Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3391/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 390/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B. S.
Judecător M. C.
Grefier E. N.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp_/27.07.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 160/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, promovat de apelantul B. C.-A. domiciliat în sat Florești, . nr. 172, . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., POLIȚIA MUNICIPIULUI M., cu sediul în C., jud. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei M. și înregistrată pe rolul acesteia sub nr._ din data de 17.09.2013, petentul B. C. – A. a formulat plângere împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din 27.07.2013 întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție Județean C., solicitând anularea acestuia, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că viteza cu care circula a fost înregistrată de aparatul radar ca fiind de 82 km/h, însă, luând în considerare marja de eroare de 3 km/h prevăzută de Norma de metrologie legală NML 021-05, viteza reală putea fi sub 80 km/h, ceea ce ar fi atras și o altă încadrare juridică, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1, art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (2) și (3), art. 16, art. 19 și art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, ale art. 101 și urm. din OUG nr. 195/2002 și ale art. 3.1.1 lit. b) și c) din Norma de metrologie legală NML 021-05.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a anexat întâmpinării transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.08.2012, atestatul de operator radar al agentului constatator C. I., certificatul de omologare a aparatului radar, înregistrarea video a abaterii, adresa nr._ din 10.12.2009 a Institutului Național de Metrologie, raportul agentului constatator și transcrierea mecanică a procesului – verbal de contravenție; totodată, a precizat că abaterea a fost constatată în timp ce autoturismul poliției se afla în staționare pe DN 39, că operator radar a fost agentul șef principal de poliție C. I., iar lucrătorul care a întocmit procesul – verbal contestat a fost agentul șef adjunct de poliție B. A..
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar, în combaterea acesteia, intimata a propus, la rândul său, proba cu înscrisuri, probe care, fiind pertinente și utile, au fost admise de instanță.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea adresei nr. 644/2013 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. din care reiese că borna kilometrică 32 + 500 de pe DN 39 se află între localitățile 23 August și M. și că, pe DN 39 – km 32, sunt montate indicatoare de limitare a vitezei după cum urmează: pe relația C. – M., există limitare la 70 km/h la km 32 + 100, continuată cu limitare la 50 km/h la km 32 + 200, sfârșitul restricției fiind la km 32 + 900, iar, pe relația M. – C., există limitare la 70 km/h de la km 33 + 450, continuată cu limitare la 50 km/h de la km 32 + 900, sfârșitul restricției fiind la km 32 + 100.
Prin sentința civilă nr. 160/31.01.2014 Judecătoria M. respins plângerea contravențională formulată ca nefondată, reținând următoarele:
„ Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 27.07.2013 întocmit de agentul șef adjunct B. A. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., petentul B. C. – A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei, reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, și cu 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 27.07.2013, la ora 0840, a condus autoturismul marca NISSAN cu numărul de înmatriculare_ pe DN 39 – km 32 + 500, în zona cu restricție de viteză la 50 km/h, cu viteza de 82 km/h, abatere constatată de aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și înregistrată pe caseta video nr. B1142.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 27.07.2013 și, în mod deosebit, din vizionarea înregistrării video depuse la dosar de către intimată, instanța reține că, la momentul înregistrării, autoturismul marca NISSAN cu numărul de înmatriculare_ circula cu viteza de 82 km/h.
Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin același proces – verbal.
Referitor la legalitatea actului de sancționare, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal de contravenție contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent șef adjunct în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., iar operator radar a fost agentul șef principal de poliție C. I., care era atestat pentru exercitarea acestei activități; de asemenea, procesul verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia, dar și mențiunile prevăzute de art. 16 din același act normativ.
Tot în legătură cu legalitatea procesului – verbal, instanța apreciază că solicitarea petentului privind depunerea de către intimată a ordinului de serviciu al polițistului rutier care a constatat fapta este neîntemeiată câtă vreme art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului prevede că „serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu”, iar, în conformitate cu alineatul al doilea al aceluiași articol „polițistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum și în afara acestuia, în situații temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii”, și niciun text din cuprinsul legii nu prevede obligația, pentru polițistul, rutier sau din altă specializare, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu obișnuite, de a prezenta un ordin de serviciu.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”, printre acestea fiind și depășirea cu 31 – 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (pct. 3).
Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârșirii faptei, pe DN 39, la km 32 + 500, într-o zonă cu restricție de viteză la 50 km/h (împrejurare necontestată de acesta), și a fost înregistrat cu viteza de 82 km/h, depășind viteza maximă legală cu 32 km/h, instanța constată că încadrarea faptei în dispozițiile legale menționate anterior este corectă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în procesul – verbal de contravenție, fiind îndeplinită condiția constatării faptei prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; astfel, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu aparatul radar cu ._ montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 27.07.2013, astfel cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr._ din 16.08.2012, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005.
Din analiza coroborată a dispozițiilor cuprinse în Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005 rezultă că înregistrările realizate de aparatele radar trebuie să ateste cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului și viteza de deplasare a acestuia iar măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se mai poate interveni, de către agentul constatator sau de instanță, prin aplicarea vreunei marje de eroare, operatorul radar nefăcând altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru și să o ia ca atare. Pe cale de consecință, documentul care trebuie avut în vedere atunci când se analizează legalitatea măsurătorilor unui cinemometru este reprezentat de buletinul de verificare metrologică, acesta din urmă trebuind să fie valabil la momentul constatării contravenției. Or, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ din 16.08.2012 emis de Biroul Român de Metrologie Legală și al certificatului de aprobare model nr. 185 din 27.07.2001, rezultă că, pentru cinemometrul PYTHON II utilizat la constatarea faptei, s-a realizat verificarea metrologică, aceasta era valabilă la data înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de către petent, iar numărul de înmatriculare al autoturismului rezultă fără echivoc din planșele fotografice depuse la dosar și din înregistrarea video.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. C. – A. împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._ din data de 27.07.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C..”.
Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul, care solicită admiterea apelului formulat și admiterea plângerii, pentru aceleași motive expuse în plângerea introductivă de instanță .
Față de apelul formulat intimatul-organ constatator nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în fața instanței de apel .
Procedând la o nouă judecată în fapt și în drept a cauzei, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ din 27.07.2013 întocmit de agentul șef adjunct B. A. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., petentul B. C. – A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei, reprezentând valoarea a 6 puncte amendă, și cu 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002.
În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 27.07.2013, la ora 0840, a condus autoturismul marca NISSAN cu numărul de înmatriculare_ pe DN 39 – km 32 + 500, în zona cu restricție de viteză la 50 km/h, cu viteza de 82 km/h, abatere constatată de aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și înregistrată pe caseta video nr. B1142.
Potrivit art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”, printre acestea fiind și depășirea cu 31 – 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
În ceea ce privește marja de eroare invocată de către recurentul-petent, în mod legal a reținut instanța de fond că această marjă nu este aplicabilă în procesul de funcționare al cinemometrului. Norma de Metrologie Legală NML 021-05 se referă la cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de măsurare a vitezei pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public. Din moment ce aparatele de măsurare a vitezei sunt utilizate de poliția rutieră, după ce au fost verificate metrologic, măsurătorile „ sunt legale și asupra lor nu se poate interveni”. Aspectul susținut este confirmat și de adresa Institutului Național de Metrologie nr._/10.12.2009, în care se menționează și faptul că „operatul cinemometrului nu face altceva decât să constate valoarea măsurată de cinemometru pe care o ia ca atare”.
De altfel, norma citată prevede la art.4 și cerințele de utilizare a cinemometrelor, cerințe ce nu cuprind și eventuale modalități de corecție a rezultatelor acestora, prin citirea lor diferențiată de către agenții constatatori.
Atâta timp cât măsurătorile sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic și admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o altă valoare, ci numai dacă se invocă defectarea aparatului și, în urma efectuării expertizei se obțin valori în afara marjei de eroare se poate concluziona că aparatul nu a corespuns cerințelor tehnice la momentul constatării contravenției.
Nu se poate susține cu temei că trebuie admisă o distincție între toleranța tehnică și toleranța juridică, câtă vreme cerințele referitoare la autotestarea tehnică sunt consacrate juridic prin Ordinul 301/2005 al directorului general al BRML, publicat în Monitorul Oficial nr.1102 bis/7.12.2005, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, nu se poate ignora dubla semnificație a marjei de eroare, pozitivă și negativă (+/-), astfel încât să se rețină automat că viteza de deplasare este mai mică decât cea înregistrată de cinemometrul verificat metrologic și consemnată de agentul de poliție rutieră spre a concluziona automat asupra netemeiniciei procesului verbal.
Viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției, conform legii și este evident că legiuitorul a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, observând marjele de eroare ale cinemometrelor .
Respectarea de către aceste aparate cinemometru a marjelor de eroare cuprinse în noma mai sus invocată constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției, și nu invers.
Potrivit art. 4.4 din Norma de metrologie legală nr. 021 – 05,modificată prin Ordinul nr. 153/2007 publicat în MOF nr. 622 din_ , măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor, dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună, acestea nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere.
Prin Ordinul nr. 187/2009 publicat în MOF nr. 546 din_ , art. 4 a fost în întregime abrogat, astfel încât inclusiv măsurările efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună, pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 3..5.1. din Normă: Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: -data și ora la care a fost efectuată măsurarea; -valoarea vitezei măsurate; -imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Astfel, susținerile apelantului, nedovedite de altfel și infirmată de înregistrarea efectuată,, privind existența unor fenomene meteorologice extreme, nu au relevanță în ceea ce privește existența faptei.
Întrucât săvârșirea faptelor contravenționale este dovedită prin planșele foto care transpun înregistrarea efectuată cu aparatul cinemometru, depuse la dosarul cauzei, văzând că situația de fapt a fost corect încadrată în drept și ca nu există cauze de nulitate absoluta ale actului sancționator care sa fie analizate de către instanță din oficiu, văzând și valoarea socială ocrotită prin actul sancționator-siguranța circulației pe drumurile publice, instanța de apel constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,
D. pentru care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp_/27.07.2013, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 160/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, promovat de apelantul B. C.-A. domiciliat în sat Florești, . nr. 172, . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C., POLIȚIA MUNICIPIULUI M., cu sediul în C., jud. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 18.06.2014.
Președinte, Judecător,
A. B. S. M. C.
Grefier,
E. N.
Red.jud. fond C. T.
Tehnored. jud. A.B.S./
4 ex/01.07.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Pretentii. Hotărâre din 14-11-2014, Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
