiază de protecție în condițiile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/1997, republicată, aprobate prin HG nr. 457/2000 (în vigoare și în prezent) „(2)Contribuția anuală a comunităților locale pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră, care beneficiază de protecție în condițiile art. 19 din ordonanță, nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră, stabilit în conformitate cu prevederile art. 3”.

Prin probatoriul administrat in cauza si pus la dispozitie de catre reclamanta s –a facut dovada raporturilor obligationale reglementate in mod expres de lege, a calcului sumelor pretinse si necontestate de catre parat, dar si al refuzului acestuia de a da curs solicitarilor facute de reclamnata prin adresele nr D_/2.08.2012( f 12 ), D 9960/12.02.2013( f 10 ) nr D_/22.05.2012 ( f 28 ), situatie fata de care va admite cererea precizată și va obliga paratii la plata sumei de 1.954.960,48 lei, aferenta perioadei ianuarie 2010 – septembrie 2013, reprezentand contributia la finantarea actvitatii de protectia a copiilor protejati in sistemul rezidential, a copiilor protejati in sistemul de asistenta maternala, a persoanelor majore care beneficiaza de masuri de protectie in temeiul prevederilor Legii 272/2004 .

In ceea ce priveste cererea reclamantei de renuntare la capatul privind plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,30 % pe fiecare zi de intarziere, instanta va face aplicarea prevederilor art 406 alin 1 cu ref la alin 4 C proc civ .

Potrivit art 453 alin 1 cu ref la art 452 rap la art 451 alin 1 C proc civ, va obliga paratii către reclamanta pla plata sumei de 25 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea modificată formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în municipiul C., ., județul C., cu sediul in municipiul C., ., județul C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL PRIMĂRIEI M. și M. M. PRIN PRIMAR, cu sediul în localitatea M., ., județul C..

Obligă pârâții către reclamantă la plata sumei de 1954.960,48 lei aferentă perioadei ianuarie 2010- septembrie 2013 reprezentând contribuția acesteia la finanțarea activității de protecție a copiilor protejați în sistem rezidențial, de asistență maternală, persoanelor majore care beneficiază de protecție în temeiul art. 51 din Legea 274/2004 modificată, precum și întreținerea persoanelor adulte protejate în centrele specializate aflate în subordinea D.G.A.S.P.C C., pentru beneficiarii proveniți de pe raza unității administrativ teritoriale a pârâților.

Ia act de renunțarea la judecată cu privire la capătul privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,30% pentru fiecare zi de întârziere din contribuția lunară.

Obligă pârâții către reclamantă la plata sumei de 25lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Calea de atac se va depune la Tribunalul C. - Secția C. Administrativ și Fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.12.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

L.-V. M. A. G.

Red/Tehnored L.V. M.

5 ex/3.02.2014

← Pretentii. Sentința nr. 2731/2014. Tribunalul CONSTANŢA		Contestaţie la executare. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul... →

Pretentii. Sentința nr. 2923/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 2923/2014. Tribunalul CONSTANŢA